SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

luni, 30 august 2010

Declaraţia PNŢCD la comemorarea a 70 de ani de la Dictatul de la Viena

http://www.pntcd.eu

România MarePrin Dictatul de la Viena - impus la 30 august 1940 de către Germania nazistă şi de Italia fascistă- România a pierdut în favoarea Ungariei aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²) şi o populaţie de 2.609.000 locuitori, în majoritate români. Conform termenilor dictatului, românii puteau alege între naţionalitatea maghiară şi emigrarea în... România.

Guvernul horthyst al Ungariei a forţat emigrarea prin elaborarea unui program de maghiarizare a românilor, de pauperizare a lor, de trimitere a lor pe front, de expulzare a fruntaşilor vieţii politice româneşti şi de colonizare cu unguri. Obiectivele au fost realizate prin mijloace oficiale sau prin intermediul organizaţiilor paramilitare. Etnici români au fost masacraţi de trupele horthyste la Moisei, Trăznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumărna, Zalău, Camăr, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerâşa, Marca, Nuşfalău, Sărmaşu, Mureşenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduş, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud ş.a.

Deşi, în marea sa majoritate, evreimea din Transilvania de nord se identifica cu naţiunea maghiară prin limbă şi cultură, ea a fost - aproape în totalitate - deportată şi exterminată în lagărele de concentrare.

Teritoriile pierdute atunci au fost recuperate demult, dar sângele vărsat nu s-a uscat până astăzi. Explicaţia rezidă în naţionalismul ceauşist rudimentar – menit să deturneze, prin şovinism, atenţia poporului de la incapacitatea comuniştilor de a-i asigura un trai decent – şi în politica de dezbinare etnică, promovată pe vremea regimului Iliescu, pentru a permite cripto-comuniştilor să preia puterea şi să manipuleze populaţia.

Chiar şi astăzi, la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului şi la trei ani după aderarea la Uniunea Europeană, în România există partide – PRM şi UDMR, până nu demult şi PUNR - care îşi câştigă voturile speculând sentimentul naţional, evidenţiind mereu nu ceea ce îi apropie pe români de unguri, ci ceea ce îi desparte.

PNŢCD este adeptul naţionalismului luminat, care nu este orientat împotriva cuiva, ci urmăreşte promovarea intereselor propriei naţiuni.

PNŢCD cheamă românii la un moment de reculegere în memoria tuturor celor care au suferit în urma dictatului de la Viena şi îi îndeamnă ca, împreună cu concetăţenii noştri maghiari, să construiască o casă comună: România europeană.

PNŢCD atrage atenţia că problema naţională reală pe care o avem noi, românii, nu este în Transilvania şi nu are legătură cu ungurii, ci constă în neanularea efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, care menţine şi astăzi – după şapte decenii - mai mult de şase milioane de fraţi români în afara fruntariilor Ţării. PNŢCD consideră că obiectivul principal al politicii externe a României trebuie să fie înlăturarea urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov şi refacerea unităţii naţionale.

Radu Sârbu
Preşedintele PNŢCD


joi, 26 august 2010

Omagiu preşedintelui Ion Diaconescu, la 93 de ani

La 25 august 2010, fruntaşul ţărănist Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al PNȚCD, a împlinit venerabila vârstă de 93 de ani. Îi urăm mulţi ani înainte şi sănătate, putere de muncă şi bucurii, amintind totodată opiniei publice din România că dl. Diaconescu este un simbol al luptei pentru democraţie şi al rezistenţei dârze şi neînfricate contra dictaturii şi a comunismului.

Membru al Partidului Naţional Țărănesc începând cu anul 1936 şi până la desfiinţarea partidului de către autorităţile comuniste, în 1947, dl. Diaconescu a ispăşit vina de a fi rămas credincios crezului politic al lui Ion Mihalache, al cărui demn succesor s-a dovedit de-a lungul întregii vieţi, prin nu mai puţin de 17 ani de temniţă grea, între 1947 şi 1964. D-sa a evocat aceşti ani de grele încercări în volumele sale memorialistice, scrise cu simplitatea şi bonomia care l-au caracterizat mereu. După Revoluţia din 1989, Ion Diaconescu a activat neobosit, alături de Corneliu Coposu, pentru refacerea PNȚCD, al cărui preşedinte a devenit după dispariţia apropiatului său prieten, a cărui memorie şi al cărui exemplu politic le-a urmat neabătut.

Deputat PNȚCD între 1990 şi 1996, Ion Diaconescu devine preşedinte al Camerei Deputaţilor după alegerile din 1996, conducând cu fermitate şi înţelepciune forul legislativ vreme de 4 ani. Un moment deosebit de emoţionant a fost acela din mai 1999, când primul-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Tony Blair, adresându-se Camerelor reunite ale Parlamentului României pentru a le comunica hotărârea Marii Britanii de a susţine integrarea României în NATO şi UE, şi-a deschis alocuţiunea solemnă printr-un omagiu adresat lui Ion Diaconescu, cel care, în fruntea Camerei Deputaţilor, reprezenta însăşi esenţa rezistenţei româneşti contra comunismului.

Și azi, dl. Diaconescu a rămas acelaşi purtător, modest şi înţelept, al unui eroism autentic. Este o datorie de onoare să-l omagiem astăzi pentru profunda lui umanitate, pentru fidelitatea neclintită faţă de principii şi de oamenii care le slujesc, pentru bunătatea şi nobila lui simplitate şi să-l încredinţăm că-i vom rămâne mereu alături.

25 august 2010

Emil Constantinescu

Preşedintele României 1996-2000