SCRISOARE CĂTRE THEODOR PALEOLOGU

Dragă Toader,

În numele simpatiei spontane pe care am nutrit-o de când ne-a făcut prezentările minunatul tău tată, Conu’ Alecu - fie-i numele în veci binecuvântat -, te salut cu bucuria că am descoperit blogul tău.

Nu m-a încântat opţiunea ta de a candida din partea partidului care a vrut să distrugă partidul istoric al ilustrului tău tată. Îi blamezi - cu îndreptăţire - pe socialiştii din PSD, dar nu înţeleg cum poţi uita că PD este cealaltă parte a FSN. Fostă membră a Internaţionalei Socialiste, travestită în dreaptă “populară”.

Greşeşti, bătălia reală se dă nu între FSN şi FSN - stânga şi pseudo-dreapta fabricată în laboratoarele marii imposturi postdecembriste - , ci între PNL şi FSN, dreapta reală şi stânga scindată strategic, pentru a fi, mereu, şi la putere şi în opoziţie.

Dar sunt de acord că trebuie împiedicată revenirea PSD la putere, printr-o refacere, însă de pe alte principii şi în alţi termeni, a alianţei din 2004 - pe care n-am votat-o, pentru că era artificială şi se putea uşor anticipa ce avea să urmeze. (Am votat PNŢCD). Anume, tentativa de anihilare a PNL. Ştii bine că alianţa s-a destrămat pentru că a avut loc, insistent, agresiunea la adresa PNL, campania pentru aglutinarea lui într-o construcţie artificială, pretinsă de dreapta, prin fuziunea cu PD.

De data asta, PD trebuie să înţeleagă faptul că un partid născut din spuma murdară a emanaţiei postrevoluţionare nu are nici un drept să atenteze la existenţa unui partid de numele căruia se leagă însăşi istoria României moderne. Şi nici să-şi aroge supremaţii. Fără PNL, PD probabil că era acum în marja de eroare. Şi fără Băsescu, tot aşa. Iar fără aportul PNL, nici Traian Băsescu nu ajungea preşedinte. Marea lui eroare a fost conflictul aberant cu premierul Călin Tăriceanu. Sper să-şi cunoască interesul şi să repare, până la capăt, eroarea.

Am mai scris pe blogul meu: o alianţă de guvernare cu Tăriceanu premier. Adaug: şi cu tine ministru de Externe.

Toate cele bune şi Doamne ajută! Ţie, familiei tale şi minunatei doamne Pia Paleologu.

P.S. Eu îi votez pe Ludovic Orban şi Crin Antonescu.

sursa : blog ROXANA IORDACHE

Alegerile parlamentare 2008

Alegerile parlamentare 2008

O şansă pentru schimbarea clasei politice în România

Legea votului uninominal a creat speranţe mari pentru reformarea clasei politice O societate care alunecă în marasm are nevoie de o clasă politică responsabilă şi competentă. Aflarea candidaţilor a mărit deziluzia în electorat existând pericolul unei prezenţe foarte scăzute le vot, care va favoriza manipulările, furturile şi cumpărările de voturi.

PNŢCD, pentru prima dată după 1989, a fost pus în imposibilitate de a participa la alegeri prin tertipuri avocăţeşti ale unei conduceri demisă la Congresul Extraordinar din 24 august 2008. Deci nu avem candidaţi în aceste alegeri.

Partidul nostru, care de-a lungul intregii sale istorii s-a identificat cu lupta, nevoile şi idealurile poporului român, având contribuţii decisive pentru asigurarea libertăţii, democratizării şi modernizării României şi pentru intrarea ţării în Uniunea Europeana şi în NATO, vă aduce la cunostiinţă poziţia sa cu privire la aceste alegeri parlamentare.

Toţi cetăţenii României, să se prezinte la vot şi urmând recomandările de mai jos, să arate hotărârea de a nu mai tolera politicieni veroşi şi nereprezentativi, care actionează în interes personal şi de grup, împotriva interesului general.

Daca votaţi pentru cineva, votaţi omul, nu partidul!

Votaţi candidaţi despre care stiţi că au făcut ceva pentru judeţul, oraşul sau comuna Dvs. şi care pun interesul general înaintea interesului propriu. Votaţi competenţa!

Votaţi oameni cinstiţi, neimplicaţi în scandaluri de coruptie şi care nu sunt beneficiarii actualului sistem politic oligarhic şi corupt. Votaţi cinstea!

Votaţi oameni fără legături cu fostul regim comunist şi cu aparatul de represiune al acestuia, Securitatea. Aceştia sunt pricipalii beneficiari ai „sistemului ticăloşit”. Votaţi curăţenia morală!

Votaţi candidati loiali, care nu s-au plimbat prin mai multe partide. Votaţi caracterul!

Dar dacă nici un candidat nu corespunde acestor exigenţe, aceasta fiind situaţia generală, anulaţi votul! (ştampilaţi de mai multe ori)

Nu lăsaţi buletinul de vot alb.

Doar aşa vom acţiona responsabil pentru viitorul ţării!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Preşedinte al PNŢCD Radu Sârbu

Cei zece care au schimbat Romania

Liderul taranist Corneliu Coposu a venit in tranzitia autohtona cu zestrea democratica mostenita de la Iuliu Maniu

"Romania libera" si biroul waz de la Bruxelles continua seria "Dupa 20 de ani", care examineaza schimbarile petrecute in fostele state comuniste, urmarind 20 de teme majore. Serialul lunii noiembrie analizeaza personajele principale care au marcat tranzitia statelor din centrul si estul Europei.

In Romania, scena transformarilor a fost dominata de cei trei presedinti care au condus tara in ultimii aproape 20 de ani: Ion Iliescu, presedintele care a oscilat ani de zile intre Est si Vest, intre comunism si capitalism, Emil Constantinescu, cel care a intepenit acul busolei spre Vest, o data cu sustinerea NATO in razboiul din Kosovo, si Traian Basescu, primul sef de stat autohton care a condamnat oficial comunismul. Deasupra celor trei domina insa Corneliu Coposu, liderul taranistilor crescut sub Iuliu Maniu in perioada interbelica, aruncat in temnita de comunisti pentru 17 ani si revenit in viata politica imediat dupa Revolutie.

Coposu a pus la indemana romanilor instrumentele democratiei si modul lor de folosire intr-o perioada extrem de tulbure, in care reprezentanti ai vechiului sistem incercau sa-i compromita pe cei care cunoscusera inchisorile politice. Pe lista celor zece personaje care au marcat tranzitia autohtona se regasesc insa si intelectuali ca Alexandru Paleologu, primul care a avut curajul sa-si asume public colaborationismul din perioada regimului trecut, sau Ticu Dumitrescu, luptator permanent pentru scoaterea la iveala a secretelor din dosarele Securitatii. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale in aproape tot acest timp, a reusit sa tina fraiele leului in maini, in vreme ce sub guvernarea lui Adrian Nastase economia romaneasca a prins putere, iar intreaga schimbare poate nu ar fi avut loc fara Lászlo Tökes.

Corneliu Coposu, simbol al rezistentei anticomuniste
Supranumit "Seniorul", Corneliu Coposu este simbolul rezistentei fata de sistemul comunist. Istoricul serban Papacostea crede ca fostul lider taranist "a adus in opinia publica romaneasca marile adevaruri de dinainte. A fost un factor de continuitate intre realitatea de dinainte de instaurarea regimului comunist si ceea ce s-a intamplat dupa". Nascut in 1914 si educat in spiritul monarhist, Corneliu Coposu a fost arestat de fortele represive ale vechiului regim, in iulie 1947, impreuna cu intreaga conducere a Partidului National Taranesc (PNT), dupa episodul "fugii de la Tamadau", sub acuzatia ca vroiau sa evadeze din tara. Dupa 17 ani de detentie, a fost pus in libertate, dar hartuit in continuare de Securitate, prin perchezitii repetate si urmariri permanente, care au durat pana la finele anului 1989.

Ion Diaconescu, un apropiat al lui Coposu atat in PNT, cat si in perioada de detentie, isi aduce aminte ca fostul lider al opozitiei "era un om foarte agreabil si implicat", caruia ii admira mai cu seama "consecventa cu care a urmarit linia impusa de Iuliu Maniu". Ion Diaconescu isi aminteste ca in lagarul Baragan, la Calmatui, unde fusesera deportati, au planuit refacerea PNT imediat ce vor iesi din inchisoare: "Timp de 25 de ani cat am fost inchisi, partidul a functionat. In prima zi dupa Revolutie ne-am adunat la Corneliu Coposu acasa si am dat semnalul renasterii PNT, astfel ca partidul a fost prima forta politica recunoscuta dupa caderea regimului comunist". Chiar Corneliu Coposu marturiseste in "Confesiuni.

Dialoguri cu Doina Alexandru" (ed. Anastasia, 1996) ca cel mai important eveniment din cariera sa politica l-a constituit "reconstituirea, organizarea, consolidarea PNT dupa 45 de ani de comunism, in care, desi PNT a fost desfiintat, el nu s-a considerat dizolvat pentru ca nu am recunoscut aceasta masura abuziva a regimului comunist".
Politologul roman Vladimir Tismaneanu mentiona, intr-un articol dedicat lui Corneliu Coposu, ca "exigentele sale etice, inclusiv pozitia monarhista, dadeau cosmaruri nomenclaturii resuscitate si tot mai insetate de revansa", iar daca aceasta personalitate ar mai fi ramas printre noi, poate ca "fesenistii ar fi luptat si mai indarjit sa nu permita victoria Conventiei".

Serban Papacostea spune ca "Seniorul" "si-a dorit o Romanie autentic democratica, nu un invelis democratic care acoperea o realitate criptototalitara". Ion Diaconescu admite insa ca PNT nu a putut "schimba foarte multe dupa 1989 pentru ca a fost la putere numai intre 1996 si 2000, dar nu singur, ci intr-o coalitie unde nu a avut majoritatea". Fostul lider al PNT explica esecul partidului prin faptul ca la inceputul anilor ‘90 "lumea era neinformata, oamenii nu stiau cine era Maniu, Mihalache, si luau de bun ce ziceau cei din FSN - ca PNT este vandut americanilor. La inceput campania s-a dus ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu". Corneliu Coposu a incetat din viata in 1995, la Spitalul Universitar, si a fost inmormantat la Cimitirul Bellu Catolic. Pentru Serban Papacostea, "Seniorul" a reprezentat "ce a avut Romania mai bun".

sursa : ROMANIA LIBERA

VICTOR CIORBEA se implica din nou

Radu Sârbu, ales presedinte al PNTCD de congresul extraordinar din 24 august 2008, a carui legitimitate este contestata în Justitie de conducerea partidului, a declarat, vineri, ca fostul lider Victor Ciorbea i-a transmis ca, din iarna, se va angaja mai ferm în proiectul politic taranist. “Victor Ciorbea este un simbol al fostilor lideri ai partidului. Eu de la început am lansat un apel catre toti cei care au fost vreodata membri simpli sau, cu atât mai mult, lideri, si care au fost marginalizati, ignorati sau chiar exclusi si i-am invitat pe toti sa revina”, a declarat Radu Sârbu. El a mai aratat ca s-a întâlnit cu Victor Ciorbea sâmbata, la Râmnicu Sarat, unde s-a facut o slujba de pomenire a lui Corneliu Coposu, ocazie cu care i-a reiterat în mod ferm invitatia. “Victor Ciorbea a afirmat ca nu deîndata, dar de la iarna se va angaja mai ferm în proiectul nostru politic. El este membru al partidului si nu a abandonat niciodata calitatea de membru”, a mai spus Radu Sârbu. El a afirmat ca Victor Ciorbea nu are nevoie de o functie de conducere, deoarece “liderii se afirma, nu se numesc”. De asemenea, Radu Sârbu a mentionat ca nu a discutat personal cu niciun al fost lider taranist, cu privire la revenirea în conducerea partidului. Referindu-se la situatia juridica a conducerii PNTCD, el a precizat ca “cel care are dreptate se grabeste, iar celalalt taraganeaza”. “Milut taraganeaza si a gasit pâna acum trei pretexte pentru a taragana”, a spus Sârbu. Radu Sârbu a fost ales presedinte al PNTCD la congresul extraordinar, organizat de contestatarii presedintelui Marian Milut, din 24 august, a carui legalitate este contestata în Justitie de conducerea partidului. Sârbu a fost exclus din partid, tot pe 24 august 2008, de Consiliul National de Conducere a PNTCD, într-o sedinta care a avut loc la Sinaia.

Pact anticomunism

-- Taranistii, prin prese­dintele Radu Sarbu si presedintele de onoare Ion Diaconescu, au fost ieri primii care au semnat "Pactul pentru decomunizarea Roma­niei", care are ca obiective esentiale condamnarea Pactului Ribentropp-Molotov si decomunizarea Romaniei.

Pactul, care a fost dat publicitatii la 69 de ani dupa semnarea acordului dintre Hitler si Stalin, mentioneaza ca "presedintele si Parlamentul Romaniei au datoria si dreptul sa ceara forurilor competente internationale" sa actioneze pentru "reunificarea legitima" cu Romania a Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutului Hertei si Insulei Serpilor. O parte din legile decomunizarii cuprinse in Pactul propus de Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, sunt legea recunoasterii caracterului anticomunist al revolutiei din decembrie 1989 sau cea a lustratiei anticomuniste, precum si cea a reducerii la minim a pensiilor celor "responsabili pentru crimele comuniste: (...) fosti conducatori si tortionari ai Securitatii".

DUPĂ 13 ANI. CORNELIU COPOSU, UN REPER ÎNDEPĂRTAt

noiembrie 2008 by Roxana Iordache

Se vede în depărtare, e albă şi mare. O cruce din pânză, purtată pe umeri de tineri, în convoiul funerar din ziua înmormântării lui Corneliu Coposu.

S-a stins din această viaţă la 11 noiembrie 1995, într-o rezervă a Spitalului Municipal. Avusesem privilegiul să-l văd, cu o seară înainte. Dormea. Ultima lui noapte am petrecut-o în spital.

A trebuit să-mi reprim, dur, lacrimile şi să iau o mină senină când am coborât scările spre camera în care stăteau ziariştii. Nu trebuia să ştie că am avut voie acolo şi nici în ce stare era pacientul.

Pe care imensa lor majoritate îl aşteptau să moară şi spera, fiecare, să fie el cel care dă ştirea. Era tot ce îi interesa. Nu (le) eram prea simpatică în acele zile. Nici nu eram în calitate de jurnalist. De fapt, eram absentă.

Singurii colegi cu care comunicam impresii de dezgust privitor la acea stare de fapt erau Marius Ghilezan şi Sandi Piekalski - pe atunci, ca şi mine, la “România liberă”, Oana Iuraşcu, de la “Adevărul”, Tatiana Niculescu (cea care avea să scrie celebra “Spovedanie de la Tanacu”) şi Traian Ungureanu, pe atunci, amândoi la B.B.C.

Sorin Oprescu avea un mod aparte de a mă încuraja. Având grijă în acelaşi timp să mă facă să înţeleg că nu e cazul să-mi fac iluzii, dar însufleţindu-mi speranţa. Ne-a spus, în noaptea internării, lui Sandi şi mie, că “domnul Coposu e un om mândru şi n-ar vrea să fie văzut aşa”.

A înţeles anticipat dorinţa surorilor Coposu ca nimeni să nu-l vadă pe fratele lor fără acordul familiei. Dr. Oprescu a făcut, totuşi, o greşeală, când l-a lăsat pe Petre Roman să intre în rezervă. Roman a ieşit cu gura până la urechi şi le-a declarat - cu un tembelism zglobiu - ziariştilor făcuţi buluc, că “domnul Coposu arată bine, e chiar îmbujorat”. Merita un sincer şut în fund, aşa cum mai luase de la o studentă, la Politehnică, în 1990, când cu vizita preşedintelui Mitterrand.

La un moment dat, starea Seniorului s-a ameliorat - ceea ce n-a fost decât o respiraţie înaltă înainte să expire final. Doamnele Coposu i-au spus că Majestatea Sa Regele Mihai i-a trimis o telegramă în care îi ura sănătate, iar ochii lui au lăcrimat. La fel când l-au anunţat să fie liniştit, că s-a amânat Congresul PNŢCD pentru ianuarie. S-a dus cu grija partidului şi a surorilor în suflet.

Fotografie de Pascal Ilie Virgil

Avea o structură puternică, o inimă perfectă. Ar fi bătut suta, fără acel blestemat de cancer pulmonar. Era tare şi sensibil, melancolic şi cu mult umor. Rafinat, cuceritor. Melancolia nu era pentru oricine. Să îl vezi trist - plecat cu privirea undeva, deasupra ta, chiar în timp ce îţi vorbea - era un privilegiu. Înjura genial. Să îl auzi înjurând era un dar. O zicea rar, ardeleneşte. Nimeni nu înjură ca domnii.

Trei zile şi trei nopţi a durat pelerinajul la catafalcul lui Corneliu Coposu din holul sediului central al PNŢCD. Era uluitor ce se întâmpla. Erau cozi imense, care începeau de peste drum de Biserica Armenească şi se întindeau pe mai multe rânduri, până în Rosetti. Oameni de toate vârstele şi categoriile veneau, îi aduceau ultimul omagiu, înconjurau catafalcul şi ieşeau, în linişte deplină; atâta linişte încât parcă li se auzeau lacrimile tăcute cum le coboară pe obraji, acompaniate de sunetul lumânărilor arzând.

O mare de flori, un potop de coroane. Nici nu mai era loc. Cât trăise, foarte mulţi îl înjurau. După ce până la moarte l-au blamat primitiv, căzuseră în extrema cealaltă. Popor dezaxat. După zeci de ani de propagandă tenace. Dar să nu fi zis ceva de poporul român în faţa lui Corneliu Coposu! Te certa. Şi îl apăra cu pasiune. Poporului român ÎI găsea circumstanţe pentru orice .

Iar blestemaţii îl împroşcau cu noroi. De parcă n-ar fi suferit destul până în decembrie 1989. După moarte, brusc îl venerau ca pe eroul pe care îl desconsideraseră cât timp trăise.

A fost capitalul cu care CDR şi preşedintele Constantinescu au câştigat alegerile. Cu imense speranţe.

Adesea au zis unii dintre noi că măcar o jumătate de an să fi mai trăit după alegeri. De fapt, nu cred că dacă mai trăia, mai câştiga Convenţia Democrată. L-ar fi înjurat în continuare majoritatea.

Unii şi-au amintit să-l înjure chiar şi acum. Ion Iliescu i-a atribuit lui Corneliu Coposu confirmarea că au existat sticle incendiare în subsolul sediului central al PNŢCD, în iunie 1990. Aberaţie pe care n-a susţinut-o cât trăia cel care i-ar fi putut da replica.

Şi nu i-a îndeplinit nici ultima dorinţă, aceea ca M.S. Regele Mihai să participe la înmormântare. Teodor Meleşcanu, pe atunci, ministru de Externe, a trebuit să facă uz de cel mai delicat limbaj diplomatic pentru a comunica familiei Coposu faptul că oricât ar vrea el personal, nu e posibil.

Nu prea ne-am descurcat fără Corneliu Coposu.

El a fost idealizat tocmai ca să nu fie urmat.

Sârbu îl vrea pe Ciorbea şi îl acuză pe Constantinescu

Sârbu îl vrea pe Ciorbea şi îl acuză pe Constantinescu

Preşedintele PNŢCD, Radu Sârbu, îi recheamă în partid şi să se implice pe toţi cei care s-au simţit marginalizaţi în vreun fel şi în primul pe Victor Ciorbea.

“Nu pot câştiga pariul relansării partidului, fără să aduc în structuri toţi oamenii de valoare care au fost vreodată şi au fost daţi afară, au fost marginalizaţi sau n-au îndrăznit să vină. Sunt invitaţi şi aşteptaţi să revină toţii liderii informali, inclusiv şi în primul rând Victor Ciorbea”, a declarat, marţi, Radu Sârbu, într-o conferinţă de presă, adăugând că a vorbit cu fostul premier ţărănist şi că acesta se va angaja, probabil, de la iarnă, într-o acţiune sistematică în ceea ce priveşte PNŢCD.

Pe de altă parte, Radu Sârbu a declarat că s-ar opune, dacă ar fi cazul, revenirii în PNŢCD a fostului şef al statului, Emil Constantinescu. “Dacă mă voi opune vreodată intrării în partid a cuiva, mă voi opune lui Emil Constantinescu. Din păcate, n-are nicio treabă cu PNŢCD şi a dovedit asta cu vârf şi îndesat. Dacă cineva ca persoană a făcut cu adevărat rău partidului şi în mod conştient şi sistematic, acela e Emil Constantinescu. Ceea ce a făcut Constantinescu n-au fost greşeli, au fost ticăloşii. În nici un caz nu voi accepta ca Emil Constantinescu să revină în PNŢCD, deoarece este cel de care ţărăniştii şi românii şi-au legat speranţele în mai mare măsură decât de oricine altcineva şi care a acţionat cu ticăloşie împotriva intereselor PNŢCD”, a declarat Radu Sârbu.
Preşedintele PNŢCD a mai spus că în partid trebuie să se revină la organizarea de alegeri uninominale, nu pe moţiuni, şi şi-a exprimat convingerea că partidul său va reveni în prim-planul vieţii politice.

Pe de altă parte, Radu Sârbu consideră că, până la urmă, PNL şi PD-L vor fuziona şi că acest lucru este împiedicat acum doar de conflictul personal existent între Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu. “Eu cred că fuziunea dintre PNL -restul PNL- şi PD-L este un lucru care se va întâmpla inevitabil în momentul în care Tăriceanu va fi eliminat din prim-planul PNL, pentru că mi se pare mai probabil ca preşedinteleTăriceanu să piardă în confruntarea cu Băsescu. Această fuziune nu este un fapt împlinitt numai din cauza conflictului personal dintre Tăriceanu şi Băsescu”, a declarat Radu Sârbu.
Liderul ţărănist apreciază că există un proiect mai vechi în acest sens, care îl are ca artizan pe Valeriu Stoica şi că din plan ar face parte şi înglobarea PNŢCD. “Proiectul este de a aduce şi creştin-democraţia în acest partid, care are deja înăuntru curentul popular şi pe cel liberal, iar Marian Petre Miluţ s-a dovedit a fi doar o unealtă în acest scop de a duce PNŢCD în PNL, după care, cu toţii, în PD-L”, consideră Radu Sârbu.

Preşedintele PNŢCD crede, însă, că partidul său va rezista acestor încercări şi chiar va reveni în prim-planul vieţii politice din România, susţinând că formaţiunea pe care o conduce este o alternativă la ceea ce se întâmplă acum în viaţa politică românească.

Marius Salajean

Seniorul Corneliu Coposu, comemorat de taranisti

Fostul presedinte al PNTCD Corneliu Coposu a fost omagiat, ieri, de catre taranisti. Radu Sarbu, unul dintre liderii PNTCD, a declarat ca Seniorul Coposu a fost si este “un simbol al elitei morale românesti”. El a sustinut ca Seniorul a demonstrat ca “politica poate fi si morala”. Mai mult, Sarbu a precizat ca, desi în timpul vietii lui Coposu “românii îl votau pe kaghebistul Iliescu în proportie de 80 la suta”, pâna la urma crezul politic al Seniorului s-a impus, deoarece acum “toti vor NATO, Uniunea Europeana, restitutio in integrum în materie de proprietate, reforma economica si privatizare, justitie scoasa de sub influenta politicului”. Corneliu Coposu a murit în urma cu 13 ani, pe 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer. El s-a nascut în Salaj, la Bobota, si a fost secretarul personal permanent al lui Iuliu Maniu. A fost arestat de comunisti la 14 iulie 1947, împreuna cu întreaga conducere a PNT, iar, dupa 9 ani de detentie, în 1956, a fost condamnat pentru “înalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale”. În total, a avut 17 ani de detentie, în penitenciarele Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei.
GARDIANUL

Seniorul si "Kent"-ul

Ioan GROSAN

Nu Stiu cine i-a spus prima oara lui Corneliu Coposu -"Seniorul", ca bine i-a spus. Da, asta era senzatia pe care o resimteai in prezenta lui: ca te afli in fata unui domn "de stil vechi", a carui fibra aristocrata n-a putut fi atinsa in cele din urma nici de mizeriile cumplite ale istoriei si vietii, nici de mitocania trecuta ori prezenta a adversarilor. Insasi fizionomia lui din ultimii ani avea deja ceva de efigie. Comparati-o cu mutrele majoritatii celor ce ne privesc azi din afisele electorale si vedeti daca nu v-apuca fiorii. A fost, dupa ce-a reaparut in peisajul vietii noastre politice in 1990, un reper, in sensul esential al cuvantului: cel moral. Au trebuit s-o recunoasca, chiar daca au facut-o cu jumatate de gura, si inamicii sai ideologici. De aceea ne lipseste atat de mult acum, la 13 ani de la disparitia sa fizica. Pentru mine, a fost perso­nificarea vie a tulburatoarelor vorbe ale unui alt mare detinut politic: "Nu ne razbunati!". Intr-adevar, Seniorul nu s-a razbunat, dar o revansa tot si-a luat; pentru ca, dupa 15 ani de inchisoare si alti 27 de ostracizare sociala, ce e daca nu o dulce revansa faptul de a putea sta fata in fata cu cei care au avut fericirea de a studia in Uniunea Sovietica (si a caror ideologie l-a trimis dupa gratii) si de a le sufla cu eleganta in fata, aprinzand tigara de la tigara, fumul straveziu al "Kent"-ului capitalist?

In memoria Seniorului

-- Se implinesc maine, 11 noiem­­brie, 13 ani de la trecerea in eternitate a Seniorului Corneliu Coposu. Fundatia pentru Democratie Crestina si conducerea aleasa a PNTCD au organizat sambata, la Ramnicu Sarat, comemorarea celui supranumit "Presedintele Moral al Romaniei".

Ramnicul a fost ultimul loc de detentie al lui Corneliu Coposu, de acolo fiind eliberat in vara anului 1962, dupa 15 ani petrecuti in mai multe inchisori comuniste. La invitatia organizatiei locale a PNTCD au raspuns numeroase filiale, ziua de sambata, 8.XI.08, transformand orasul buzoian intr-un autentic loc de pelerinaj al taranistilor, cu participanti si din partea Aliantei Civice, Asociatiei "21 Decembrie" si a Asociatiei Victimelor Mineriadelor. Eveni­mentul come­morativ, in amintirea Seniorului si a altor luptatori anticomunisti care au avut parte de cumplita inchisoare de aici - un adevarat "mormant al tacerii si supliciului"- a fost cinstit cu depunerea coroa-nelor de flori la Troita si Monu­ment, cu evocarea momentelor dramatice ale vietii si mortii unora dintre cei intemnitati, printre care Ion Mihalache, unul dintre cei doi fondatori ai PNT, asasinat la 5 februarie 1963. A fost lansata cartea "Prin ungherele iadului comunist Ramnicu Sarat", de Ion Diaco­nescu si Cicerone Ionitoiu. Au adus un pios omagiu inain­tasilor personalitati din PNTCD, in frunte cu presedintele Radu Sarbu, care au vorbit si despre criza morala din actuala perioada de tranzitie.

Valentin HOSSU-LONGIN

REGELE ŞI PATRIA! LA MULŢI ANI M.S. REGELUI MIHAI I!

sâmbătă 8 noiembrie 2008 by Roxana Iordache

De Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril se sărbătorea public Ziua Majestăţii Sale Regelui Mihai I, pe când aniversarea era o sărbătoare privată.

La 8 noiembrie 1945, în Piaţa Palatului, a avut loc o mare manifestaţie naţională cu ocazia onomasticii Majestăţii Sale, o demonstraţie a iubirii de ţară, simbolizată de Regele Mihai.

S-a scandat, atunci, REGELE ŞI PATRIA! Ruşii invadaseră ţara.

Manifestaţia era organizată de PNŢ şi PNL - organizaţiile de tineret şi studenţi, şi s-au raliat o mulţime de oameni, indiferent de apartenenţa politică, într-o demonstraţie de spirit naţional.

Demonstraţia a fost reprimată în sânge de guvernul comunist care, în mod caracteristic, le-a atribuit agresiunea criminală, victimelor şi i-a victimizat pe asasini.

Atunci au fost arestaţi cei 1000 de studenţi cu a căror executare a fost şantajat Majestatea Sa Regele Mihai I ca să semneze actul de abdicare de la 30 decembrie 1947.

Acum nu mai sunt ruşii, nimeni nu ne mai ameninţă, suntem liberi, facem parte din Lumea Liberă, am condamnat oficial comunismul şi totuşi Regele Mihai încă nu este înapoi pe tron.

La Mulţi Ani, Sire! Să ne trăiţi să să reveniţi acolo unde este locul Majestăţii Voastre: pe tronul României.