SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

duminică, 27 septembrie 2009

PNŢCD e acolo unde sunt surorile Coposu, Ion Diaconescu, Radu Sârbu, Nicolae Herlea


26 septembrie 2009
Ţărăniştii autentici au organizat astăzi, la Romexpo, adevăratul Congres al PNŢCD. Cel legitim, nu cel al imposturii. La sosirea surorilor Coposu, Flavia şi Rodica, sala a ovaţionat îndelung. La prezidiu au fost Ion Diaconescu, Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu, Dicu Herlea, figuri reprezentative ale liniei Maniu-Mihalache-Coposu. Adunarea s-a considerat statutară, dar la noi preţioase sunt, vorba lui Lucian Gheorghiu, "ştampilurile". Miluţ a încuiat instrumentele de avizat şi a otrăvit fântânile, numai să-şi menţină scaunul. Urmează ca justiţia să certifice legalitatea. Doar legitimitatea nu o poate lua, Miluţul, nici din mila preşedintelui, nici cu toate fier-betoanele pe post de propte de susţinere.
La peste 90 de ani, Ion Diaconescu a fost mai lucid, mai pragmatic, mai orientat spre realitate, decât mulţi alţii mai tineri care nu şi-au stâpânit pornirile spre gâlceavă. În sală, fraţii Cozma de la Sălaj, ţărănişti din vechime, au adus mesajul fiefulului lui Maniu şi a lui Coposu. Profesorul Virgil Petrescu, fost ministru al învăţământului, sfaturile sale de dascăl. Mereu zâmbitorul Adrian Ghiţă, tenacitatea conducătorului loial. Fraţii Dinuţă, de la sectorul 6, n-au venit cu mâna goală, ci cu un candidat de primar de culoare. Toţi vechii ţărănişti din Cluj erau în jurul lui Radu Sârbu. Maramureşenii au adus fetele cele mai frumoase, în port popular, dar şi un mesaj de "cureaua lată...". Bănăţenii mei, cu cea mai consistentă delegaţie. Toţi oameni care nu au abdicat sau nu au deraiat pe la alte şine. Singurul lucru neplăcut a fost dorinţa conducerii de a schimba sigla, cu un cal alb.
Mi-am revăzut cu plăcere oamenii la care am ţinut mereu. Liviu Marcu, mi-a îmbunătăţit viziunile economice, parcă le-aş fi avut vreodată, Marius Dumitru, tot mai curios despre lume şi viaţă. Nadia Oprescu, tot vioaie şi cu gândurile la Senior. Mulţi bătrâni tineri şi mulţi tineri bătrâni. Mai să nu-l mai recunosc pe Corado, ţâncul de mai de demult. Viorel Sasca, mi-a elogiat notele, drept scrieri de profunzime (am compus şi eu un eseu la o înfrângere, întorsă de mine, din condei, drept victorie). Ionescu Galbeni, la 82 de ani, nu are regrete.
Mi-ar fi plăcut să-l revăd pe Ulm Spineanu, dar Dumnezeu l-a mutat de la noi. Să mai întâlnesc măcar o dată sufletul atâtor congrese, Ticu Dumitrescu, pe Nelu Huiu, din Ghioroc, pe Prinţul Bani Ghica şi pe atâţi alţi nobili ai spiritualităţii, dar viaţa nu a mai avut răbdare cu ei.
Crin a lipsit motivat. Se căsătorea cu Adina, la Bruxelles. Bisericile noastre ortodoxe sunt prea mici pentru sufletele mari ale însurăţeilor.
Mi-aş fi dorit să-l revăd pe Mircea Ciumara, taciturn, sau pe Radu Vasile, zeflemitor, oameni care bag seamă au acum alte preocupări. Victor Ciorbea, preocupat mai mult de ratingurile tv, n-a catadicsit. A trimis un mesaj ca la priveghi.
Pe Dudu Ionescu şi pe Remus Opriş interesele i-au trimis în alte zări, mai portocalii. Sincer nu aş fi dorit să-i întâlnesc.
Lui Emil Constantinescu, în calitatea sa de gropar al ţărănismului, nimeni i-a simţit lipsa. Nici lui Dorin Marian care s-ar fi văzut prezidenţiabil din partea PNŢCD. E mai lină -zic eu - curgerea prin viaţă pe la Sterllinguri sau alte coţcării patriciene.
Doar Kala Popescu a lipsit motivat. O gripă sau o viroză l-a imobilizat, lângă blestematul său de calculator.
Voturile au curs în favoarea lui Radu Sârbu, omul cu moţiunea creştin-democrată. În rest, la sediul central, linişte şi pace. Nici măcar portarii nu mai sunt cei de altă dată.
Am ajuns odată cu surorile şi am plecat după urcarea domnului Diaconescu, în maşină. I-am spus, într-un anumit, fel "adio şi multă sănătate". Un fel de despărţire. Rămânem, împreună cu principiile noastre care ne hrănesc. Să facă iei alianţe cu Necuratu', să urce în corăbii de trecut Purgatoriul, să se umple de demnităţi şi de dezonoare, oricum lumea lor jegoasă nu ne aparţine.
La Romexpo, în sala Brâncuşi, s-a întâlnit într-o zi de conivenţă, trecutul cu viitorul. Oricum, ţărănismul ca şi creştin-democraţia vor reveni. Sunt deplin încredinţat. Prea e mizerabil prezentul.

Mai multe fotografii: http://www.flickr.com/photos/ghilezan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu