SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

joi, 21 iunie 2012

 
 SENATUL - atributii si componenta

Senatul este considerat a fi forul care asigura ”continuitatea traditiei si doctrinei partidului”.
        Pentru a putea indeplini acest rol, trebuie ca membrii sai sa detina cateva trasaturi (caracteristici): experienta de viata, cunoasterea principiilor si doctrinei partidului, atasament fata de acestea, fidelitate fata de partid, darzenie si consecventa.
        Detinerea acestor trasaturi este oglindita de indeplinirea catorva conditii:
-         sa aiba o anumita varsta (nu pentru ca varsta ar aduce in mod automat
intelepciune, ci pentru ca o varsta avansata permite constatarea comportamentului respectivei persoane intr-o durata mai mare de timp) – propun 65 de ani;
-         sa nu fi fost niciodata membru al unui alt partid (ca dovada a fidelitatii
sale fata de principiile si doctrina PNTCD; regula trebuie aplicata atat pentru perioada dinainte de 1989, cat si pentru cea de dupa);
-         sa aiba o anumita vechime in partid (ca dovada a adeziunii sale cat mai
timpurii la principiile si la doctrina acestuia) – propun 17 ani (sau trei sferturi din intervalul scurs de la revenirea partidului in legalitate – anul 1989 – si momentul acceptarii noului membru in Senat) .
        (Din pacate, actualul statut – in vigoare din 2005 – este foarte lacunar in ceea ce priveste componenta Senatului, afirmand ca acesta cuprinde ”membrii varstinici care indeplinesc conditiile prevazute in regulamentul partidului” – regulament care, din cate stiu, nu exista!)
        Desigur, trebuie stabilit si modul in care un membru al partidului poate fi primit in Senat (filiera de primire), precum si organizarea sa.

Prezint in continuare prevederile referitoare la Senat continute in statutele pe care le-a avut partidul de-a lungul ultimilor 20 de ani.

SENATUL – prevederi din statute.

In diferitele statute aparute de-a lungul anilor, prevederile referitoare la conditiile de apartenenta la Senat si la atributiile acestui for au fost urmatoarele:
1 – In statutul din anul 1995:
Art. 115. (1) Senatul Partidului este un for consultativ, care poate propune conducerii centrale sau judetene a Partidului modul de abordare si de tratare a problemelor de doctrina, de politica, de organizare si de propaganda.
              (2) Senatul Partidului mai are urmatoarele atributiuni:
a) organizarea manifestarilor prilejuite de aniversarile nationale si de cele ale evenimentelor importante din istoria Partidului;
b) cinstirea eroilor neamului si ai Partidului;
c) alcatuirea de materiale documentare privind istoria Partidului;
d) propuneri in vederea acordarii demnitatii de membru de onoare al Partidului;
e) reprezentarea Partidului la solemnitati, receptii si comemorari;
f) pastrarea contactului cu veteranii Partidului si cu familiile lor;
g) coordonarea activitatii Fundatiei Iuliu Maniu – Ion Mihalache, amenajarea unui muzeu al Partidului si a unei biblioteci.

Art. 116. Din Senatul Partidului fac parte:
a)     membrii de onoare ai Partidului;
b)    membrii PNTCD care au facut parte din Partid anterior Revolutiei din Decembrie 1989;
c)     membrii Partidului cu activitate politica meritorie si indelungata, desemnati de Biroul de Conducere al organizatiei judetene, la recomandarea Senatului judetean.

Art. 117. (1) In fiecare organizatie judeteana functioneaza un Senat  
           judetean.
                (2) Forul de conducere al Senatului judeteaneste Biroul de
           Conducere, format dintr-un Presedinte si doi membri.
                (3) Biroul de Conducere al Senatului judetean este ales de membrii acestuia, pentru un mandate de doi ani.

Art. 118. (1) Forurile de conducere ale Senatului Partidului sunt Comitetul National si Biroul National.
                (2) Comitetul National este format din Presedintii Senatelor judetene.
                (3) Biroul National este format dintr-un Presedinte, trei vicepresedinti si un Secretar general, alesi de membrii Comitetului National, pentru un mandate de doi ani.

Art. 119. Biroul National numeste pe Directorul Fundatiei Iuliu Maniu – Ion Mihalache, pe Directorul Arhivei Senatului sip e directorul Bibliotecii Senatului, dupa prealabila consultare a Biroului de Conducere, Coordonare si Control al Partidului.

2 - In statutul din anul 2000:

Art. 108. Senatul partidului este un for consultativ, care poate propune conducerii nationale sau judetene a partidului modul de abordare si de tratare a problemelor de doctrina, de politica, de organizare si de propaganda.

Art. 109. Din Senatul partidului fac parte:
a)     membrii de onoare ai Partidului;
b)    membrii PNTCD cu activitate meritorie, care au facut parte din Partid anterior Revolutiei din Decembrie 1989 sau persoane care au fost intemnitate, condamnate, deportate sau internate in lagar pentru activitate politica in sprijinul PNT, dovedind acest lucru cu acte in baza carora sunt confirmati de Biroul National al Senatului;
c)     membrii PNTCD, in varsta de peste 60 de ani, cu activitate politica meritorie timp de peste 15 ani in partid, propusi de biroul de conducere al organizatiei judetene, la recomandarea senatului judetean si confirmati de catre Biroul National al Senatului.

Art. 110. (1) In fiecare organizatie judeteana functioneaza un Senat judetean.
                (2) Forul de conducere al senatului judetean este biroul de conducere, format dintr-un presedinte si doi membri.
                (3) Biroul de conducere al senatului judetean este ales de membrii
 acestuia, pentru un mandat de doi ani.     

Art. 111. (1) Forurile de conducere ale Senatului partidului sunt comitetul national si biroul national.
                (2) Comitetul national este format din presedintii senatelor judetene.
                (3) Biroul national este format dintr-un presedinte, trei vicepresedinti si un secretar general, alesi de membrii comitetului national, pentru un mamdat de doi ani si validati de Biroul National de Conducere al partidului.


3 -  In statutul din anul 2001.

Art. 32. (1) Senatul partidului cuprinde membrii partidului care opteaza pentru activitatea in aceasta organizatie, daca se gasesc in cel putin una din urmatoarele situatii:
a)     sunt membri de onoare ai Partidului;
b)    au facut parte din PNTCD anterior revolutiei din Decembrie 1989;
c)     sunt fosti detinuti politici;
d)    sunt veterani de razboi cu merite in apararea tarii;
e)     sunt desemnati de biroul de conducere judetean sau de sector, la recomandarea conducerii filialei organizatiei senatului, pentru activitate politica meritorie si indelungata, de inalta tinuta morala, daca au implinit varsta de 60 ani.
         (2) Senatul este un for consultativ al conducerii centrale si al organizatiilor teritoriale, care asigura continuitatea traditiei partidului. Presedintele senatuluisi presedintii filialelor snatului participa cu drept de vot deliberative la sedintele tuturor forurilor de conducere de la nivelul respective. La sedintele delegatiilor permanente participa cu drept de vot deliberativ presedintele senatului sau al filialei senatului si doi membri desemnati de biroul de la nivelul respective.



4 -  In statutul din anul 2004.

Art. 32. (1) Senatul partidului cuprinde membrii partidului care opteaza pentru activitatea in aceasta organizatie, daca se gasesc in cel putin una din urmatoarele situatii:
a)     sunt membri de onoare ai Partidului;
b)    au facut parte din PNTCD anterior revolutiei din Decembrie 1989;
c)     sunt fosti detinuti politici;
d)    sunt veterani de razboi cu merite in apararea tarii;
e)     sunt desemnati de biroul de conducere judetean sau de sector, la recomandarea conducerii filialei organizatiei senatului, pentru activitate politica meritorie si indelungata, de inalta tinuta morala, daca au implinit varsta de 60 ani; in situatia in care biroul nu aproba desemnarea, se poate face contestatie la delegatia permanenta judeteana sau de sector.
    (2) Senatul este un for consultativ al conducerii centrale si al organizatiilor teritoriale, care asigura continuitatea traditiei partidului. Presedintele senatului si presedintii filialelor senatului participa cu drept de vot deliberativ la sedintele tuturor forurilor de conducere de la nivelul respectiv. La sedintele delegatiilor permanente participa cu drept de vot deliberativ presedintele senatului sau al filialei senatului si doi membri desemnati de biroul de la nivelul respectiv.



5 -  In statutul din anul 2005 (in vigoare).

Art. 27. Senatul este un for consultativ al conducerii centrale si al organizatiilor teritoriale, cuprinzand membrii varstnici care indeplinesc conditiile prevazute de regulamentul partidului, asigurand continuitatea traditiei si doctrine partidului. Presedintele senatului si presedintii filialelor senatului participa cu drept de vot deliberativ la sedintele tuturor forurilor de conducere de la nivelul respectiv. La sedintele comitetelor participa cu drept de vot deliberativ presedintele senatului sau al filialei senatului si doi membri desemnati de biroul de la nivelul respectiv.

 Bogdan Grabowski 
Presedinte PNTCD sector 1

marți, 19 iunie 2012

Articolul acesta datează din aprilie anul trecut. Mă gândesc cum să reacţionez acum, după toate cele din ultimul timp: cu un HM... sau cu un HA-HA! amar??! AM AJUNS la momentul în care PNŢCD a pierdut şi acel biet procent din opţiunea electoratului. AM AJUNS la punctul în care toţi cunoscuţii îmi bat obrazul mie, membrului de rând, pentru ceea ce se întâmplă la vârful partidului. AM AJUNS să NU mai fiu crezută dacă susţin că PNŢCD merge pe principiul "politica nu poate fi despărţită de morală". De altfel, îmi este din ce în ce mai greu să afirm acest lucru... Şi totuşi, ŞTIU că printre noi SUNT membri care CRED asta, care luptă pentru asta. Datorită LOR sunt încă mândră că fac parte din acest partid... ŢĂRĂNIŞTI, TREZIŢI-VĂ!

Cuvântarea Membrului de rând al PNȚCD

la o Adunare Generală a Partidului, care nu va avea loc nicicând
Motto: Fiecare contează??
Aceasta este o cuvântare pe care eu, membrul de rând al partidului, n-o voi ține niciodată. Pentru că eu, membrul de rând, nu am dreptul să particip la CNC-uri și congrese. Nici audiență nu pot să-mi programez la președintele partidului, pentru că nu mai știu cine este și unde îl găsesc. Și, dacă totuși îl voi identifica, sunt sigur că va fi prea ocupat pentru a mă asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese și aranjamente despre care eu nu știu nimic.
Eu, membrul de rând al partidului, sunt destinat să iau act de hotărârile celor mari, eventual să le aprob, după ce șefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fără să le treacă prin cap să mă întrebe sau să mă asculte. Le-au luat în urma unor negocieri și aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.
Eu sunt doar masă de manevră, carne de tun, eventual ridicător de mână pe la adunări oficiale ale partidului, adunări în care am uneori norocul să fiu delegat. Recunosc deschis că adeseori am votat împotriva voinței mele (căci nimeni nu e dispus să mă întrebe ce vreau) sau în necunoștință de cauză (neavând habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totuși convins că votez pentru binele partidului și crezând, cu naivitate, că votul meu va conta, în timp ce unii sau alții se pregăteau să-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mână”, ignorându-mi votul.
Am avut încredere în liderii partidului, am crezut mereu că sunt inteligenți și lucizi, că vor binele acestui partid, că “știu ei mai bine, sunt oameni cu experiență și maturitate politică, cu studii, onoare și caracter”. Am crezut că și contestațiile, și aranjamentele își au, poate, rolul lor și că, de fapt, eu nu mă pricep deloc la politică, la chestii juridice cu atât mai puțin, și e cazul să mă las pe mâna liderilor, că ei știu mai bine ce fac.
Ei bine, stimații mei lideri, în ultimi 2-3 ani mi-ați arătat că m-am înșelat acordându-vă atâta credit. Mi-ați înșelat așteptările și m-am săturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine știe, din interese care mie îmi scapă. Oricum, pe mine, menbrul de rând, NU mă interesează interesele voastre, ci numai crezul și onoarea Partidului, pe care nu vreau să-l las să moară…
Eu, membrul de rand al PNȚCD, vreau lideri care să-și țină cuvântul dat și să-și respecte angajamentul semnat. Care să nu mă dea în judecată că am semnat cu un rând mai sus sau mai jos într-un tabel de prezență. Vreau un președinte care să NU se slujească de partid, ci să slujească PNȚCD-ul, cu cinste și onoare, așa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fără a cere nimic și fără a câștiga nimic, mânat fiind doar de crezurile și de idealurile acestuia.
Eu, membrul de rând al partidului, nu vreau să mi se mai bage pe gât “echipe” de șefi aleși pe moțiuni. Vreau să fiu liber să optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau să judec eu, cu capul meu, și să aleg conform judecății mele și a preferințelor rezultate din aceasta, nu să votez un șef care să-mi impună preferințele lui pentru șefii mai mici.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, vreau să dau mâna cu toți colegii, fără a-i socoti dușmani, pentru că aparțin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frânt și jucat în picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat în numele unor interese străine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache și al lui Coposu.
Eu, membrul de rând al partidului, vreau să fiu ascultat, vreau să mi se ceară părerea când se vorbește de alianțele PNȚCD cu alte partide. Și nu vreau să fuzionez cu nimeni, nu vreau să mă pierd în marea masă a FSN-ului. Vreau să-mi încerc puterile și să particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului în care m-am înscris, în care am fost înaintea unora sau a altora dintre lideri și în care sper că voi fi și după ce aceștia vor pleca.
Așa, lipsit de experiență politică, cum sunt, eu, membrul simplu al PNȚCD, sunt suficient de matur și de lucid ca să-mi dau seama că o alianță rușinoasă, în loc de a propulsa partidul în parlament, îl va face să piardă și acel biet procent pe care îl mai deține în opțiunile electoratului ce se încăpățânează să sprijine acest partid din care cu mândrie (încă) fac parte .
Iar 1-2 locuri de parlamentari câștigate printr-o astfel de alianță nu vor fi suficiente nici pentru a face politică țărănistă adevărată, nici pentru a aduce vreun bine Țării. Vor fi suficiente însă să mă acopere de rușine pe mine și partidul meu. Eu, membrul de rând al PNȚCD, voi pleca, rușinat, capul, în fața rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor și cunoscuților. Unii mă vor scuipa, alții mă vor înjura, alții îmi vor întoarce spatele, cu dispreț. Îmi voi pierde în fața lor respectul câștigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomuniști, care credeau că principiile nu se negociază și nu se tranzacționează, că politica nu poate fi despărțită de morală. Și nu voi avea replică în fața tuturor celor ce mă cunoșteau astfel și mă respectau ca atare. Sau, mă rog, voi avea o replică absolut meschină și jalnică, pe care șefii mei din partid mi-o vor pune cu forța în gură: “știți, pentru un loc în parlament…”.
De aceea, domnilor șefi din partidul acesta, NU vă bazați pe mine să lipesc în campania electorală afișe cu PNȚCD+UNPR = LOVE, pentru că asta nu se va întâmpla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianța asta să nu mă prindă în partid, s-ar putea să rămâneți doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreună cu ștampilele care vă dau “legitimitate”, desigur. Țineți minte că și PCR-ul avea ștampile, dar asta nu l-a făcut legitim în ochii mei și ai multor altor milioane de români. Cât despre o alianță cu USL… mă mai gândesc. Nu de alta, dar nu prea îmi plac… motanii.
Eu, membrul de rând al PNȚCD, nu știu exact ce negociați acum voi, liderii, la masa verde a “arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar țineți minte: eu, membrul de rând, EU sunt partidul! Fără mine, voi, șefii mei din partid, indiferent câtă valoare intrinsecă ați avea, ca lideri sunteți egali cu ZERO, toți adunați la un loc. Nu mă ignorați, căci am să ies curând din letargie ca după un somn de moarte… iar “de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”…

 membru PNTCD sector 1

marți, 12 iunie 2012

“Oameni precum Corneliu Coposu nu mai sunt pentru a ne trezi conştiinţele."

 www.adevarul.ro/lucian pop/Junii Seniorulei



Acesta este titlul unei cărţi editate în 2009 de Fundaţia Corneliu Coposu şi de Tudor Călin Zarojanu. Volumul, primit de la surorile Seniorului cu ocazia interviului realizat săptămâna trecută împreună cu colegul meu George Rădulescu, este o culegere de texte scrise de mai mulţi elevi de liceu despre personalitatea lui Corneliu Coposu. Aceşti copii aveau câţiva ani la moartea liderului ţărănist (11 noiembrie 1995), însă profunzimea ideilor exprimate este copleşitoare. Am decis ca astăzi să dedic acest colţ de pagină unor citate remarcabile extrase din lucrările realizate de elevii ce au participat la concursul „Deceniul IX, deceniul Corneliu Coposu", lansat de fundaţia ce poartă numele Seniorului.
„Nu cred că l-au durut anii de închisoare, şi nici cei de izolare totală, cum l-a durut acea indiferenţă manifestată de părinţii noştri în zilele de după 1989; societatea românească este încă sub sechestrul regimului apus, iar oameni precum Corneliu Coposu nu mai sunt pentru a ne trezi conştiinţele. Încă tenebroasele umbre ale trecutului ameninţă prezentul" (Viorela Proca - Seniorul care nu a dorit să ajungă tovarăş).
„Despre Corneliu Coposu nu ştiam mai nimic. Despre comunism ştiam câte ceva de la părinţii mei, dar mai ales de la bunici. Unele dintre poveşti mi se păruseră fantezii ale bunicilor, neputând să-mi imaginez aşa ceva: raţie de pâine, carne, ulei; Nu ştiu dacă ridicarea unor statui sau numirea unor străzi răspunde dorului de Corneliu Coposu; cu el a dispărut o lume care s-a ghidat după alte valori". (Ioana Guşatu - Omul care a rămas monarhist până la moarte).
Forţa personalităţii sale, inflexibilitatea atitudinii în ceea ce priveşte ideologia comunistă au făcut ca împotriva lui să se coalizeze o mulţime de curente diverse, fără valoare individuală, dar cu forţă de impact prin însumare, care cel puţin în media s-au concertat foarte bine în încercarea de a-l izola şi de a-l discredita; personalităţi ca a lui Coposu erau atacate în haită, insultate constant. Omul era imaginea, imaginea era omul: inflexibil, inatacabil, obiectivul lui era prea important, timpul rămas prea scurt, nu trebuia să oscileze sau să cedeze". (Alexandra Olteanu - O adevărată personalitate).
Într-o Românie care pluteşte în derivă, într-o Românie în care Moni, Iri, Pepe şi Zăvo au devenit breaking news, într-o Românie în care interesele clientelare reprezintă modul de a face politică, într-o Românie în care corupţia este la putere, consider de datoria noastră să căutăm şi să scoatem la lumină şi alte repere. Iar aceşti elevi reprezintă alternativa. Însă, dacă lucrurile din ţară nu se vor schimba fundamental, ei, copii de azi, vor pleca. Vor căuta o societate sănătoasă în care să înveţe şi să trăiască. În care să fie respectaţi şi să respecte la rândul lor. Şi atunci, România va fi pierdută. Definitiv.

...........................................................................................................................................................

 Remarcati profunzimea consideratiilor.
Remarcati inspiratia si impactul titlurilor lucrarilor.
Remarcati, de asemeni, ce trasaturi ale lui Corneliu Coposu i-au impresionat pe acesti tineri: inflexibilitatea, consecventa, absenta oscilatiilor si a cedarilor.
Ma tem sa-mi imaginez ce gandesc ei despre liderii de astazi ai partidului, lideri care se doresc a fi (si se declara ca fiind) “urmasii” lui Corneliu Coposu!
Sa ne imaginam cum judeca ei oscilatiile politice ale partidului de astazi: incercand sa se alieze ba cu unii, ba cu altii – culmea, considerand ca acestea reprezinta “calea dreapta”!
Sa ne imaginam cum judeca toate “initiativele politice” ale diferitilor “lideri” din ultimii ani: incercarea de a coopta in partid un fost sef al SIE (si fost consilier al lui Ion Iliescu!), marele “pact de reconciliere nationala” (oare cine isi mai aminteste de el? si cu ce impresii? si cat suntem de “reconciliati”?),  “congresul reconcilierii (de data aceasta: interna!)” din iunie 2011 – “reconciliere” in urma careia acum suntem si mai fragmentati etc.
Ce i-ar putea atrage spre noi pe acesti tineri atat de lucizi?
Poate un lider adevarat, pe tiparul lui Corneliu Coposu!

Bogdan

luni, 11 iunie 2012

                         Locale 2012, primele constatări

Vlad Petreanu

1. N-am văzut în viaţa mea aşa vot negativ ca în duminica asta. Nici măcar în 2000, când PNŢCD n-a mai intrat în Parlament. Atunci PNŢCD a făcut greşeala să intre în alegeri într-o alianţă, chestie care i-a ridicat pragul peste 10%.

2. Presupun că USL îşi imaginează că votul e vreun mare semn de încredere faţă de ei. De aici s-ar putea să iasă o sumedenie de complicaţii în perioada următoare.

3. Firesc ar fi ca Elena Udrea – şefa organizaţiei PDL Bucureşti – şi Emil Boc – pseudo-şeful PDL – să demisioneze chiar în seara asta, duminică, sau mâine dimineaţă la prima oră. Probabil că Blaga va prelua partidul. Bun organizator, negociator politic remarcabil, dar, din păcate, cu charisma unui şoşon crăpat. Va fi greu pentru PDL de-acum înainte. N-au ştiut să-şi crească lideri – şi nici Băse nu i-a prea lăsat.

4. Revin la USL. O majoritate de peste 60% în România 2012 e o bizarerie. Nici în ’90 n-a fost cine ştie ce. Sunt curios dacă mai rămân împreună, acum, că simt că-şi pot împărţi în siguranţă puterea, fără deranjul unor figuranţi precum PDL, na.

5. Afacerea lui Dan Diaconescu: semnalul cel mai prost posibil. 10% pentru o adunătură de zărghiţi, asta arată cât de confuză e societatea. Şi devine riscant în condiţiile votului uninominal majoritar într-un singur tur, că dacă mai cresc, ne-am dus pe copcă.

6. Nicuşor Dan, 8%, sau pe-acolo. Cam asta e influenţa on-line-ului, a progresiştilor etc. Nu-i rău pentru o primă încercare coerentă. Greşeala lui Nicuşor ar fi să încerce Parlamentul în toamnă. În Parlament şi-ar pierde identitatea. Şi, apropo, îi trebuie un logoped veritabil, asta i-ar da ceva forţă aparentă, o voce mai convingătoare, foarte important la votul popular. Nu se găseşte nimeni să-l ajute pro-bono în privinţa asta?

7. Sorin Oprescu. N-am pomenit vreodată un slogan mai la mişto ca al doctorului, din campania asta: “Pentru că a demonstrat că se poate”. Da, se poate să iei pe toată lumea peste picior, să nu faci mai nimic 4 ani şi să câştigi cu 65%. Săptămâna trecută, înghesuit de Corina Drăgotescu cu autostrada aia suspendată (“ce-aţi făcut, domnu’ Oprescu?”), doctorul a replicat, fără jenă – “am făcut, doamnă, am făcut, i-am schimbat traseul!” Chestie de tupeu fără limite – nu i-a lipsit niciodată, de altfel.

8. Că tot veni vorba – mare ineficienţă în dezbaterea publică din campania asta: toată lumea a întors pe toate feţele nerealizările lui Nicuşor Dan, în timp ce nimeni n-a fost interesat să caute măcar una dintre realizările lui Sorin Oprescu.