SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

miercuri, 16 noiembrie 2011

BURSA 15.11.2011
















George Bernard Shaw spunea că "democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm". Nici nu ar fi rău să fie aşa...
Să ne imaginăm că se organizează la scară planetară alegeri libere, pentru un guvern mondial. Principiul democratic un-om-un-vot va aduce la putere o coaliţie chino-indiană. Aceasta va constata că Occidentul este cu mult mai bogat decât Orientul şi - pentru a-şi asigura realegerea - va iniţia politici de redistribuire. Exerciţiul a fost propus de economistul austriac Hans-Hermann Hope, autodefinit ca "teoretician social al anarho-capitalismului", care a conchis că democraţia este un mecanism de redistribuire a veniturilor şi avuţiei, prin care majorităţile sărace încearcă să se îmbogăţească pe seama minorităţilor avute.
În realitate, lumea nu este chiar atât de globalizată, democraţia func-ţionează cu adevărat în foarte puţine ţări, iar redistribuirea se face numai între ţări ale căror standarde diferă destul de puţin. Dar, mai ales, este evident că redistribuirea se face numai din interesul, la iniţiativa şi în măsura dorită de cei bogaţi, deci puternici, care îşi lărgesc "clubul", înţelegând că merită să suporte cos-tul înmulţirii şi întăririi aliaţilor, pentru a accede la mai multă putere şi bogăţie pe seama celor din cluburile mai sărace. De fapt, realitatea nu are de-a face decât aparent şi pur formal cu democraţia.
Uniunea Europeană este un club care ilustrează perfect această teză, iar criza grecească a demonstrat-o din plin, lăsând măştile să cadă. Cum poţi să te declari democrat şi să te opui unui referendum?!? Cuvântul democraţie înseamnă puterea poporului, iar referendumul este cea mai directă cale prin care poporul îşi exprimă voinţa; nimic nu poate fi mai democratic!
Şi totuşi, Europa, prin vocile sale cele mai reprezentative/bogate, s-a opus vehement, iar cariera politică a iniţiatorului referendumului este considerată sfârşită. De ce?
- Pentru că pieţele financiare şi-au pierdut deja răbdarea faţă de băncile creditoare, deci nu mai este destul timp ca să se dirijeze prin manipulare votul grecilor, că falimentează băncile... europene!
- Pentru că "planul de salvare a Greciei" este de fapt planul de salvare a băncilor, care nu şi-au împărţit cu nimeni, niciodată, profiturile, dar îşi acoperă pierderile folosind bani publici, din taxele plătite de contribuabilii europeni.
- Pentru că liderii politici europeni sunt atât de preocupaţi de salvarea băncilor, încât nu-i mai interesează nici măcar salvarea aparenţelor democratice ale guvernanţei; şefii de state şi de guverne ale ţărilor dezvoltate acţionează ca şi cum finanţiştii i-ar fi pus acolo unde sunt, nu popoarele lor şi fac orice ca să amâne prăbuşirea sistemului financiar, putred din cauza lăcomiei protagoniştilor săi.
Deşi nicio criză nu a fost depăşită înainte de a se consuma şi a-şi produce efectele, ei agravează deznodământul, pentru că, în mod iresponsabil, îl amâ-nă. Deşi, în istoria economiei mondiale, nici o criză nu a fost rezolvată dând drumul la tiparniţa de bani, ei măresc continuu masa monetară. Deşi toţi acceptă că lăcomia nu ar fi putut împinge lucrurile atât de departe dacă pieţele ar fi fost reglementate, ei nu le-au reglementat nici astăzi, după trei ani de la răbufnirea crizei. Mai mult decât atât, impun partenerilor mai săraci, precum România, să le repete greşelile.
La nivel european, suntem martorii unui fenomen foarte periculos: guvernanţa democratică este înlocuită în tot mai mare măsură cu dictatul celor puternici/bogaţi. Din păcate, celebrul opozant rus Vladimir Bukovski pare să fi avut dreptate când, cu zece ani în urmă, a afirmat că Uniunea Europeană este periculos de asemănătoare cu Uniunea Sovietică, fiind o construcţie în care 1) birocraţia imensă poate genera corupţie, 2) decidenţii reali nu sunt aleşi, ci numiţi şi 3) aleşii nu au practic nicio putere.
Reacţia Europei la "ameninţarea" cu referendumul din Grecia, patria democraţiei, aminteşte de vremea când Mănăşturul încă nu devenise cartier al Clujului, iar locuitorii săi plantaseră la limita dintre cele două localităţi o tablă pe care scria: "Până aici, democraţia! De aici, Mănăşturul!".

RADU SÂRBU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu