CRACIUN fericit si LA MULTI ANI tuturor taranistilor din lume, oriunde s-ar afla !

Reconcilierea trebuie făcută în spiritul moralei creştine


Au trecut, din decembrie 1989, două decenii, care permit o perspectivă realistă asupra evenimentelor: deşi anti-comunistă, Revoluţia a fost confiscată şi "valorificată" tocmai de privilegiaţii vechiului regim; evident, cu complicitatea Occi-dentului.
Astazi, putem întelege mai uşor cum a căzut zidul Berlinului şi cum s-a elaborat şi implementat "tranziţia" de la socialism la capitalism. A fost un acord între Est şi Vest prin care, în schimbul trecerii la modelul politico-economic al lumii occidentale, nomenclatura şi structurile de sorginte KGB-istă au preluat şi au păstrat controlul procesului de tranziţie în fostele ţări comuniste şi au transformat puterea poliţienească într-una financiară. Tranzacţia cu "tranziţia" a avut avantaje evidente şi pentru Occident: încetarea războiului rece, accesul la mâna de lucru ieftină şi calificată şi câştigarea unor pieţe de desfacere imense.
În România post-comunistă, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a fost singurul care a avut, încă de la început, opţiuni politice corecte, cărora le-a rămas consecvent: smulgerea României din zona de influenţă rusească, integrarea ţării în NATO, aderarea la Uniunea Europeană, restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti - pământuri, păduri, case, active economice - economia de piaţă, reformarea justiţiei, instituirea statului de drept şi reconcilierea naţională, prin lustraţie.
Unele dintre aceste obiective strategice s-au îndeplinit, majoritatea dintre ele datorită eforturilor PNŢCD în perioada 1996-2000, când am participat la guvernare. Noi am întrerupt "firul roşu" dintre Bucureşti şi Moscova, noi am întors ţara cu faţa la Occident, noi am reformat economia naţională, noi am început restituirea proprietăţilor, în timpul guvernării noastre au început negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi noi am obţinut angajamentul ferm al NATO cu privire la apropiata acceptare a României.
* Lustraţia - pasul esenţial spre reconcilierea naţională
Blocaţi de Partidul Democrat, partener de guvernare, nu am reuşit să facem lustraţia, iar acest eşec major a diminuat efectele benefice ale celorlalte măsuri. Lustraţia era absolut necesară, ea fiind primul pas - obligatoriu! - pe drumul spre reconcilierea naţională. Profunzimea crizei morale în care este scufundată societatea românească se datorează tocmai supravieţuirii securiştilor şi nomenclaturiştilor în structurile puterii de stat. Mecanismele de-mocratice funcţionează prost, pentru că România este controlată de oligarhie.
Oligarhia românească este formată din mai puţin de o sută de mii de oameni, adică sub o jumătate de procent din populaţie. Toţi aceştia sunt legaţi între ei prin linii de forţă, pe care se mişcă cu uşurinţă, ceea ce explică traiectoriile spectaculoase ale multor cariere şi averi. Majoritatea componenţilor săi au relaţii strânse cu serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, în principal ca ofiţeri acoperiţi.
Din cauza lor, multe pământuri au fost "restituite" pe alte amplasamente, din cauza lor, multe păduri au fost "restituite" gata tăiate, din cauza lor multe case au fost "restituite" nu proprietarilor, ci chiriaşilor, din cauza lor proprietăţile economice, naţionalizate după război, practic nu au fost restituite. Ei sunt responsabili pentru organizarea dezorganizării funcţionării instituţiilor de stat în România, ei sunt responsabili pentru manipularea opiniei publice, pentru promovarea incompetenţilor până la cel mai înalt nivel în stat, pentru instabilitatea legislativă, pentru blocarea justiţiei şi pentru corupţia generalizată!
Ei sunt cei care au vândut pe nimic 100% din infrastructura de comunicaţii a ţării, aproape 100% din infrastructura energetică, 90% din sistemul bancar. Dacă i-am fi lustrat, nu ar mai fi vândut rezervele de petrol şi gaze; dacă i-am fi lustrat nu ar mai fi putut devaliza băncile; dacă i-am fi lustrat nu ar fi transformat agricultura în tranzancţii imobiliare; dacă i-am fi lustrat nu ne-ar fi costat atât de mult kilometrul de autostradă; dacă i-am fi lustrat am fi avut şcoli, spitale şi reţelele de infrastructură puse la punct! Dacă i-am fi lustrat, am fi trăit mai bine!
Limitarea şi reducerea influenţei oligarhilor asupra actului de guvernare a constituit dificultatea esenţială a procesului de aderare a ţării la structurile euro-atlantice. Deşi România a fost până la urmă acceptată, partida nu este nici pe departe câştigată, deoarece structurile oligarhice, de sorginte securisto-comunistă, se regenerează prin plasarea unor oameni noi în toate punctele cheie ale sistemului finan-ciar-bancar, economic, politic, administrativ şi în justiţie.
Societatea civilă românească a fost prea slabă şi nu a putut, iar Uniunea Europeană nu a vrut să ne ajute să facem lustraţia. Ţărilor candidate fost-comuniste li s-a cerut să-şi reformeze sistemul juridic şi să-şi creeze agenţii independente anticorupţie, dar lustraţia şi deschiderea dosarelor poliţiei secrete nu a fost niciodata o precondiţie pentru aderare.
Un popor dezbinat nu poate construi nimic durabil. Pentru a redeveni solidari, românii trebuie să se reconcilieze cu ei înşişi, pe baza adevărului. Avem nevoie de adevărul despre crimele comunismului, de adevărul despre crimele din timpul Revoluţiei, de adevărul despre crimele mineriadelor. Reconcilierea trebuie făcută în spiritul moralei creştine, cei care au greşit trebuie să se căiască, iar cei care au avut de suferit trebuie să ierte.
Ceauşescu a reuşit să-i solidarizeze pe români împotriva lui. 20 de ani mai târziu, este vremea să fim solidari nu împotriva a cineva/ceva, ci pentru: pentru un proiect naţional, care să vizeze binele comun.

RADU SÂRBU, PREŞEDINTELE PNŢCD

O revolutie infranta. Cercul s-a inchis? Ce urmeaza?

O revolutie infranta. Cercul s-a inchis? Ce urmeaza?

Ne aducem des aminte de "cei 20 de ani" ai lui Brucan, dar am uitat o declaratie mult mai recenta, facuta de Virgil Magureanu acum cateva luni: „Se pregăteşte o închidere a cercului, o formulă pe care o vor înţelege doar anumite persoane”. Pentru a ne aduce aminte, sa analizam putin un fragment din transcriptul emisiunii Nasul, emisiune difuzata acum aproximativ opt luni, in care invitat a fost Ioan Talpes:

"Radu Moraru: Şi vă mai fac un anunţ important. Eu cred că ştiu la ce se referă Virgil Măgureanu. El lasă tot timpul o doză din asta de mister, probabil specific serviciilor secrete. Ce înseamnă închiderea cercului? Virgil Măgureanu vorbeşte aici pentru cunoscători pentru că spune aşa „se pregăteşte o închidere a cercului, o formulă pe care o vor înţelege doar anumite persoane”. În această seară vom dezvălui misterul. Sunt convins că aşa este şi avem şi oamenii care pot confirma. Publicitate! Am revenit, suntem în direct, conectaţi cu ce spun doi foşti şefi de servicii secrete, cele mai importante servicii secrete din statul român, e vorba de SRI şi SIE. Au fost şi contemporani şefi de servicii secrete. E vorba de Virgil Măgureanu, cel care anunţă arestări spectaculoase chiar pentru unii politicieni din mai multe partide. „Se pregăteşte o închidere a cercului”. Şi aici este interesant. Eu cred că această închidere a cercului are legătură cu această cifră, 20 de ani. Am putea să spunem şi Brucan dacă vreţi. Dar aici cu Brucan e o metaforă. Domnul Ioan Talpeş, credeţi că...?
Ioan Talpeş: Nu. El o vedea altcumva.
Radu Moraru: Bun. Eu cred că vorbim şi de acest cerc de 20 de ani. Vorbim însă de faptul că...
Ioan Talpeş: Să vă spun ceva. Din punct de vedere al influenţării vieţii politice în România să ştiţi că mai important este DGIPI decât SRI şi SIE. Asta pot să vă garantez şi pot oricând să demonstrez. Şi veţi vedea că foarte multe din toate mutaţiile care s-au făcut chiar în interiorul unor partide, chiar în jocul dintre partide, au fost făcute cu un fel de influenţare directă din partea celor care au fost în fruntea acestui „Doi şi un sfert”.
Radu Moraru: Deci miza se explică. Oamenii au văzut bătălia pe Ministerul de Interne. 3 luni de zile să ai 3 miniştrii de interne, asta arată că aşa bătălie pe un serviciu secret în România nu s-a mai dus.
Ioan Talpeş: Exact pentru ce v-am spus. Aici a rămas şi o atmosferă foarte uşor influenţabilă, sub raportul deciziei politice."

Bun, toate datele astea si bataia pe DGIPI, castigata intr-un final de PD-L, le stim... Talpes insa leaga aceasta bataie de "inchiderea cercului" anuntata de Magureanu. S-a realizat aceasta inchidere o data cu realegerea presedintelui Basescu? Eu inclin sa cred ca da. Iar momentul in care am inteles ca s-a inchis cercul e cel in care am dat de stirea conform careia PD-L urmeaza sa isi schimbe numele in PNTCD. Dupa 20 de ani, un partid care se trage direct din PCR, via FSN, PD, PD-L, e pe cale sa devina un partid... "istoric". O transformare peste timp a PCR-ului in PNTCD, cu ajutorul serviciilor, si a unor oameni ai serviciilor: Traian Basescu, Virgil Magureanu, Theodor Stolojan, Marian Milut (fiecare cu rolul lui, in timp). "Eadem mutata resurgo" - "Ma transform ramanand acelasi.”.

Acum, cand comemoram 20 de ani de la revolutia din decembrie ’89, pe oricine ar trebui ca aceasta transformare, ce duce la inchiderea cercului, sa inspaimante. Nu e atat de greu de inteles, asa cum insinueaza Magureanu. Totul e sa acceptam ceea ce s-a intamplat. Vom avea un partid comunistoid, in care nu exista o alta opinie decat cea a conducatorului, cu o dorinta imensa de a subjuga toate institutiile statului, sub masca unui partid istoric, acaparat prin infiltrari, distrus, si vandut dupa 20 de ani securistilor. Totul facut, sub ochii nostri, ca la carte. Cu contributia catorva intelectuali vanduti fostei securitati, in frunte cu Vladimir Tismaneanu, care au creionat si oferit, celor pe care ii servesc, necesarul (si totodata falsul) mesaj anti-comunist.

Acum nu ne mai par chiar intamplatoare comparatiile lui Cristian Preda si ale lui TRU : Coposu = Basescu, Doina Cornea = Monica Macovei. Nu? Totul implica o premeditare. Ca si imaginile din seara alegerilor, cand Basescu aparea pe ecrane cu sapca galbena a taranistilor pe cap. Ca si trecerea de la stanga la dreapta a partidului. "Am invins" - spunea Basescu pe 6 decembrie seara. "V-am invins" - pare mesajul fostei securitati, transmis celor care si-au imaginat ca acum 20 de ani lupta s-a terminat. “Un fleac, i-am ciuruit”. O a doua ciuruire, peste timp, a celor care au luptat in numele libertatii.

Acum ceva vreme scrisesem despre adevarata istorie a PD-L, asa cum nu mai apare azi nici pe site-ul partidului, nici pe Wikipedia. Noroc ca pe internet, si in memoria unora dintre noi, s-au mai pastrat fisiere. A mai existat, la un moment dat, in istoria acestui partid, al securistilor, ce isi schimba des numele, un alt moment in care s-a incercat o substitutie de nume si de simboluri. Poate va mai aduceti (vag) aminte de Partidul National Roman (partidul de securisti al lui Virgil Magureanu, inghitit pana la urma de PD). Nu purta nici el, intamplator, acest nume. PNR-ul vechi e premergatorul PNT, partidul ardelenilor, de pe vremea cand Ardealul era austro-ungar. Partidul National Roman a fost partidul lui Maniu care ulterior s-a unit cu Partidul Taranesc din vechiul regat, partid condus de Mihalache. A fost prima incercare a reprezentantilor fostei securitati de a acapara nume si simboluri istorice. Acum se intampla o a doua incercare. Si e ca si reusita...Nu? Iar daca numele PD-L nu va fi PNTCD, va fi PPCD, UCD sau variante. Dar asta conteaza mai putin...

Imi dau seama ca nu puteam sa facem mai nimic sa ne opunem acestei transformari sinistre, puse la cale inca de acum 20 de ani. Si ca toti, in timp, am pus umarul la realizarea ei, uneori chiar si printr-un simplu vot. O revolutie infranta. Simboluri pierdute. Cercul s-a inchis? Ce urmeaza? O luam de la capat? Avem o contra-forta. Ce facem cu ea?

Publicat de Lilick

Felicitări

http://moshemordechai.wordpress.com/

Domnu’ Băsescu,

Am auzit că sunteţi un mare luptător anti-comunist aşa că m-am hotărât să vă scriu. N-am înţeles eu prea bine cum e chestia asta cu lupta împotriva comunismului la 20 de ani de la căderea sa, dar asta e prea puţin important. Dacă aşa funcţionează… păi atunci, de ce nu, şi eu mă pot declara un brav luptător împotriva lui Oliver Cromwell şi a reformelor sale. Sau, la fel de bine, un ferm susţinător al republicii romane şi adversar al dinastiei iuliene.

Am tot respectul pentru bravura cu care v-aţi opus comunismului în gulagul din Anvers, dar mă simt obligat să vă atrag atenţia asupra unor amănunte.

În ‘89, adică acum 20 de ani, Ceauşescu a căzut pentru că românii se săturaseră de atotputernica şi omniprezenta securitate ( un fel de STS, SRI, SIE, doi şi un sfert). Tot astfel cum se săturaseră de huzureala prinţişorului Nicu Ceauşescu ( un fel de EBA, dar mai şcolit şi cu infinit mai mult bun simţ!). Şi se mai săturaseră de ziariştii slugarnici şi pupincurişti ( un fel de Andreea Pora, Dan Tapalagă şi aşa mai departe). Ori de realizatorii de televiziune de tipul Eugen Mandric ( un fel de Radu Moraru) care duseseră cultul personalităţii şi obedienţa faţă de “conducător” la dimensiuni absurde. L-au dărâmat pe Ceauşescu pentru că se săturaseră de clica din jurul său, o adunătură pestriţă de politruci slugarnici, care nu îndrăznea să crâcnească în faţa tătucului-de tipul Dăscălescu, Dincă, Manea Mănescu, Verdeţ ( un fel de Boc, Boureanu, Flutur, Oltean etc.). În fine, se săturaseră românii de alde Bobu ( un fel de Avramescu) şi tot ce reprezentau cei ca el. Aşa au scăpat de comunism în ‘89.

Douăzeci de ani mai târziu, în condiţii pe care n-are sens să le discutăm, românii au hotărât să vă ofere un nou mandat. Felicitări.

Bercea Mondialu' ce portofoliu va primi în viitorul guvern?

Dragi colegi,

Va scriu pentru ca sunt asaltat cu apeluri telefonice venite din partea multora dintre dumneavoastra, toata lumea fiind interesata de ce se va intampla cu PNTCD, respectiv care va fi urmatorul nostru pas. La fel se petrec lucrurile si pe forumurile noastre de pe internet.

Din pacate, Traian Basescu a castigat alegerile. Nu este momentul sa facem o analiza a cauzelor care au condus la realegerea lui. Trebuie insa sa privim lucrurile din perspectiva PNTCD.

Neputand participa la alegeri cu un candidat propriu, PNTCD a avut doua alternative:

1. Sa ramana in afara jocului electoral, afirmand ca este singura alternativa reala; sau
2. Sa intre in arena, de partea candidatului altui partid.

Unanim am fost de acord ca singurul candidat pe care il putem sustine fara sa ne compromitem este cel al PNL. Stim ca si PNL este fesenizat, nu numai datorita infiltratilor, gen Petre Roman, Teodor Melescanu si altii mai putin cunoscuti, ci si prin comportament politic. Stim ca suntem realmente singura alternativa morala intre partidele romanesti, dar - cu o larga majoritate - s-a optat pentru a doua varianta. Mergand pe mana candidatului liberal, nu mai putem sustine singularitatea noastra si atunci – cu atat mai mult – am conditionat sustinerea lui Crin Antonescu de convenirea unei colaborari pe termen mediu intre PNTCD si PNL.

Protocolul de colaborare dintre cele doua partide marcheaza o victorie a PNTCD, deoarece – pe langa suportul promis de liberali pentru doua dintre obiectivele noastre strategice (reconcilierea nationala si anularea efectelor pactului Ribbentrop-Molotov) - contine angajamentul ferm pentru o alianta electorala in 2012 si chiar 2014.

Nimeni nu a considerat nefireasca colaborarea „celor doua partide istorice”.

Ceea ce era probabil, s-a intamplat: candidatul liberal nu a trecut de turul intai al alegerilor. Pe scurt, analiza pentru turul al doilea a fost urmatoarea:

Noi nu il puteam sustine pe Traian Basescu, in nici un caz. Pe langa motivul egoist, de partid (el va incerca sa absoarba PNTCD in PDL; Milut a declarat deja intentia!), sunt evidente motive care tin de interesul national: presedinte conflictual, in razboi cu Parlamentul si cu Presa, manevrand Justitia, provocator (din interes egoist, electoral) al crizei politice, grefata pe o criza economica de a carei amploare (prezenta, dar mai ales viitoare) este principal responsabil, etc, etc.

Aveam mai multe optiuni: puteam sa tacem, lasand electoratul nostru sa voteze dupa constiinta proprie; puteam sa-i cerem sa nu mearga la vot; puteam cere sa voteze impotriva lui Basescu; sau puteam sa-i cerem sa voteze pentru candidatul PSD. Ultima varianta nu era acceptabila pentru taranistii care suntem. A devenit insa posibila datorita unei idei salutare: sa conditionam o sustinere explicita de un angajament al PSD pentru conlucrarea cu noi, in vederea reconcilierii nationale. Desi eram sceptici, Acordul dintre PNTCD si PSD pentru reconcilierea nationala a fost acceptat si semnat de conducerea PSD.

Vreau sa fiu foarte sincer: daca pana atunci imi era groaza de faptul ca – intr-o forma sau alta – va trebui sa sustin candidatul principalului nostru adversar, in momentul in care am obtinut Acordul, nu numai ca m-am simtit usurat, dar am devenit chiar mandru de succesul nostru. Prin Acordul dintre PNTCD si PSD pentru reconcilierea nationala, PNTCD a inregistrat un al doilea succes in aceasta campanie electorala.

Daca ar fi castigat Mircea Geoana, problemele noastre cu Milut s-ar fi rezolvat mai repede. In actualele conditii - care nu sunt mai bune, dar nici mai rele decat pana acum – ramane ca justitia sa se pronunte. Sunt convins ca vom castiga, pentru ca dreptatea este evident de partea noastra. Atitudinile defetiste ale unora dintre noi sunt pagubitoare si condamnabile. Partidul nostru a trecut prin incercari mai grele decat cele provocate de Milut.

Actiunile noastre politice din viitorul apropiat depind si de hotararile pe care urmeaza sa le ia si „partenerul nostru pe termen mediu”, PNL. Saptamana aceasta ma voi intalni cu Crin Antonescu si cu Mircea Geoana si – dupa ce voi afla care sunt planurile lor – vom analiza in BNC si vom decide ce facem noi. Probabil, saptamana viitoare.

Nu va pierdeti rabdarea si nici increderea! Pana la urma, vom reusi!

Radu Sarbu

Presedintele PNTCD

BĂSESCU NU ARE CUM SĂ CÂŞTIGE DECÂT PRIN FRAUDĂ

duminică 6 decembrie 2009 de Roxana Iordache

Fiecare popor are credulii, proştii şi ticăloşii lui. Dar suma lor nu poate fi la noi suficientă pentru realegerea lui Băsescu – o catastrofă, cum spune Crin Antonescu. Şi nu cred că prea mulţi dintre alegătorii liberali se pot prosti subit.

Crin: electoratul meu nu e ca oile cu care a scris d-l Flutur pe deal, să-l prostească Băsescu – minciuna greţoasă privind “guvernarea de dreapta”. După ce a distrus toate coaliţiile în care a intrat şi a făcut vid în jurul PD-L. PD care, peste noapte, a trecut de la stânga la dreapta. După ce Băsescu câştigase conducerea PD cu moţiunea: “România puternică, România social-democrată“.

Crin a fost mereu de dreapta. A fost mereu liberal. E consecvent cu principiile. Crin Antonescu este primul om politic şi om de stat, de la Corneliu Coposu încoace, care, deşi tânăr, nu vrea nimic pentru el. Putea avea funcţia de prim-ministru, i-au oferit-o şi Băsescu, şi Geoană. A refuzat-o, e om de onoare şi are viziune strategică: proiectul Johannis. Putea avea funcţia de preşedinte al Senatului. A declinat-o. A spus că absolut nici o funcţie nu se discută înainte de alegeri. Şi s-a încheiat un acord de principiu, fundamentat pe principii. Un gentlemen agreement.

Cine îl susţine pe Băsescu? Partidul prezidenţial. Udrea, pe care o vrea prim-ministru. S-a afişat ieri cu ea în Piaţa Palatului din Capitală cu mâinile pe sus.

Cine îl susţine pe Geoană? Toate partidele, în afară de PD-L. Îl mai susţin elite ale societăţii civile. Pentru coaliţia Crin-Geoană-Johannis.

Ce ne aduce Băsescu, aşa cum s-a şi lăudat, că va face la fel ca până acum? Dezbinare, haos, corupţie, ţigănie, instabilitate, criză generalizată, incapacitate de plată, poliţie politică, revoltă în stradă, stare de necesitate, regim personal. O catastrofă, cum spune Crin.

Ce ne aduce votul pentru Geoană? Normalitate. Majoritate. Stabilitate. Guvern condus nemţeşte. De aici, pornesc toate. Va fi foarte greu, dar va fi benefic.

Mă adresez în particular alegătorilor lui Crin. Să nu uităm în cine putem avea şi în cine nu putem avea încredere. În Crin sau în Băsescu? Cine a minţit sistematic, a trădat, a înşelat, s-a folosit de aliaţi, chiar de fideli şi i-a abandonat? Nu Crin!

Crin ne-a prevenit cu zile bune înainte de primul tur: ”Cei care vor să-l voteze pe Băsescu în turul II, să-l voteze din primul tur. N-am nevoie de voturile lor”. A spus clar. S-a ţinut de cuvânt. A fost mereu împotriva imposturii Băsescu. Crin este diametral opus lui Băsescu.

Cine l-a votat pe Crin în primul tur şi s-ar orienta spre Băsescu în al doilea tur şi-ar trăda propria opţiune de schimbare. Şi propria capacitate de judecată. E simplu, logic şi clar: dacă era acum Crin în finală, cum se administra situaţia? Nu depindeam noi de voturile PSD, aşa cum depind ei acum de voturile PNL? Iar noi avem mai mult de câştigat, din poziţia în care ne aflăm.

Prin proiectul Johannis, alegătorii lui Crin obţin guvernarea, în principiile şi valorile pe care le susţin, iar Mircea Geoană le-a garantat prin protocolul încheiat:

- Klaus Johannis, premier independent, care are ultimul cuvânt în alcătuirea Guvernului şi este om de onoare.

- Guvern de profesionişti, alcătuit din parteneri compatibili, în absenţa factorului conflictual.

- Garanţia eliminării impozitului forfetar.

- Garanţia cotei unice. Scăderea ei deîndată ce condiţiile economice vor fi îndeplinite.

- Garanţia reconcilierii naţionale, după 20 de ani.

- Coaliţia dreptei autentice – PNL şi PNŢCD – în alianţă cu stânga autentică, PSD care, prin Mircea Geoană, pentru prima oară, şi-a recunoscut sub semnătură greşelile trecutului, unele chiar sub numele de criminale. Geoană nici nu a fost, pe atunci, membru al FSN.

Iar dacă PSD şi-a cerut iertare pentru mineriade, PD(-L) nu a făcut-o niciodată, chiar dacă partidul lor este legatar juridic al FSN (îl poartă ca denumire la tribunal). Nu l-am auzit vreodată pe Vasile Blaga cerându-şi iertare pentru telegrama de felicitare trimisă minerilor după mineriada din iunie 1990, ca prefect de Bihor. Ce să mai zicem de Băsescu, care era subsecretar de stat la Transporturi, şeful lui Dobre, care l-a dat afară pe ing.Mănucu, care oprise trenurile cu mineri, iar Dobre le-a repornit şi la câteva zile după mineriada din iunie 1990, Băsescu a fost avansat ministru al Transporturilor. Şi după mineriada din septembrie 1991, Stolojan l-a menţinut pe Băsescu la Transporturi.

Iar Stolojan l-a susţinut frenetic pe Ion Iliescu, în 1996 s-a reîntors special de la Banca Mondială, ca să fie şeful comitetului de sprijin în campania electorală, cu justificarea: “Am venit să recunosc valoarea”.

În ce-l priveşte, Valeriu Stoica, care căinează azi alianţa cu PSD este cel care, în calitate de preşedinte al PNL, a semnat un protocol de susţinere cu PSD, condus de Adrian Năstase.

Şi apropo: când, acum un an, Băsescu “îşi vedea visul cu ochii” – după ce PD-L se milogise de PSD la negocieri prin veceuri -, atunci şi PSD, şi Geoană, şi Iliescu, şi mogulii, şi toţi pe care azi îi demonizează erau buni. Au devenit răi în 5 minute. Şi nici atât nu durează cuvântul lui Băsescu. El nu are cum să câştige decât prin fraudă.

AMR: câteva ore. Vor încerca să fure, să întoarcă rezultatele, să se isterizeze în stradă. Va fi o zi solicitantă, un veritabil război psihologic. Care premeditează frauda masivă. Şi mişcările de stradă prin care, fie să descurajeze electoratul schimbării şi să-l determine să se predea în faţa fraudei, fie să provoace un pseudo-război civil, ca să justifice starea de necesitate. Zic pseudo-război civil, pentru că pe stradă Băsescu va revărsa interlopii, detaşamente portocalii. Paramilitare.

Isteriile lui TRU şi Udrea de pe blogurile lor anunţă mizeria. Dacă ea e Miţa Baston, revoluţionară de la paşopt, TRU face să tresară de emoţie cenuşa lui Brucan, când scrie despre “bandele lui Antonescu, Geoană şi ale trădătorului Ciuhandu” de la Timişoara, la fel cum propaganda comunistă “bandele lui Maniu”, iar junele propagandist Brucan cerea, în “Scânteia”, condamnarea la moarte a preşedintelui naţional-ţărănist, în numele “Tribunalului Poporului”. La fel face şi TRU, celebrând, în schimb, impostura nomenclaturistului Băsescu. Putred de corupţie, cu famiglia şi camarila lui.

Marius Mina ne trimite o alertă a Departamentului de Stat: “The Department of State advises U.S. citizens to to exercise caution when traveling in Romania. American visitors to Romania may encounter large street demonstrations in urban areas which could involve significant unrest. They should avoid areas where such demonstrations are in progress and, in particular, refrain from attempts to photograph the demonstrations”.

Băsescu e iresponsabil şi nu va şti să piardă. Dar cu cât diferenţa în defavoarea lui va fi mai mare, cu atât îi va fi mai greu să inverseze rezultatele şi să pretindă că sunt reale.

Noi trebuie să fim imuni la intoxicări şi provocări. Iar dacă majoritatea alegătorilor care compun electoratul lui Crin votăm, de obicei, spre seară, acum trebuie să ne mobilizăm şi să votăm cât mai devreme.

1. Dăm trendul în exit-poll-uri – ştim că de pe la prânz încep să apară primele estimări pe net.

2. Suntem siguri că avem timp să votăm, pentru că, de cum se întunecă, vor începe cu porcăriile, cum ar fi busculade, blocări ale secţiilor de votare prin cozi artificiale şi pe urmă refuzul de le permite celor prezenţi să voteze, cum s-a întâmplat la primul tur, când zeci, poate sute de mii de alegători, mai ales tineri şi foarte tineri, n-au apucat să voteze, după ce mai stătuseră şi pe la cozi degeaba.

Disperaţii vor fura, cu secţiile speciale. Vor face manevre de stradă. Vor face totul, se vor da de ceasul morţii, vor risca puşcăria, ca să câştige Băsescu. Nu vor reuşi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

P.S. Celor care se pretind mai anticomunişti decât surorile Coposu, o întrebare: chiar credeţi că doamna Cornea vrea comunism?

Traian Ungureanu pe blogul său îndeamnă la revoltă.

Dragă Traiane,
Nu te alarma. La Timişoara nu au ars morţii a doua oară. Nu fii agitat! Nu ne purta de grijă. Suntem teferi, lucizi şi buni apărători. Ca timişorean, am vegheat, ca de 1 decembrie, acum pot să-ţi recunosc, să nu se întâmple nicio violenţă pe străzile oraşului. Ca nu cumva, prin vreo falsă grijă părintească, să aibă Tătucul tău prilej de a se victimiza şi a avea ocazia constituţională de a scoate Armia pe străzi.
Ştiu, dragă Traiane, că nu grija faţă de morţii Timişoarei îţi aspreşte mintea şi scrierea, tu cel care din salariul tău de europarlamentar şi din cele 50 de locuri pe care le ai la dispoziţie nu ai dus la Bruxelles niciun fiu de revoluţionar.
Arzi, Traiane, degeaba! Nu ne purta ipocrit de grijă. Din rândurile tale se resfiră, şomoiog, disperarea. Plezneşte regimul Băsescu şi aici te doare.
Dar stai liniştit şi vezi-ţi de bruxellită. Nu trebuie să ţipi aşa de tare, că auzim şi surdina şi paşii mărunţi şi vocile şoptite.
Cred că haina de legionar nu te prea cuprinde. Acei bărbaţi au luptat pentru o idee, nu pentru un om. Erai înalt, cu pana colorată, metaforele tale stârneau orgasme, iar acum oh, biet milog, nu eşti decât o flaşnetă din corul de ţucalari, cu pretenţii de trompete. Nu îţi plâng de milă. Ai de unde să-ţi duci traiul şi după 6 decembrie. Există, vorba unuia, şi viaţă de după.
Dacă tot atât îi porţi de grijă memoriei Seniorului, te invit, dragă Traiane, la Bellu Catolic, să pui şi tu, ca şi mine, un Kent la crucea Seniorului. Dacă nu ştii drumul, administratorii te vor călăuzi.
Nu te-am văzut niciodată atât de încrâncenat. Îţi tremură chiloţii sau ce ai? Nu mai eşti responsabil pe ce scrii? Chiar ţi-ai pierdut raţiunea sau vrei să ne anunţi voalat că Arsenalul prezidenţial are tunurile îndreptate spre noi?
Am mai răzbit printre tancuri, dragă Traiane, când tu cărai benzile pe la BBC şi nu ţi-a pus nimeni Kalaşnikovul în piept.
Dragă Traiane, putem să ne ducem singuri de grijă, stâpâni pe memoria, pe spiritul nostru neconvertit, pe pana noastră şi pe mintea pe care nu am pierdut-o în cele din urmă. Vezi-ţi de ale tale şi lasă-ne nu ne mai brusca şi ameninţa!
Şi mai ceva. 1.Xll se scrie poate pe cruci, dar nu ziua naţionala a României care e toată ziua 1 decembrie, cu "d" mare. Eşti grăbit, nervos şi agitat.
Dacă nu am fi toleranţi te-am da pe mâna justiţiei pentru instigare. Ştim că nimeni nu-şi va risca libertatea sau viaţa pentru un preşedinte care de luni e Nimeni.
Citesc printre rândurile tale disperarea şi-ţi plâng de milă în ce hal ai ajuns.
Apropo, ne poţi privi în ochi de luni încolo?
Ţi-am ataşat cântecul suferinţei noastre. Nu eşti capabil să vibrezi. Lacrimile tale, sunt, de crocodil.E mult fard Traiane pe obrazul vostru cârpit.

http://mariusghilezan.blogspot.com/2009/12/draga-traiane.html