La cumpana dintre ani, va urez un An Nou cu Sanatate si Prosperitate.
| |||||||||||||||
|
Regele Mihai a spus, în discursul rostit în şedinţa solemnă a Parlamentului, că "nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti" luate urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă şi că e dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Fostul suveran a îndemnat totodată la cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în războaie şi în decembrie 1989 pentru independenţa şi liberatea ţării.
Regele Mihai a mai spus că democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească şi că România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi, scrie Mediafax.
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri", a mai spus fostul suveran.
Prezentăm discursul integral al Regelui Mihai în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului:
"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:
Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi. Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!"
Foto: ziuaveche
25 octombrie, ziua Regelui Mihai şi ziua Armatei Române. Aleasă în cinstea comandantului suprem, în ziua eliberării şi recuperării nordului Ardealului. Inima ţării. Lacrimă pentru Basarabia.
Am pierdut 22 de ani şi ăsta-i păcatul tuturor guvernărilor. Şi păcatul nostru cel mare, ca popor. Care se adaugă fratricidelor şi altor nemernicii dintr-o istorie trudnică, pe care numai regalitatea şi monarhia au verticalizat-o, subit şi sublim.
Asta e realitatea istorică. Şi perenă. Regele Mihai are har. E cea mai sublimă fiinţă pe care am cunoscut-o. Deasupra e doar Dumnezeu.
Regele Mihai împlineşte 90 de ani. Astăzi suntem capitala lumii. Pentru că Regele Mihai e un erou mondial. În primul rând, naţional.
Ungerea de Rege nu se poate şterge, spunea arhiereul Pimen în 1992, de Înviere, la Iaşi, cu prilejul minunatului pelerinaj al Regelui Mihai în propria Sa Ţară, după 45 de ani de exil. Când a revenit, în martie 1997, scriam editorialul „Regele şi Patriarhul”. În „România liberă”, care nu mai este.
În preajma Regelui, am simţit vremea atemporală. Eternitatea vie a României. Perenitatea ei.
Minunată coincidenţă, prezenţa la Bucureşti a moaştelui sfântului întemeietor al fiinţei creştine româneşti, Apostolul Andrei, fratele sfântului Apostol Petru şi aniversarea Regelui nostru. Patriarhul Teoctist ar fi celebrat-o, cum a făcut cu preafericire în martie 1997, când l-a întâmpinat pe Regele nostru cu apelativul Sire, în catedrala patriarhală.
Probabil că dezastrul blestemat al României îl constituie epigonii. Blestemul propriei neputinţe de a ne trezi din somnul cel de moarte. Blestem pe care singuri ni-l atragem, că dăm cu piciorul norocului de la Dumnezeu. Nimeni nu mai are acest privilegiu, pe care noi îl refuzăm pentru impostură.
Nu mai avem ochi de văzut, nici urechi de auzit. Ne declarăm imens majoritar creştini ortodocşi, dar nu-l recunoaştem pe cel care poartă harul naţional. Pentru toţi cetăţenii români. De pretutindeni.
Azi e o zi care poate fi epocală pentru România, deci pentru poporul român deşteptat. Scos din condiţia de populaţie precum fluturele din larvă. Azi Regele nostru ne reaşează cu demnitate pe harta lumii. România redevine ca prin farmec regală, din Cenuşăreasă. Vom păstra vraja şi veşmântul regal sau ne vom întoarce în praf şi cenuşă, după ce va bate ceasul ora 12 noaptea?
Regele vorbeşte azi dimineaţă în Parlament. Iar seara e prezent, împreună cu Familia Regală, la Operă. O seară de gală. Aceste seri vin, zice-se, de demult, scria Mateiu Caragiale. Pricepem, oare, ce ni se oferă din nou, cu graţie? Dincolo de prostia laşă a celor care se scuză că evenimentul din Parlament e doar muzeal, nu vital. Pentru România. Pentru noi. Pentru viaţa noastră. Cu ce o schimbă? Cu totul. Din numere batjocorite, redevenim oameni. Respectaţi pretutindeni în lume.
Întrebarea e ce vrem. Ce alegem. Că avem această şansă. Din nou. Poate pentru ultima oară. Poate că asta e ultima noastră şansă ca popor şi ţară. Vrem să fim în continuare ciuma Europei şi una din periferiile lumii sau vrem să redevenim o ţară demnă, înaltă şi curată. Ca REGELE MIHAI.
Dumnezeu să ne lumineze! Bucureşteni, veniţi în Piaţa Operei astă seară! Sunt panouri pe care se poate urmări în direct gala din sală. După care Regele, Regele nostru, al tuturor, al tuturor românilor, indiferent de orice fel de apartenenţă, iese pe trepte şi salută adunarea.
Adunarea, nu dezbinarea. Iubirea, nu ura. Demnitatea, nu îngenunchirea. Ce alegem?
La mulţi ani, Majestate! La mulţi ani, Armată! La mulţi ani, popor român! În caz contrar, somn uşor. De fapt, un coşmar.
Ziua de azi e ca darul Cenuşăresei. Recunoaştem momentul de graţie, mergem cu pantoful unic al graţiei noastre ca popor sau preferăm impostura, urâciunea distrugătoare de neam şi ţară? Farmecul se spulberă din nou la miezul nopţii sau alegem dimineaţa renaşterii naţionale?
De noi depinde. Numai de noi. Şi nu avem dreptul să mai dăm vina pe nimeni.
Ţara noastră e îngrozitor de depreciată. Poporul român e considerat mizer şi infractor. Vrem să se continue aşa până la dispariţie sau ne dăm şansa de a ne reabilita, subit şi sublim?
Deci, bucureşteni, mergem în Piaţa Operei, iar voi, români de pretutindeni, urmăriţi transmisia de la Operă în direct la Antena 3, începând cu ora 18, ora României!
Ce alegem? Ne exilăm din nou destinul sau ne încoronăm ţara?
Nihil Sine Deo. Şi totul cu Dumnezeu.
P.S. Dedic această postare tuturor celor dragi, care sunt şi care nu mai sunt printre noi, din ţară şi de peste hotare, printre care familiei mele, domnului profesor T.L., un medic îngeresc şi ultima, dar nu în ultimul rând, doamnei profesor S.O., o îngeră. A fost ziua domniei sale acum două zile, dar am preferat să-i urez în acelaşi timp cu urarea adresată Regelui.
La mulţi ani, suflet românesc!
Ziua de 25 Octombrie ne readuce aminte tuturor de eforturile Majestăţii Voastre întreprinse de-a lungul istoriei pentru a menţine România liberă de orice intervenţie străină. Ne readuce aminte de loialitatea pe care aţi arătat-o poporului român chiar şi în momentele dificile în care aţi fost nevoit să părăsiţi Ţara pentru a împiedica, sacrificându-Vă, un conflict cu consecinţe greu de prevăzut.
În ciuda faptului că aţi plecat din ţară, aţi reprezentat întotdeauna o oază de speranţă pentru români. Astăzi vă găsim tot în slujba poporului român. Instituţia Casei Regale a evoluat, s-a adaptat vremurilor, iar Majestatea Voastră a dovedit că nu va abdica niciodată de la slujirea poporului şi a Ţării.
Nu întâmplător ziua de 25 Octombrie este şi Ziua Armatei Române – puţini ştiu, însă, că această zi este sărbătoarea Armatei deoarece militarii români V-au dedicat eliberarea Transilvaniei de Nord.
În acest an, ziua de 25 octombrie este una cu totul şi cu totul specială, dat fiind faptul că întreaga Ţară poate să fie alături de Majestatea Voastră cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă. Faptul că sunteţi aici, cu noi, în acest moment, este poate cea mai bună dovadă că, dincolo de forma de guvernământ, Familia Regală a reuşit să învingă sistemul care a încercat să vă elimine din conştiinţa publică a neamului românesc.
În calitate de primar al oraşului Timişoara, oraş al cărui Cetăţean de Onoare sunteţi, permiteţi-mi, Majestate, ca astăzi, când împliniţi frumoasa vârstă de 90 de ani, să vă doresc sănătate, fericire şi încă mulţi ani în slujba României şi a poporului român.
Gheorghe Ciuhandu
Preşedinte CNC-PNŢCD
Primarul Municipiului Timişoara
Timişoara, 24 octombrie 2011
S-a stins ultimul Patriarh al PNTCD informeaza comunicatul PNTCD semnat de presedintele V. Ciorbea. Cu adevar, sobrietate si sensibilitate el aminteste succint personalitatea si locul pe care Ion Diaconescu il ocupa in istoria Romaniei si golul pe care, trecerea lui in lumea dreptilor, il lasa in sufletul tuturor celor de buna credinta.
In acest context doresc sa subliniez ca, asa cum l-am cunoscut, daruit valorilor crestin democrate si cauzei nationale, discret, disponibil, atent la nevoile semenilor sai, Ion Diaconescu a fost un model, o intruchipare, ale marilor calitati umane ale poporului roman. El ramane personalitatea care prin tot comportamentul si atitudinile sale infirma teribilul verdict al Ecleziastului: "Vanitas vanitatum, omnia sunt vanitas". Ion Diaconescu a ramas pana in ultimul moment al existentei sale preocupat de a da un sens vietii, adevaratei vieti, cea bazata pe credinta, adevar, libertate, identitate, solidaritate, dreptate.
Sunt convins ca trecerea sa la cele vesnice va avea un larg ecou in sufletele romanilor si va contribui, in aceste grele momente de cumpana prin care trece Tara, nu numai la renasterea unui partid care sa apere cu adevarat interesele Romaniei si ale poporului roman, un PNTCD asa cum il concepea Ion Diaconescu, dar si la revenirea Romaniei la normalitate si reasazarea ei pe calea sperantei.
Aniversarea a 85 de ani de la crearea PNT ar putea fi (ar trebui sa fie) un moment de reflectie referitor la conditia dramatica in care se afla PNTCD, conditie care in ultimele zile pare a se deteriora din nou.
Singura atitudine posibila si corespunzatoare unei elementare deontologii, a respectarii principilor si a sacrificilor pe care marii nostri inaintasi, incepand cu Maniu si Mihalache, au inteles sa le faca in interesul peren al poporului roman, consista in renuntarea definitiva la orice comportament sau atitudine politicianista (la sforarii si combinatii). Acestea nu sunt numai contrare traditiei si luptei PNTului si oricarei morale, dar s-au dovedit si total neproductive, ducand partidul din impas in impas. Nu negocind orice aliante, nu agatandu-ne de un partid sau altul, nu cersind ajutorul lor, nu umilindu-ne si acceptand compromisuri compromitatoare, nu renuntand "temporar" la principii, nu facandu-ne frate cu dracul pana trecem puntea, vom putea servi interesele Romaniei si ale romanilor.
Tara noastra, in grelele momente de cumpana pe care le traverseaza astazi, are imperios nevoie de repere, de atitudini care sa constituie referinte, de simboluri care sa se raporteze la identitatea si spiritualitatea noastra nationala. Simbolurile joaca un rol important in viata natiunilor. Este inadmisibil ca in continuare sa se evoce obligatia succesului politic (intrarea in cursa electorala) abandonand pentru moment principii si deontologie, in speranta (evident iluzorie) ca odata ajunsi in anumite pozitii, cu responsabilitati, vom sti sa ne aratam muschii si sa actionam cu eficienta in promovarea moralei in politica. Nu putem sa ne bizuim decat pe proprile noastre forte si trebuie sa stim sa renuntam la ambitii pentru promovarea adevaratului interes national.
In politica nu ai decat adversari si concurenti si acestia din urma nu te vor accepta decat in masura in care gasesc un interes si esti destul de puternic si ferm ca sa te poti impune. Cum, pentru moment, PNTCDul nu este puternic trebuie sa stie sa fie ferm in atitudini. Nici PDL si nici PNL, iar PSD iese din discutie, nu ne vor respecta altfel. Sa nu ne imbatam cu apa rece nici in privinta PPE. Si acesta are aceasi atitudine cinica si interesata, viziunea crestin-democrata si abordarile corespunzatoare au devenit total minoritare in cadrul acestei familii politice.
In memoria martirilor nostri avem datoria, obligatia, sa pastram vie flacara moralitatii in politica. Daca PNTCDul nu o poate pastra ca partid avem datoria sa o pastram intr-un alt cadru, fie el si fara o directa participare electorala. Nu facem nici un fel de serviciu PNTCDului, dimpotriva, acceptand orice compromis in idea de a nu-l lasa sa moara. Daca nu putem actiona ca partid pentru promovarea valorilor in care credem consider ca este de datoria noastra sa lasam PNTul, acest mare partid al romanilor, cu gloria lui si sa nu-l mai folosim drept instrument al unor promovari personale.
PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC CREŞTIN DEMOCRAT |
Str. Romulus nr. 36, Sector 3, 030563 Bucureşti |
● tel./fax.: 021.323.58.79 ● email: comunicare@pntcd.eu |
COMUNICAT
În seara zilei de 22 septembrie a.c. dl.Victor Ciorbea, Preşedinte al P.N.Ţ.C.D., a avut o întâlnire cu dl. Wilfried Martens, Preşedinte al P.P.E.
La întâlnire au participat şi alţi colaboratori ai domnului Martens, care l-au însoţit în deplasarea domniei sale prin România.
În cadrul discuţiei au fost abordate aspecte politice, organizatorice şi juridice referitoare la situaţia din P.N.Ţ.C.D.
S-au evidenţiat paşii făcuţi în ultimul timp pentru clarificarea contextului din P.N.Ţ.C.D, mai ales în urma Congresului Extraordinar de Unificare al P.N.Ţ.C.D din 18 iunie a.c., recunoscut de Tribunalul Bucureşti, Secţia a 4- a Civilă, prin Hotărârea nr.21/ P/ 2011.
Aceasta a recunoscut Congresul din 18 iunie a.c. şi a dispus înregistrarea în Registrul Partidelor Politice a noului BNC ales la forul suprem al P.N.Ţ.C.D.
Domnul Martens a fost încântat să primească salutul doamnelor Flavia Bălescu, Rodica Coposu, Doina Cornea, ca şi al Preşedintelui de Onoare al P.N.Ţ.C.D, dl. Ion Diaconescu şi al Academicianului Gabriel Ţepelea.
Departamentul de Comunicare al P.N.Ţ.C.D.
Azi, 21 septembrie a.c., Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a 3 – a, a casat (desfiinţat) încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti la 15 aprilie a.c., prin care s-a admis cererea formulată de facţiunea „Moiescu” de acceptare şi înregistrare în Registrul Special al Partidelor Politice a Congresului Extraordinar din 29 ianuarie a.c.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Bucureşti unde vor fi citate toate părţile, inclusiv adevăratul PNŢCD, reprezentat de dl. Victor Ciorbea. Cu acea ocazie, dacă va mai fi nevoie, vom administra toate probele pentru a demonstra caracterul neconstituţional, nelegal şi nestatutar al acelui congres.
În concluzie, facţiunea “Moiescu” a dispărut !
Victor Ciorbea, preşedintele PNŢCD, lansează un apel către toate organizaţiile şi toţi cei care fac parte din acea facţiune, să i se alăture în efortul comun de consolidare a unui partid mare şi puternic, cu şanse reale la viitoarele alegeri.
În acest sens, se vor deschide căi de negociere şi dialog cu toţi ţărăniştii de bună intenţie, fie ei lideri naţionali, judeţeni sau locali.
Spre deosebire de domnii Miluţ şi Pavelescu, care condiţionau recunoaşterea ţărăniştilor de înregimentarea în facţiunea lor, noi îi considerăm pe toţi cei care subscriu la valorile noastre, drept colegi angajaţi într-un efort nobil şi onorabil.
Conducerea noastră naţională îşi afirmă disponibilitatea pentru fiecare ţărănist, care înţelege imperativul momentului şi importanţa sa pentru PNŢCD şi ţară.
Dumnezeu să binecuvânteze ţara noastră şi PNŢCD-ul, atât de greu încercate!
Departamentul de Comunicare al PNŢCD
Video de ioanalazar1
A murit Johnny Răducanu! Nu-mi vine să cred. Mi-e imposibil să-l concep mort. Asta e o glumă proastă. Probabil, infarct.
Ne vedeam prin vecinătate, pe la reuniuni şi mitinguri politice, civice (anii 90), pe urmă, la spectacole, la recepţii, la magazin, la plătit telefonul. Era genial. Şi se purta atât de natural. Liber printre oameni, cu vestuţa şi băscuţa lui, în diferite variante.
Video de ghirlandaio2003
Mi-a revenit pe ecranul memoriei o sindrofie, în care mi-a spus multe, multe şi deloc mărunte, minunate, un poem spontan dedicat femeii. Spunea – ce tâmpiţi sunt bărbaţii, nişte nesimţiţi, ar fi atât de uşor să le facă fericite pe femei, care duc tot greul şi care n-au nevoie decât de foarte puţin ca să le faci să se simtă minunat, adică, un cuvânt frumos, să le spui că le iubeşti, o floare, ceva, orice şi mai ales să nu fii tâmpit ca bărbat. Râdeam şi încercam să-i apăr pe bărbaţi, rugându-l să nu generalizeze. Ba toţi sunt tâmpiţi, nu s-a lăsat el. Mă uit la unul care nu e, i-am răspuns. A dat din mână. Am râs. Nu-mi vine să cred că s-a dus.
Unul din cei mai minunaţi oameni pe care i-am cunoscut, o minune în sine.
Câte improvizaţii geniale nenăscute s-au dus odată cu el! Rezervate lumii de dincolo.
Video de ErikPonti02
Era monarhist, a spus că România era ţară când era regală. Şi că era popor. Zicea că acum nu mai este.
Venisem să plătesc telefonul, el plătea în faţa mea şi a glumit cu operatoarea, că poate e ultima plată. I-am zis să nu spună asta nici în glumă, iar femeia m-a susţinut, zâmbind. Mai scapă ăştia de un pensionar, a spus el, că nu mai au loc de noi. Revin şi spun că e mare păcat să se gândească la dispariţie, fiindcă sunt mulţi care ar suferi fără el. Aiurea!, zice. De exemplu, Pino ar fi distrus, îi spun, ar plânge. Întoarce privirea către mine serios şi zice: păi să ştii că ar plânge, fiindcă Pino mă iubeşte. Nu e singurul, i-am amintit.
E un om pe care l-am iubit, l-am iubit aşa cum iubeşti viaţa. Nu pot crede că s-a dus dintre noi.
Dumnezeu să-l odihnească! Fiindcă dacă a avut ceva să-i ierte, asta a fost între ei doi; cum ar fi o controversă pe improvizaţii muzicale.
COMUNICAT
Astăzi, 17 septembrie 2011, la sediul PNŢCD din strada Romulus, nr. 36, s-a desfăşurat prima întâlnire a Comitetului Naţional de Conducere al PNŢCD de după Congresul din 18 iunie 2011.
La CNC al PNŢCD au participat domnul Victor Ciorbea, preşedintele PNŢCD, domnul Gheorghe Ciuhandu, preşedintele CNC al PNŢCD şi domnul Doru Mărieş, preşedinte al Asociaţiei “21 Decembrie 1989”.
Principalul punct abordat şi dezbătut s-a referit la decizia Tribunalului Municipiului Bucureşti prin care Congresul PNŢCD din 18 iunie a.c. a fost validat de către instanţă. Conform verdictului dat pe fond, susţinut de probele administrate, singura conducere recunoscută este cea aleasă la Congresul din 18 iunie a.c., iar singurul preşedinte al PNŢCD este domnul Victor Ciorbea.
La Conferinţa de presă care a urmat Comitetului Naţional de Conducere s-a întârit alternativa politică reprezentată de moţiunea adoptată la Congres: “Calea Dreaptă”. În acest sens, prezenţa domnului Doru Mărieş a marcat începutul colaborării dintre PNŢCD şi Asociaţia “21 Decembrie 1989”.
Departamentul de comunicare al PNŢCD Bucureşti, 17.09.2011
Disperarea cu care unii dintre cei care au stat la baza dezbinării partidului nostru încearcă în aceste zile să motiveze membrii din toate grupările PNŢCD-ului de a participa la adunarea lor din 17 septembrie demonstrează, dacă mai era cazul, că decizia noastră de a păstra linia partidului lângă seniorii acestuia a fost una corectă şi de bun simţ.
Prezenţa unor membri PNŢCD la această întâlnire face aproape imposibilă acceptarea lor în noua construcţie iar acest comunicat se constituie într-un avertisment personal.
Credem în valorile creştin-umane, dar respingem categoric influenţe care diluează mesajul nostru şi din această cauză îi socotim nevrednici pe cei care încearcă să facă politică pentru interese meschine de clasă privilegiată sau personale.
www.pntcd.eu
septembrie 8, 2011
Tribunalul Bucuresti, s-a pronunţat astăzi, 8 septembrie 2011, în dosarul 53966/3/2011.
Instanţa a respins toate cererile de intervenţie, inclusiv cele formulate de Aurelian Pavelescu, a admis acţiunea având ca obiect modificarea statutului PNŢCD şi implicit validarea Congresului Extraordinar al PNŢCD din 18 iunie 2011.
Din acest moment “războiul de 3 ani, ţăranisto-ţăranist” trebuie să inceteze. Toţi membrii PNŢCD, oriunde s-ar afla, trebuie să treacă la pregătirea bătăliilor electorale de anul viitor.
Ion Diaconescu implineste azi 94 de ani. Mai stie cineva cine e Ion Diaconescu? Ma tem ca nu. Eu mi-l amintesc ca politicianul incapabil sa spuna o minciuna. Cred, singurul politician ce nu stie sa minta pe care l-am intilnit. Inceputurile mele in presa sunt legate de Ion Diaconescu, cel care conducea partidul aflat la guvernare in acei ani. E o scena pe care n-o pot uita: intilnirea lui Tony Blair cu Ion Diaconescu. Am povestit-o aici. Ar mai fi si altele, spre exemplu, despre cum comunica Ion Diaconescu in puscariile comuniste prin tuse cu taranistii lui. Ai un smartphone, un laptop, o tableta cu care poti comunica azi cu oricine din lume? Gindeste-te ca in urma cu vreo 60 de ani, Ion Diaconescu comunica prin… morse tusita cu detinutii din celelalte celule, personaje incarcerate pentru simplul fapt ca aveau convingeri politice.
„Este un program care are ca ţintă întreaga societate românească, fiind prevăzute măsurile care trebuie adoptate în fiecare etapă a perioadei de opt ani, prevăzută pentru încheierea ciclului. Sunt sigur că angrenarea tuturor forţelor în derularea acestui program va duce, în scurt timp, la o reunificare reală a PNŢCD. Imediat ce va fi definitivat, programul va fi supus dezbaterii, în cadrul partidului”, declară preşedintele PNŢCD Arad- gruparea Sârbu-Ciorbea, Virgil Florea. Acestaa avut, zilele trecute, o întâlnire cu Victor Ciorbea, la Făgăraş. Cu ocazia sărbătoririi hramului unei mănăstiri. Concomitent cu eforturile pentru reunificarea partidului, Victor Ciorbea şi aliaţii săi lucrează la varianta de rezervă, care să asigure ţărăniştilor posibilitatea de a participa la alegerile de anul viitor, indiferent de mersul proceselor pe rol.denumită „Calea cea dreaptă”, varianta a fost prezentată în cadrul unor dezbateri itinerante cu organizaţiile judeţene.
http://www.aradon.ro/pntcd-face-program-pe-opt-ani/965624
Sâmbătă şi duminică, fostul premier Victor Ciorbea a fost oaspetele ţărăniştilor arădeni din ambele grupări, atât în municipiu cât şi în judeţ. Astfel, sâmbătă, în prezenţa liderilor judeţeni Marcel Chişcan, Vlad Botoş, respectiv Virgil Florea şi Nicolae Berce, plus mai mulţi preşedinţi de filiale din judeţ, de ambele părţi, Victor Ciorbea a discutat despre posibilităţile de colaborare a celor două facţiuni, ca un pas spre reunificarea partidului.
„Sper că legăturile mele cu oameni din ambele grupări, pe care eu, personal, le consider chiar prieteneşti, vor contribui la crearea unui cadru de colaborare şi la Arad, aşa cum s-a întâmplat în alte judeţe. În concepţia noastră, timpul este prea scurt acum ca să demarăm conferinţe judeţene, astfel că acestea vor avea loc după alegerile parlamentare de anul viitor. Sunt convins că reunificarea partidului se va produce, am demarat procedurile pentru înregistrarea rezultatelor Congresului, însă, în acelaşi timp, mergem, în paralel, şi cu promovare creării acelei alternative- eu am numit-o „Calea dreaptă”- care să ne asigure participarea la alegeri, indiferent de mersul proceselor de la tribunal”, a declarat Victor Ciorbea.
În urma discuţiilor, ambele părţi şi-au arătat disponibilitatea de a colabora pe proiecte, sub titulatura PNŢCD, în aşteptarea unui congres care să ducă de facto la reunificarea partidului. Până atunci, s-au reunit sâmbătă, la „Festivalul clătitelor”, de la Moneasa şi dumunică, la Şomoşcheş, la comemorarea eroilor rebeliunii anticomuniste.
http://www.aradon.ro/gruparile-din-pntcd-arad-s-au-reunit/958213Am fost la Congresul PNŢCD, care a avut loc, sâmbătă, în sala C.A. Rosetti din cadrul Parlamentului, mai mult pentru a vedea cum ni s-a zdrenţuit istoria recentă, decât din pragmatism. Nu sunt dintre cei care îşi mai fac iluzii. Nici dintre cei care au criticat prestaţia liderilor săi. Oricum miniştrii săi suspectaţi de corupţie şi cu un caracter îndoielnic sunt printre ţuţerii de azi ai PD-L. Partidul care a făcut România mare şi a gestionat guvernarea ţării în cele mai mai mari crize economice şi politice (mă refer la perioada 1928-1933, 1994-2000 şi să nu uităm cele 76 de procente câştigate în 1946, sovieticii furând alegerile democratice) nu mai este dorit pe scena politică. Parcă i-aş da dreptate lui Victor Ciorbea câştigătorul moţiunii "calea dreaptă" când spunea că nimic nu li se iartă urmaşilor celor care au fost condamnaţi la moarte având pe dosar înscrisul PNŢ. Citiţi bine, în România zeci de mii de oameni au fost ucişi pentru că au purtat pe piept şi în suflet însemnul partidului lui Iuliu Maniu. Structurilor securiste încă le e teamă de PNŢCD. Altfel nu se explică de ce instanţele de judecată nu rezolvă speţa juridică legată de legitimitatea conducerii. În România, puterea e dată de ştampilă şi nu de alegeri statutare. Ce conducere politică a mai fost contestată în instanţă de cei care au pierdut, iar justiţia le-a dat câştig de cauză celor din urmă? În zadar clamează şeful statului independenţa justiţiei, când cheiţele balanţei sunt în mâinile sale.
Pentru ca PNŢCD să poată candida la viitoarele alegeri trebuie să existe sentinţe definitive. Oare simplii judecători sunt interesaţi de acest fiasco şi noncombat? Să fim serioşi. Politicul este cel care ţine în derivă o barcă deja scufundată, semn că încă îi e frică şi de umbra sa de pe pământ. Pe cine mai reprezintă Aurelian Pavelescu, fost jurist la curtea domnitorului Traian Băsescu, care cu tupeu s-a insinuat până şi în casa lui Corneliu Coposu, revendicându-se Acta aposolorum ţărănist? Cine îl păpuşăreşte pe Moescu, alt paraşutat, necunoscut în Timişoara nici de fetele de pe centura oraşului, prin funcţii? Zice-se, pe la golumbii din Piaţa Operei, că averea sa nu e decât un fonfleu propagandistic şi că nu ar fi străin de interesele serviciilor de informaţii externe. Deci, Victor Ciorbea, omul care a reuşit să salveze economia României în 1997, ar trebui să se lupte cu Neica Nimeni?
Alături de el au fost Ion Diaconescu la 93 de ani, surorile Coposu, Ioan Popa-Zlatna, Radu Sârbu, Doina Cornea (prin mesaj scris), Ionescu-Galbeni, Theodor Morariu, profesori, doctori, vreo patru sute de aleşi locali şi se trezeşte de luni încolo vreo instanţă să conteste iar rezultatele Congresului. De tot râsul.
M-am nimerit zilele trecute la uşa din Mămulari a casei lui Corneliu Coposu, odată cu poştaşul care aducea citaţiile. Surorile fruntaşului ţărănist erau chemate în camera de judecată pentru a-şi dovedi calităţile /funcţionăreşti) de member ale PNŢCD. Printre altele fie spus, fratele lor – când m-a invitat să candidez la o funcţie în partidul domniei sale şi m-am scuzat că nu sunt membru – mi-a replicat că nici el nu a avut vreodată vreun carnet de partid. El s-a născut în PNŢ şi nu avea nevoie de hârtii. Absurdul de azi devine grotesc.
Toţi i-au cântat prohodul PNŢCD-ului. Dar dacă acest organism s-a prăpădit demult, de ce urmaşii săi nu sunt lăsaţi să se prezinte în alegeri, domnilor adversari?
Sâmbătă m-am simţit ca într-o poveste cu bunici frumoşi, purtaţi de tineri pe braţe. Nimic precumpănitor. Niciun damf de primadonă sau vreun ginerică de securist. Profitorii au dispărut demult. Nu s-au făcut defilări de poşete sau de cefe de porc îmbălsămate cu Armani sau Coco-Chanel. Nimic dizgraţios din scenele de nuntă în care: când se mărită roaba lui Dumnezeu Lucica, nepoată de pesedeu, cu robul PDL, Onoriu, când se despart cununile în funcţie de clanurile de interese.
Oameni ca şi Ion Diaconescu, Flavia Bălescu, Rodica Coposu, Radu Sârbu nu cer nimic de la nimeni. Au venit ca simpli enoriaşi ai credinţei lor şi pentru asta să-i târăşti pe culoarele justiţiei?
În alte ţări şi în alte culturi, aceste personaje ar ţine poveştile în viaţă. E grav că m-am dus să-mi fac o fotografie cu parfum de istorie?
P.S. Pe holuri se discutau două variante de compromis: una de a semna pactul cu Diavolul de la Cotroceni şi astfel li se rezolvă situaţia juridică, alta de a face o înţelegere cu USL şi a repeta greşeala de pe timpul lui Miluţ, care a trimis câţiva reprezentanţi pe listele PNL, fără rezultate. Ambele sună ca dracu!