REQUIEM MIRCEA CIUMARA

http://roxanaiordache.wordpress.com/2012/01/14/requiem-mircea-ciumara/

Mircea Ciumara era un om de treabă, de caracter, de cuvânt. Ţărănist până la capăt. Apropiat al familiei Coposu. Ospitalier. Profesionist. Deopotrivă intransigent şi diplomat, ca om cu principii şi educaţie.

A jucat un rol crucial în convenirea pactului de la Snagov, pentru admiterea candidaturii României la NATO, aducându-i la masa negocierilor naţionale pe preşedinţii Corneliu Coposu şi Ion Iliescu.

Degeaba a fost hulit ca ministru: a scos castanele guvernării PDSR din foc, rânind după furăciunile hrebenciucilor şi incompetenţa văcăroilor. Totodată, cealaltă aripă fesenistă, PD, i-a pus piedici fără număr la guvernare. Era prea principial pentru derbedei. Asta e realitatea.

Poate fi controversat profesional, unii îi pot contesta convingerile şi opţiunile politice: nimeni, însă, nu îi poate contesta caracterul.

Ciumara era un creştin-democrat adevărat. Clasic, ca baronul neamţ cu economia socială de piaţă.

Vestea dispariţiei lui după o boală criminală m-a îndurerat: mereu ne-am înţeles, era o simpatie necondiţionată, ne-am întâlnit de nenumărate ori în casa Coposu şi nu o dată, la ei acasă: gazde fermecătoare, el, soţia lui, Ana Maria (cu care am făcut de gardă la catafalcul Seniorului, împreună cu Ancuţa Barbu şi ne-am pomenit că avem pulovere gemene de doliu) şi simpatica lui soacră, o unguroaică rasată. Au copii ca brazii.

Sunt alături de Ana Maria – Marica, aşa cum o alinta el – şi de întreaga familie îndoliată.

Dumnezeu să-l odihnească!