Soluţia pentru Republica Moldova (Basarabia): Intrarea în UE
1. În ciuda logicii normale, conform căreia statele membre ale NATO şi UE, inclusiv cele noi, nu pot face parte din zona de influenţă a Rusiei şi contrar declaraţiei făcute cu circa un an în urmă de Vicepreşedintele J. Biden - cum că SUA nu vor permite atari zone in tarile din estul Europei - asemenea zone apar, se extind şi se întăresc, potrivit unui plan mai vechi, adaptat noilor împrejurări şi având un conţinut mai lax şi mascat.
În loc de intrarea în NATO - stabilită la summit-ul de la Bucureşti al organizaţiei- Ucraina a revenit deschis în sfera Rusiei. Prin mărimea şi poziţia sa strategică, ea întăreşte substanţial puterea Moscovei în raport cu Occidentul.
În urma colapsului financiar – intervenit pe fondul crizei financiare mondiale - Ţările Baltice nu mai au curajul şi poate nici capacitatea, să pună la punct forţele pro-ruse, KGB-iste, active în aceste state.
Polonia, decapitată în condiţii neclarificate, posibil chiar criminale, de conducerea ce se opunea făţiş tendinţelor hegemonice ale puterii de la Răsărit, are acum o cârmuire pe placul Moscovei, mai înţelegătoare faţă de marele vecin din Est şi dispusă să nu întreprindă acţiuni în chestiuni în care Rusia are interese vitale, fără consultarea ei prealabilă.
Georgia a fost agresată militar şi ocupată de Rusia, care nu numai că refuză să se retragă - cum cer NATO şi UE - dar îşi consolidează prezenţa armată, printr-un sistem avansat de rachete, care să apere trupele ocupante. Guvernul georgian a protestant vehement, dar NATO şi UE nu l-au sprijinit nici măcar politic.
Criza financiară din Grecia - declanşată de la New Yok - a fost, dacă nu în înţelegere cu Rusia, atunci cel puţin şi în interesul ei, de a fi lovită Uniunea Europeană, pe care - deşi nu o adversează cu aceeaşi intensitate ca şi pe NATO – nu o doreşte puternică.
Şi în România, se încearcă aducerea la putere a unor forţe pro-ruse, pentru a descuraja proiectul forţelor democratice din R. Moldova, de aderare la UE şi - implicit - de ieşire de sub influenţa rusă.
Cu alte cuvinte, în partea de vest şi de sud a Rusiei, s-a format deja un cerc de ţări, membre ale NATO şi UE, sau hotărâte să adere la aceste organizaţii (Georgia), în care Kremlinul a creat un clar început de zonă de influenţă, iar una (Ucraina) pare definitiv reintrată în această sferă, dacă a ieşit vreodată. Asemenea zone sunt o formă de dominaţie modernă, perfidă, nedefinită suficient şi nereglementată internaţional, convenită de facto între unele mari puteri, ori între acestea si forţe malefice, în secret ori tacit. Se ştie că ele încalcă toate principiile unanim acceptate ale dreptului internaţional, menite să apere însăşi fiinţa naţională a statelor existente: suveranitatea, independenţa, egalitatea, nefolosirea forţei în sens strict, militar, sau în cel larg şi mai ales, libertatea lor.
Dacă un stat mic ori mijlociu, membru al NATO sau UE, trebuie să raporteze în prealabil unei mari puteri vecine ce va face şi ce nu - îndeosebi în chestiuni strategice, ce privesc organizaţia din care face parte - el îşi încalcă o importantă obligaţie asumată, pe lângă libertatea proprie. E o siluire abjectă... Dacă un astfel de stat este izbit militar cu lovituri scurte (blitz), pentru el însă foarte grave, fără perspectiva unei conflagraţii de proporţii, el nu se poate apăra şi nu-i apărat nici de restul membrilor. Dacă acestui stat i se creează o criză financiar-economică, prin acţiuni speculative, care înfometează populaţia, ea se ridică contra unei guvernări alese democratic, pentru că aceasta nu elimina efectele crizei, în care n-are nici o vină. Sunt pregătite din timp alte alegeri, în care se poate sigur influenţa să fie aduşi la putere oameni ori partide agreate de Kremlin.
Se prefigurează generalizarea practicilor menţionate. E un pericol de discreditare pentru NATO şi UE. Este necesar ca acestea să se gândească la măsuri de reacţie adecvate, ca să descurajeze în mod credibil atari acte, evident ilegitime, ilegale şi imorale. În caz contrar, riscă să piardă în continuare încrederea popoarelor, care şi-au pus - în special după căderea comunismului - mari speranţe în aceste organizaţii.
2. În ceea ce priveşte Republica Moldova (Basarabia), abordată din raţiunile care se vor vedea - îndeosebi activităţile febrile ce se desfăşoară în prezent, ca să rămână în sfera rusă - nu intrăm în întreaga istorie a chestiunii.
De la început, în anul 1812 a fost un rapt, fără nici un temei istoric, etnic sau juridic; ruşi erau aici cam 6%, iar moldoveni 85-90%. De câte ori a revenit provincia la România, a fost cu sprijin occidental! Este cunoscut, sigur de români (şi de moldoveni - aceeaşi naţiune), mai puţin probabil de restul lumii, că la 23 august 1939, Stalin şi Hitler au încheiat o înţelegere, numită Pactul Ribbentrop - Molotov, prin care Basarabia, parte a teritoriului românesc, a fost din nou ruptă de România şi cedată Rusiei sovietice; ocupată în iunie 1940, prin ameninţarea cu folosirea forţei militare şi prin utilizarea efectivă a acestei forţe; făcută apoi republică unională sovietică şi devenită, în 1991, independentă, dar rămasă în sfera de influenţă rusă. Rusia nu şi-a retras trupele armate de la ocupaţia sovietică şi, în plus, în 1992 le-a folosit contra noului stat, R. Moldova, creând situaţia numită Transnistria.
Urmând slugarnic declaraţia din anul 1995 a ambasadorului rus de la Bucureşti – cum că “TRATATUL SOVIETO-GERMAN DE NEAGRESIUNE DIN 1939 ŞI ANEXA SA SECRETĂ ŞI-AU PIERDUT VALABILITATEA ÎN MOMENTUL AGRESIUNII GERMANIEI NAZISTE ASUPRA URSS, LA 22 IUNIE 1941” (Cronica română, 25 ianuarie 1995), Iliescu a repetat întocmai, papagaliceşte, această teză anti-românească: “Pactul Ribbentrop - Molotov nu mai are nici o valoare şi nici o influenţă, fiind eliminat în momentul începerii celui de al doilea război mondial”. Şi, ca să întărească poziţia ruşilor şi să o slăbească pe cea românească, adăuga: “El nu mai este baza juridică a noilor frontiere, ci Tratatul de pace de la Paris, din 1948, constituie o asemenea bază” (intervenţie la TVR1, la 8 noiembrie 2001, reluată de către România Liberă din 10 mai 2001, p:10).Vom arăta falsitatea acestor peroraţii.
În măsura în care trebuie să ne păstrăm în limitele Dreptului - care mereu este, şi e bine că-i aşa, reamintit de către democraţiile occidentale (the rule of law) - subliniem că un tratat convenit între doua state nu-l obligă în nici un fel pe un al treilea stat, şi cu atât mai puţin când el este victimă. Niciodată România nu a recunoscut acest pact! Dar nici restul ţărilor lumii, începând cu cele occidentale (Carta Atlanticului, din anul 1941) nu au validat pactul nazisto-bolşevic.
Se face uz şi îndeosebi abuz, după cum s-a observat deja, de Tratatul de pace de la Paris din 1947-1948, care - prin graniţele stabilite - lăsa Basarabia la URSS. Însă se ignoră un aspect de drept fundamental: Pactul Ribbentrop - Molotov a fost nul şi neavenit ab initio, instituţie neabrogată vreme de peste 2000 de ani, nici de legislaţiile naţionale, nici de cea internaţională, şi cu un conţinut neschimbat, având o claritate de cristal: Quand nullum est ab initio, nullum producit efectum. Adică: când un tratat este declarat nul şi neavenitab initio, toate efectele sale imediate şi ulterioare sunt şi ele nule, de la însuşi momentul încheierii lui. Un pact, încheiat cu un scop indiscutabil criminal, nu avea cum deveni moral şi just. Uciderea unui om nu poate fi transformată în faptă bună în nici o împrejurare. Tratatul de la Paris a rezolvat o problemă a consecinţei folosirii forţei, comisă în 1940, răpirea Basarabiei, în favoarea “Imperiului Răului”, care era aşa ab initio şi el, din 1917, nu doar de când l-a calificat în acest mod R. Reagan, în anul 1980!
Recompensa de facto dată URSS a fost pentru contribuţia sa la înfrângerea Germaniei. Dar se trece premeditat - deci nepermis - cu vederea peste faptul că statul sovietic avusese un rol decisiv şi la declanşarea celui de al doilea război mondial, chiar prin încheierea Pactului în discuţie, dând mână liberă atacului nazist contra Vestului, în principal a Franţei. După ce încurajezi şi ajuţi un criminal să ucidă şi să tâlhărească, luându-ţi o parte din pradă, e greu de crezut că ai realmente merite mari în suprimarea agresorului. URSS era dator să facă acest lucru, pentru că a dat Germaniei un sprijin hotărâtor la comiterea agresiunii împotriva Vestului. Dar URSS nu avea dreptul să primească un imperiu şi să comită asupra populaţiei răpite - timp de aproape o jumătate de secol - un genocid egal cu al naziştilor.
Pe de altă parte, puterea din România, care a ratificat Tratatul de la Paris din 1948, nu reprezenta voinţa liberă a naţiunii române, ci a Rusiei ocupante, deoarece alegerile din anul 1947, câştigate de PNŢ (predecesorul PNŢCD) cu circa 75%, au fost grosolan falsificate la ordinul lui Stalin, dându-se aceste voturi comuniştilor, iar PNŢ-ului 15%!
Concluzia este că, în planul dreptului veritabil, Tratatul de la Paris nu putea valida juridic un efect -ruperea Basarabiei de România - care, legal, nu s-a născut nicicând şi nu a existat niciodată!
Şi mai importante sunt următoarele realităţi, cu conotaţie juridică şi morală. Nu dispunem de numele tuturor statelor care au declarat Pactul Ribbentrop - Molotov nul şi neavenitab initio (nu fiece ţară din lume a avut acest interes şi nici chiar cunoştinţă despre pact), deşi el avea acest statut - de nul şi neavenit ab initio - independent de atitudinea altor subiecte de drept internaţional. Dar e sigur că SUA n-au recunoscut Pactul niciodată, dovada fiind - pe lângă Carta Atlanticului amintită - neadmiterea de către guvernul American, timp de peste o jumătate de veac, a faptului că Ţările Baltice fac parte legală din fosta URSS. E probabil ca şi alte guverne occidentale să fi avut această poziţie. Cei direct şi grav afectaţi de Pact - şi ei contează - Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, România şi Finlanda, printr-o eroică rezistenţă armată, l-au denunţat ca nul şi neavenit ab initio, unii de mai multe ori.
Ţările Baltice au redevenit, după anul 1991, independente faţă de URSS, sub puternica presiune a SUA (administraţia Clinton). Polonia a primit oarecari recompense teritoriale în Vest, pentru pierderile din Est. Numai României nu i s-a făcut dreptate.
Recunoaşterea de către România a creării, în anul 1991, a Republicii Moldova “într-un teritoriu anexat cu forţa, în urma înţelegerii stabilite prin Pactul Ribbentrop - Molotov, reprezenta un pas decisiv pentru înlăturare pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român” (ziarul Adevărul, din 25 iunie 1991, p.1-2). Recunoaşterea este clar condiţionată: eliminarea consecinţelor nefaste, adică a ruperii ilegale a Basarabiei de România. Aici se vorbeşte răspicat de către guvernul român de un drept al naţiunii române, care este inalienabil şi imprescriptibil; pe care îl concepe soluţionabil exclusiv pe cale paşnică; şi la care un guvern trecător nu are permisiunea juridică şi morală să renunţe, căci nu este al său, ci al poporului român, care este tot atât de etern ca oricare alt popor de pe Pământ.
În faza aceasta, un atare drept se poate relativ uşor exercita prin apropierea de UE a acelei părţi a românilor basarabeni şi a tuturor minorităţilor, fără nici o discriminare, cu care trăiesc împreună; şi - într-o perspectivă ce nu poate fi exact precizată - intrarea R. Moldova în această Uniune.
Dreptul în discuţie, fiind un drept natural, este incompatibil cu rămânerea într-o zonă de distrugere etnică, prin aducerea masivă de populaţie vorbind limba ocupantului şi opresiune străină. Este inadmisibil ca - într-o epocă de democratizare a Europei - să fie consolidată o atare zonă de dominaţie. Avem calitatea absolută să afirmăm astfel de adevăruri pentru orice popor supus genocidului şi deportărilor masive în Siberia (există în acest sens documente certe şi cifre pertinente) şi cu atât mai vârtos pentru o parte din poporul român!
3. Rusia însăşi - moştenitoarea legală a URSS-ului - a denunţat Pactul în discuţie, ca fiind nul şi neavenit ab initio. Iată textul:
“Congresul Deputaţilor Poporului din URSS condamnă semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939 (Ribbentrop – Molotov - n.n.) şi a altor înţelegeri secrete cu Germania şi declară că ele sunt din punct de vedere juridic lipsite de temei şi valabilitate din momentul semnării lor” (Decizia Sovietului Suprem al URSS din 24 Decembrie 1989, publicată în ziarul Adevărul din 25 iunie 1991, în care este redat textul complet al denunţării).
E greu de crezut că juriştii ruşi nu cunosc accepţiunea exactă a acestei condamnări - care este cea explicată mai sus în detaliu - şi că nu Rusia a avut, are şi va avea întreaga responsabilitate pentru ceea ce o să se întâmple cu Basarabia. Ea a restituit juridic şi moral Basarabia, României. Ea s-a obligat să realizeze, în fapt, acest lucru. În orice caz, nu să creeze şi să fortifice o realitate politică total contrară înlăturării consecinţelor nefaste pentru poporul român, respectiv păstrarea sub dominaţia sa a Basarabiei, orice aparenţe formale ar afişa. Nulitate absolută ab initio înseamnă oricând, că nimic din Pactul criminal în discuţie nu are, la urma urmei, nici o valoare juridică, dacă suntem riguroşi în abordarea unei atari nulităţi. Dacă ne conducem după Domnia Dreptului.
În fine, la Pactul Ribbentrop - Molotov n-a existat numai o parte, ci şi a doua. Cu certitudine evidentă, naţiunea română, în întregime şi din tot sufletul ei, s-a bucurat de reunificarea Germaniei în 1989, sub conducerea unui veritabil creştin-democrat - Helmut Khol. S-a bucurat mai întâi pentru poporul german însuşi, un mare popor. Evenimentul ne-a dat speranţă. Firesc ni se pare ca şi Germania, de vreme ce chiar Rusia a făcut-o, să denunţe înţelegerea cu pricina şi să sprijine hotărât o aspiraţie naturală şi legitimă a românilor.
Creştin-Democraţii europeni - în fond, Adenauer, de Gasperi, Monet şi Schuman - au pus fundaţia şi au împins înainte - cu titanica lor forţă morală - Unirea Europei, contra uneia bazată pe forţa barbară, fizică şi pe minciună. Unire ce a păstrat pacea în acest continent de mai bine de o jumătate de veac, lucru fără precedent în istoria sa! UE are un bun renume în lume, ca o mare putere, respectuoasă faţă de drepturile altor popoare. Cu această Europă vrea să fie împreună întregul popor român şi să-şi aducă obolul său, ca ea să devină mai tare şi să se lărgească geografic şi paşnic, începând cu primirea ca membru cu drepturi şi obligaţii depline a R. Moldova. Locul ei este în Europa, nu într-un imperiu semi-asiatic, având metehnele viscerale cunoscute ale ţarismului şi bolşevismului.
Juriştii europeni, începând cu francezul Le Fur, care susţinea această teză, după catastrofa războiului doi mondial, Bobbio (italian), Radbruch (german), Hart (englez) - adunaţi la Roma, au strigat: Stop cu supremaţia dreptului pozitiv, creat de voinţa omului autonom, care sigur duce la crimă! Întoarcerea la dreptul natural, cu geneza sa divină, care este întemeiat pe morală şi ne aduce Pacea! Acest drept ordonă că viaţa omului - nefiind dată de Parlament, Guvern sau Preşedinte - nu poate fi suprimată de alt om; că o naţiune nu are aprobare de nicăieri să o sfârtece pe alta; că dreptul individului la viaţă şi al unui popor la existenţă integrală este etern, imuabil, inalienabil, indestructibil şi imprescriptibil, orice tratat ar încheia alţii pe seama lui.
Dr. Iftene Pop PNTCD
CNC al PNŢCD salută dăruirea cu care Domnul Emil Danci desfăşoară campania electorală în alegerile parlamentare parţiale din Ţara Haţegului.
Nu este uşor să scrii despre Corneliu Coposu. Dificultatea nu este dată nici de complexitatea lui şi nici de credinţa, speranţa şi iubirea care îi dădeau o aură supranaturală într-un neam care abia începea să gângurească liber şi să-şi facă felurite chipuri cioplite din rebuturile naţional-comunismului românesc. Problema nu este timpul scurs de la dispariţia sa dintre noi acum 15 ani, el fiind încă prezent în discursul public şi nu doar la momente de comemorare, ca o personalitate de referinţă a politicii româneşti a secolului trecut.
Stimaţi prieteni Creştin-Democraţi,
