Discursul integral al Regelui Mihai

Regele Mihai a spus, în discursul rostit în şedinţa solemnă a Parlamentului, că "nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti" luate urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă şi că e dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Fostul suveran a îndemnat totodată la cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în războaie şi în decembrie 1989 pentru independenţa şi liberatea ţării.

Regele Mihai a mai spus că democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească şi că România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi, scrie Mediafax.

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri", a mai spus fostul suveran.

Prezentăm discursul integral al Regelui Mihai în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului:

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

TRĂIASCĂ REGELE! SAU POVESTE DE TREZIT ROMÂNII

De Roxana Iordache

Foto: ziuaveche

25 octombrie, ziua Regelui Mihai şi ziua Armatei Române. Aleasă în cinstea comandantului suprem, în ziua eliberării şi recuperării nordului Ardealului. Inima ţării. Lacrimă pentru Basarabia.

Am pierdut 22 de ani şi ăsta-i păcatul tuturor guvernărilor. Şi păcatul nostru cel mare, ca popor. Care se adaugă fratricidelor şi altor nemernicii dintr-o istorie trudnică, pe care numai regalitatea şi monarhia au verticalizat-o, subit şi sublim.

Asta e realitatea istorică. Şi perenă. Regele Mihai are har. E cea mai sublimă fiinţă pe care am cunoscut-o. Deasupra e doar Dumnezeu.

Regele Mihai împlineşte 90 de ani. Astăzi suntem capitala lumii. Pentru că Regele Mihai e un erou mondial. În primul rând, naţional.

Ungerea de Rege nu se poate şterge, spunea arhiereul Pimen în 1992, de Înviere, la Iaşi, cu prilejul minunatului pelerinaj al Regelui Mihai în propria Sa Ţară, după 45 de ani de exil. Când a revenit, în martie 1997, scriam editorialul „Regele şi Patriarhul”. În „România liberă”, care nu mai este.

În preajma Regelui, am simţit vremea atemporală. Eternitatea vie a României. Perenitatea ei.

Minunată coincidenţă, prezenţa la Bucureşti a moaştelui sfântului întemeietor al fiinţei creştine româneşti, Apostolul Andrei, fratele sfântului Apostol Petru şi aniversarea Regelui nostru. Patriarhul Teoctist ar fi celebrat-o, cum a făcut cu preafericire în martie 1997, când l-a întâmpinat pe Regele nostru cu apelativul Sire, în catedrala patriarhală.

Probabil că dezastrul blestemat al României îl constituie epigonii. Blestemul propriei neputinţe de a ne trezi din somnul cel de moarte. Blestem pe care singuri ni-l atragem, că dăm cu piciorul norocului de la Dumnezeu. Nimeni nu mai are acest privilegiu, pe care noi îl refuzăm pentru impostură.

Nu mai avem ochi de văzut, nici urechi de auzit. Ne declarăm imens majoritar creştini ortodocşi, dar nu-l recunoaştem pe cel care poartă harul naţional. Pentru toţi cetăţenii români. De pretutindeni.

Azi e o zi care poate fi epocală pentru România, deci pentru poporul român deşteptat. Scos din condiţia de populaţie precum fluturele din larvă. Azi Regele nostru ne reaşează cu demnitate pe harta lumii. România redevine ca prin farmec regală, din Cenuşăreasă. Vom păstra vraja şi veşmântul regal sau ne vom întoarce în praf şi cenuşă, după ce va bate ceasul ora 12 noaptea?

Regele vorbeşte azi dimineaţă în Parlament. Iar seara e prezent, împreună cu Familia Regală, la Operă. O seară de gală. Aceste seri vin, zice-se, de demult, scria Mateiu Caragiale. Pricepem, oare, ce ni se oferă din nou, cu graţie? Dincolo de prostia laşă a celor care se scuză că evenimentul din Parlament e doar muzeal, nu vital. Pentru România. Pentru noi. Pentru viaţa noastră. Cu ce o schimbă? Cu totul. Din numere batjocorite, redevenim oameni. Respectaţi pretutindeni în lume.

Întrebarea e ce vrem. Ce alegem. Că avem această şansă. Din nou. Poate pentru ultima oară. Poate că asta e ultima noastră şansă ca popor şi ţară. Vrem să fim în continuare ciuma Europei şi una din periferiile lumii sau vrem să redevenim o ţară demnă, înaltă şi curată. Ca REGELE MIHAI.

Dumnezeu să ne lumineze! Bucureşteni, veniţi în Piaţa Operei astă seară! Sunt panouri pe care se poate urmări în direct gala din sală. După care Regele, Regele nostru, al tuturor, al tuturor românilor, indiferent de orice fel de apartenenţă, iese pe trepte şi salută adunarea.

Adunarea, nu dezbinarea. Iubirea, nu ura. Demnitatea, nu îngenunchirea. Ce alegem?

La mulţi ani, Majestate! La mulţi ani, Armată! La mulţi ani, popor român! În caz contrar, somn uşor. De fapt, un coşmar.

Ziua de azi e ca darul Cenuşăresei. Recunoaştem momentul de graţie, mergem cu pantoful unic al graţiei noastre ca popor sau preferăm impostura, urâciunea distrugătoare de neam şi ţară? Farmecul se spulberă din nou la miezul nopţii sau alegem dimineaţa renaşterii naţionale?

De noi depinde. Numai de noi. Şi nu avem dreptul să mai dăm vina pe nimeni.

Ţara noastră e îngrozitor de depreciată. Poporul român e considerat mizer şi infractor. Vrem să se continue aşa până la dispariţie sau ne dăm şansa de a ne reabilita, subit şi sublim?

Deci, bucureşteni, mergem în Piaţa Operei, iar voi, români de pretutindeni, urmăriţi transmisia de la Operă în direct la Antena 3, începând cu ora 18, ora României!

Ce alegem? Ne exilăm din nou destinul sau ne încoronăm ţara?

Nihil Sine Deo. Şi totul cu Dumnezeu.

P.S. Dedic această postare tuturor celor dragi, care sunt şi care nu mai sunt printre noi, din ţară şi de peste hotare, printre care familiei mele, domnului profesor T.L., un medic îngeresc şi ultima, dar nu în ultimul rând, doamnei profesor S.O., o îngeră. A fost ziua domniei sale acum două zile, dar am preferat să-i urez în acelaşi timp cu urarea adresată Regelui.

La mulţi ani, suflet românesc!

LA MULŢI ANI, MAJESTATE!

Ziua de 25 Octombrie ne readuce aminte tuturor de eforturile Majestăţii Voastre întreprinse de-a lungul istoriei pentru a menţine România liberă de orice intervenţie străină. Ne readuce aminte de loialitatea pe care aţi arătat-o poporului român chiar şi în momentele dificile în care aţi fost nevoit să părăsiţi Ţara pentru a împiedica, sacrificându-Vă, un conflict cu consecinţe greu de prevăzut.

În ciuda faptului că aţi plecat din ţară, aţi reprezentat întotdeauna o oază de speranţă pentru români. Astăzi vă găsim tot în slujba poporului român. Instituţia Casei Regale a evoluat, s-a adaptat vremurilor, iar Majestatea Voastră a dovedit că nu va abdica niciodată de la slujirea poporului şi a Ţării.

Nu întâmplător ziua de 25 Octombrie este şi Ziua Armatei Române – puţini ştiu, însă, că această zi este sărbătoarea Armatei deoarece militarii români V-au dedicat eliberarea Transilvaniei de Nord.

În acest an, ziua de 25 octombrie este una cu totul şi cu totul specială, dat fiind faptul că întreaga Ţară poate să fie alături de Majestatea Voastră cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă. Faptul că sunteţi aici, cu noi, în acest moment, este poate cea mai bună dovadă că, dincolo de forma de guvernământ, Familia Regală a reuşit să învingă sistemul care a încercat să vă elimine din conştiinţa publică a neamului românesc.

În calitate de primar al oraşului Timişoara, oraş al cărui Cetăţean de Onoare sunteţi, permiteţi-mi, Majestate, ca astăzi, când împliniţi frumoasa vârstă de 90 de ani, să vă doresc sănătate, fericire şi încă mulţi ani în slujba României şi a poporului român.

Gheorghe Ciuhandu
Preşedinte CNC-PNŢCD
Primarul Municipiului Timişoara
Timişoara, 24 octombrie 2011

“Jubileului 90” al Majestății Sale Regelui Mihai I al României

In cadrul Programului “Jubileului 90” al Majestății Sale Regelui Mihai I al României presedintele PNTCD, dl Victor Ciorbea, va fi prezent in urmatoarele momente:
Luni 24 octombrie: invitatie la Pranzul oficial oferit de Majestatea Sa la Banca Nationala a Romaniei
Marti 25 octombrie invitatie la Spectacolul de Gala la Opera Nationala
Joi 27 octombrie invitatie la Palatul Elisabeta pentru oferirea unei decoratii cu ocazia zilei de nastere a Majestatii Sale.

In seara zilei de 25 octombrie, incepand cu ora 20 dl Victor Ciorbea va fi invitat la postul Realitatea TV intr-o emisiune dedicata omagierii Regelui Mihai I.

Biroul de Presa al PNTCD

Icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie, Era pe cand nu s-a zarit azi o vedem si nu e

Icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie, Era pe cand nu s-a zarit azi o vedem si nu e

Ion Diaconescu a plecat dintre noi. Reper de onestitate, demnitate si buna cuviinta a fost cel spre care ne intorceam privirile in multele momente in care aveam nevoie de decizii in nisipurile miscatoare ale lumii in care traim, pusi in fata unor grele alegeri. Marea lui greseala a fost ca i-a considerat pe ceilalti aidoma lui. Ziua de ieri a fost pentru el ultima pe un drum pe care l-a urmat fara sovaiala. Calea ramane deschisa. Cati dintre noi vom fi in stare sa mergem pe ea?

Publicat de Radu Rizescu

S-a stins ultimul Patriarh al PNTCD

S-a stins ultimul Patriarh al PNTCD informeaza comunicatul PNTCD semnat de presedintele V. Ciorbea. Cu adevar, sobrietate si sensibilitate el aminteste succint personalitatea si locul pe care Ion Diaconescu il ocupa in istoria Romaniei si golul pe care, trecerea lui in lumea dreptilor, il lasa in sufletul tuturor celor de buna credinta.

In acest context doresc sa subliniez ca, asa cum l-am cunoscut, daruit valorilor crestin democrate si cauzei nationale, discret, disponibil, atent la nevoile semenilor sai, Ion Diaconescu a fost un model, o intruchipare, ale marilor calitati umane ale poporului roman. El ramane personalitatea care prin tot comportamentul si atitudinile sale infirma teribilul verdict al Ecleziastului: "Vanitas vanitatum, omnia sunt vanitas". Ion Diaconescu a ramas pana in ultimul moment al existentei sale preocupat de a da un sens vietii, adevaratei vieti, cea bazata pe credinta, adevar, libertate, identitate, solidaritate, dreptate.

Sunt convins ca trecerea sa la cele vesnice va avea un larg ecou in sufletele romanilor si va contribui, in aceste grele momente de cumpana prin care trece Tara, nu numai la renasterea unui partid care sa apere cu adevarat interesele Romaniei si ale poporului roman, un PNTCD asa cum il concepea Ion Diaconescu, dar si la revenirea Romaniei la normalitate si reasazarea ei pe calea sperantei.

Dumnezeu sa-l odihneasca

Alexandru Herlea

A murit Ion Diaconescu !

"Din păcate, în urmă cu 40 de minute a trecut în eternitate domnul preşedinte de onoare al PNŢCD, Ion Diaconescu, omul care şi-a deidcat întreaga viaţă luptei împotriva ocupantului sovietic", a anunţat, luni seara, preşedintele ţărănist, Victor Ciorbea, într-o intrevenţie la Antena 3.

Liderul onorific al PNŢCD a fost externat, luni 3 octombrie, din Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu" Fundeni, unde a fost internet din cauza unor probleme de ritm cardiac.

Ion Diaconescu mai fost internat la Institutul de Cardiologie "C.C. Iliescu" din cauza unor suferinţe cardiace. În februarie 2007, Ion Diaconescu a stat internat trei zile, fiind diagnosticat cu hipertensiune arterială şi cord pulmonar cornic (afecţiunea inimii din cauza unei bronşite).

Politicianul, în vârstă de 94 de ani şi văduv de un an, spunea recent că s-a retras din viaţa politică, dar doar din activitate, nu însă şi în ceea ce priveşte dorinţele şi idealurile sale politice.

Ion Diaconescu (n. 25 august 1917, Boțești, județul Argeș, d. 11 octombrie 2011) , om politic român, de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic din București, Facultatea de Electromecanică; a fost membru al Partidului Național Țărănesc, începând cu anul 1936 până la desființarea partidului de autoritățile comuniste, în 1947.

După anul 1989 a fost în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, fiind ales ca deputat în Parlament în trei legislaturi consecutive (1990-1992, 1992-1996 și 1996-2000) între anii 1990 - 2000, iar în legislatura 1996-2000, a îndeplinit funcția de președinte al Camerei Deputaților.

În timpul regimului comunist a fost deținut politic vreme de 17 ani (1947 - 1964).

Activitate politică

membru PNŢ (1936),

membru al Biroului Central al Tineretului PNŢ (1944-1947),

deţinut politic (1947-1964);

prim-vicepreşedintele PNŢCD (1989),

preşedintele PNŢCD (1996);

deputat PNŢCD (1990-1992);

deputat PNŢCD (septembrie 1992);

liderul Grupului parlamentar al PNŢCD şi al PER.

Activitate parlamentară

Legislatura 1992-1996

membru al Comisiei pentru industrii şi servicii;

membru al delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale;

preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Italiană.

Una dintre ultimele înregistrări video cu Ion Diaconescu:

pesurse

Ziua Portilor Deschise PNTCD 85 de ani

"Alexandru HERLEA"

Aniversarea a 85 de ani de la crearea PNT ar putea fi (ar trebui sa fie) un moment de reflectie referitor la conditia dramatica in care se afla PNTCD, conditie care in ultimele zile pare a se deteriora din nou.

Singura atitudine posibila si corespunzatoare unei elementare deontologii, a respectarii principilor si a sacrificilor pe care marii nostri inaintasi, incepand cu Maniu si Mihalache, au inteles sa le faca in interesul peren al poporului roman, consista in renuntarea definitiva la orice comportament sau atitudine politicianista (la sforarii si combinatii). Acestea nu sunt numai contrare traditiei si luptei PNTului si oricarei morale, dar s-au dovedit si total neproductive, ducand partidul din impas in impas. Nu negocind orice aliante, nu agatandu-ne de un partid sau altul, nu cersind ajutorul lor, nu umilindu-ne si acceptand compromisuri compromitatoare, nu renuntand "temporar" la principii, nu facandu-ne frate cu dracul pana trecem puntea, vom putea servi interesele Romaniei si ale romanilor.

Tara noastra, in grelele momente de cumpana pe care le traverseaza astazi, are imperios nevoie de repere, de atitudini care sa constituie referinte, de simboluri care sa se raporteze la identitatea si spiritualitatea noastra nationala. Simbolurile joaca un rol important in viata natiunilor. Este inadmisibil ca in continuare sa se evoce obligatia succesului politic (intrarea in cursa electorala) abandonand pentru moment principii si deontologie, in speranta (evident iluzorie) ca odata ajunsi in anumite pozitii, cu responsabilitati, vom sti sa ne aratam muschii si sa actionam cu eficienta in promovarea moralei in politica. Nu putem sa ne bizuim decat pe proprile noastre forte si trebuie sa stim sa renuntam la ambitii pentru promovarea adevaratului interes national.

In politica nu ai decat adversari si concurenti si acestia din urma nu te vor accepta decat in masura in care gasesc un interes si esti destul de puternic si ferm ca sa te poti impune. Cum, pentru moment, PNTCDul nu este puternic trebuie sa stie sa fie ferm in atitudini. Nici PDL si nici PNL, iar PSD iese din discutie, nu ne vor respecta altfel. Sa nu ne imbatam cu apa rece nici in privinta PPE. Si acesta are aceasi atitudine cinica si interesata, viziunea crestin-democrata si abordarile corespunzatoare au devenit total minoritare in cadrul acestei familii politice.

In memoria martirilor nostri avem datoria, obligatia, sa pastram vie flacara moralitatii in politica. Daca PNTCDul nu o poate pastra ca partid avem datoria sa o pastram intr-un alt cadru, fie el si fara o directa participare electorala. Nu facem nici un fel de serviciu PNTCDului, dimpotriva, acceptand orice compromis in idea de a nu-l lasa sa moara. Daca nu putem actiona ca partid pentru promovarea valorilor in care credem consider ca este de datoria noastra sa lasam PNTul, acest mare partid al romanilor, cu gloria lui si sa nu-l mai folosim drept instrument al unor promovari personale.