JOHNNY RĂDUCANU. ULUITOR CĂ A EXISTAT. ADEVĂRAT

http://roxanaiordache.wordpress.com/2011/09/19/johnny-raducanu-uluitor-ca-a-existat-adevarat/

Video de ioanalazar1

A murit Johnny Răducanu! Nu-mi vine să cred. Mi-e imposibil să-l concep mort. Asta e o glumă proastă. Probabil, infarct.

Ne vedeam prin vecinătate, pe la reuniuni şi mitinguri politice, civice (anii 90), pe urmă, la spectacole, la recepţii, la magazin, la plătit telefonul. Era genial. Şi se purta atât de natural. Liber printre oameni, cu vestuţa şi băscuţa lui, în diferite variante.

Video de ghirlandaio2003

Mi-a revenit pe ecranul memoriei o sindrofie, în care mi-a spus multe, multe şi deloc mărunte, minunate, un poem spontan dedicat femeii. Spunea – ce tâmpiţi sunt bărbaţii, nişte nesimţiţi, ar fi atât de uşor să le facă fericite pe femei, care duc tot greul şi care n-au nevoie decât de foarte puţin ca să le faci să se simtă minunat, adică, un cuvânt frumos, să le spui că le iubeşti, o floare, ceva, orice şi mai ales să nu fii tâmpit ca bărbat. Râdeam şi încercam să-i apăr pe bărbaţi, rugându-l să nu generalizeze. Ba toţi sunt tâmpiţi, nu s-a lăsat el. Mă uit la unul care nu e, i-am răspuns. A dat din mână. Am râs. Nu-mi vine să cred că s-a dus.

Unul din cei mai minunaţi oameni pe care i-am cunoscut, o minune în sine.

Câte improvizaţii geniale nenăscute s-au dus odată cu el! Rezervate lumii de dincolo.

Video de ErikPonti02

Era monarhist, a spus că România era ţară când era regală. Şi că era popor. Zicea că acum nu mai este.

Venisem să plătesc telefonul, el plătea în faţa mea şi a glumit cu operatoarea, că poate e ultima plată. I-am zis să nu spună asta nici în glumă, iar femeia m-a susţinut, zâmbind. Mai scapă ăştia de un pensionar, a spus el, că nu mai au loc de noi. Revin şi spun că e mare păcat să se gândească la dispariţie, fiindcă sunt mulţi care ar suferi fără el. Aiurea!, zice. De exemplu, Pino ar fi distrus, îi spun, ar plânge. Întoarce privirea către mine serios şi zice: păi să ştii că ar plânge, fiindcă Pino mă iubeşte. Nu e singurul, i-am amintit.

E un om pe care l-am iubit, l-am iubit aşa cum iubeşti viaţa. Nu pot crede că s-a dus dintre noi.

Dumnezeu să-l odihnească! Fiindcă dacă a avut ceva să-i ierte, asta a fost între ei doi; cum ar fi o controversă pe improvizaţii muzicale.