Prima conditie pentru ca un bolnav sa se vindece este sa fie constient de boala sa.

Sa recapitulam, fara ipocrizie si false “amnezii”, cateva lucruri petrecute de-a lungul ultimilor ani.

Incapabili de idei si de actiuni politice care sa ne readuca pretuirea electoratului dupa greselile si inabilitatile din perioada guvernarii, conducatorii de dupa anul 2000 au cautat sa ajunga la acel rezultat prin ceea ce sperau sa fie “lovituri de imagine”: racolari de asa-zise (mai bine spus: asa-crezute) “personalitati” si fuziuni cu alte formatiuni (s-a incercat aceasta cu partidul infiintat de d-l Emil Constantinescu si cu cel infiintat de sindicalistii care intrasera in parlament pe listele PRM; s-a reusit numai cu URR).

Printre “personalitatile” adoptate au fost si d-nii Milut (adus ca “sponsor” dupa ce  candidase in 2004 la alegerile prezidentiale din partea partidului d-lui Constantinescu!) si Pavelescu – parlamentar, la acea data; acesta din urma trebuia sa fie “glasul nostru din parlament” (cei care considerau asta il considerau, oare, pe d-l Pavelescu crestin-democrat?!).

D-lui Milut i s-a facilitat in ianuarie 2007 ocuparea functiei de presedinte al partidului (cu d-l Pavelescu – prim-vicepresedinte!).

A urmat ruptura din august 2008; rezultatele acelui congres au fost blocate in justitie de tertipul cu semnaturile considerate false, ceea ce a dus la deschiderea unei anchete penale ale carei concluzii urmau sa duca (sau nu!) la un proces penal.

Ce a urmat?

Ancheta s-a lungit timp de trei ani – fara ca in acest interval conducerea noastra sa faca demersurile necesare urgentarii sale.

Intre timp, s-a “repetat” congresul, (prin desfasurarea altuia) in septembrie 2009, desfasurat cu toate precautiile necesare – in urma concluziilor trase din “pataniile” celui precedent.

Urmarea? Nici una: actele congresului s-au “ratacit” pe e drumul spre tribunal (unde le expediase prin posta (!) casa de avocatura angajata de d-l prim-vicepresedinte Nasui).

Culmea este ca nimeni din conducere nu a fost nelinistit de lipsa convocarii la tribunal – desi timpul trecea!

Intre timp, in iulie 2010 s-a desfasurat un congres (de catre cealalta grupare) in urma caruia d-l Pavelescu a fost ales presedinte (d-l Milut demisionase anterior).

Ei au depus actele congresului si – iar culmea! – cei din echipa noastra nu au urmarit acest lucru si nu au intervenit in termen! 

In aceste conditii este de mirare ca li s-a validat congresul?

Se poate acuza imixarea politicului in justitie?

(Voi reveni asupra acestui aspect.)

Aceste “intamplari” misterioase, de neinteles, trebuie dezlegate: echipa de conducere din acel moment are obligatia de a furniza – public - explicatiile necesare!

Intre timp, in tabara noastra s-au petrecut cateva lucruri:

-          declarandu-se nemultumit de modul cum se desfasurau lucrurile, d-l Ciorbea s-a declarat decis sa se implice, lasand sa se inteleaga ca are capacitatea de a castiga procesele;

-          printr-un act notarial (!), d-l Ciorbea a preluat conducerea partidului de la d-l Sarbu (dupa parerea mea: o aberatie juridica, un partid neputand fi asimilat unei sacietati comerciale. “Gaselnita” se pare ca ii apartine d-lui Grigoriu – acest “Hrebenciuc” al grupului nostru – autor, printre altele al atat de aiuritului statut actual);

-          in iunie 2011 a avut loc un congres in care d-l Ciorbea a fost ales presedinte al partidului (in acord cu ideile marii majoritati, d-l Ciorbea vorbea atunci de “cele doua FSN-uri, vinovate in egala masura de dezastrul tarii” si de necesitatea unui drum propriu al PNTCD – pe care l-a denumit “Calea dreapta”);

-          in toamna lui 2011 s-a incheiat un (jalnic si aberant) protocol cu asociatia 21 decembrie, prin care aceasta capata dreptul de a-si numi reprezentanti in conducerile tuturor organizatiilor noastre; aceasta grava (si nemaiintalnita!) stirbire a suveranitatii partidului era motivata (“sotto-voce”) prin faptul ca asociatia 21 decembrie urma sa ne inlesneasca apropierea de PDL (si prin aceasta obtinerea sprijinului “puterii” in justitie…Asadar, nu respingeam “imixiunea politicului in justitie” – daca era in favoarea noastra!...);

-          cum dorita “apropiere” nu s-a realizat (in ciuda mai multor drumuri la Cotroceni si in Modrogan…), s-a facut o intoarcere de 180 de grade si s-au descoperit “virtutile” USL. (Timpul trecea, se apropiau alegerile si nerabdarea celor dornici sa candideze crestea – asadar trebuia cautata o “alianta”-vector electoral!)

Aici a aparut problema: dorindu-se a se da un aspect institutional “aliantei” s-a recurs la un subterfugiu, considerandu-se ca partea “buna” a partidului (numita “PNTCD-autentic”) – care nu are o forma oficializata – se asociaza cu USL prin intermediul “Fundatiei ANCD”.

In momentul comunicarii acestei intentii, s-a atras atentia asupra catorva aspecte:

a)      este nefiresc (si absurd!) ca un partid sa fie reprezentat de o fundatie;

b)      este abuziv sa se declare ca toti membrii gruparii noastre sunt (doresc sa fie) reprezentati de fundatia ANCD (nu se cunoaste daca si cati dintre ei fac parte din aceasta fundatie);

c)      este o ironie faptul ca PNTCD sa fie reprezentat de o fundatie a unui partid (ANCD) aparut ca o dizidenta;

d)     orice membru al partidului nostru care va dori sa candideze pe listele USL (atat la alegerile locale, cat si la cele parlamentare) va trebui sa se inscrie intr-unul dintre partidele membre ale acestei uniuni (PNL, PSD sau PC).

(Ar fi o trista ironie sa ne vedem colegii aparand pe liste ca membri ai PSD – de exemplu!)

Este cel putin straniu ca un conducator de partid sa inlesneasca astfel de schimbari de identitate politica a membrilor formatiunii sale.

Daca se considera ca trebuie sa ne alaturam eforturilor celor care doreau schimbarea puterii (suna cam ironic aceasta exprimare!), trebuia sa o facem sub alta forma, aratandu-ne dezinteresati de pozitii personale!

Contrar sperantelor, protocolul privind “alianta” nu s-a incheiat la nivel national.

Semnarea sa la nivelul judetului Alba mai naste doua intrebari:

-          chiar exista o filiala a Fundatiei ANCD in acest judet?

-          protocolul de constituire a acestei “aliante” a fost inregistrat in “registrul altor forme de asociere a partidelor” (conform prevederilor art.32, al.2 din legea partidelor)? 

Aceasta este “istoria” recenta a partidului.

Este glorioasa?

Este de natura sa atraga bunele aprecieri ale electoratului?

Conducatorii nostri au dovedit clarviziune, consecventa, darzenie?

De ce nu exista forta necesara pastrarii atitudinii morale pe care ne-o declaram ca intentie?

De ce membrii “de rand” accepta asa ceva?

De ce forurile de conducere subscriu tuturor initiativelor liderilor, tuturor “piruetelor” lor, fara sa-i ajute cenzurandu-i?

Ne putem mira ca ne aflam in situatia in care ne aflam?

Bogdan Grabowski

presedinte PNTCD sector 1