Timişoara este şi va rămâne ALTFEL
Foto 1
Teoretic, mai avem o lună până la debutul campaniei electorale. Teoretic, pentru că, din punctul de vedere al unora, campania electorală a debutat deja de foarte mult timp. Iar această campanie este construită doar pe atacuri, multe dintre ele mizerabile, care denotă doar o disperare profundă în încercarea de a pune mâna pe municipiul Timişoara.
Teoretic, mai avem o lună până la debutul campaniei electorale. Teoretic, pentru că, din punctul de vedere al unora, campania electorală a debutat deja de foarte mult timp. Iar această campanie este construită doar pe atacuri, multe dintre ele mizerabile, care denotă doar o disperare profundă în încercarea de a pune mâna pe municipiul Timişoara.
Ce avem, până acum, sigur pentru alegerile pentru Timişoara din 10 iunie 2012? Avem un PNŢCD care încă nu şi-a anunţat oficial candidatul pentru funcţia de primar. În cazul în care acesta va fi tot Gheorghe Ciuhandu, toate sondajele spun sigur că restul candidaţilor la funcţia de primar vor fi doar obiecte de decor în aceste alegeri. Realizările din ultimii 16 ani, faptul că Timişoara este altfel decât restul ţării cu toate că nu a fost niciodată susţinută la nivel guvernamental, sunt un atu împotriva căruia nimeni nu are ce se ofere. Pe lângă funcţia de primar, PNŢCD are şansa de a obţine mai multe voturi decât a obţinut vreodată în Timişoara, în condiţiile în care PDL este în cădere liberă, iar alegătorii liberali nu prea pot să înghită broasca de a vota concomitent cu partidul lor de suflet şi PSD-ul, în struţo-cămila USL.
Iar dacă vorbim de USL, după nenumărate tatonări din partea acestei formaţiuni în încercarea de a-l atrage pe Gheorghe Ciuhandu să candideze cu susţinerea uniunii, se pare că lucrurile s-au clarificat, candidatul desemnat fiind Nicolae Robu. Mulţi spun că este singurul contracandidat autentic pentru Primăria Municipiului Timişoara. La o privire mai atentă, însă, Nicolae Robu este departe de a fi un candidat important. Să nu uităm că acesta a ajuns senator fără să câştige nici măcar colegiul electoral în care a candidat, ci doar printr-o fericită (pentru el) redistribuire a voturilor. Realizările cu care se laudă sunt cele din calitatea de rector al Universităţii Politehnica, unde, oricine ar fi fost rector, la fondurile care au existat, ar fi reuşit cel puţin tot atâta cât a reuşit Nicolae Robu. Activitatea sa ştiinţifică recunoscută, dacă este să o comparăm cu cea a altor profesori universitari de anvergura sa în perioade similare, este aproape nulă. În plus, Nicolae Robu are câteva probleme peste care electoratul său nu o să treacă uşor, şi o să-mi permit să le enumăr:
- faptul că se contrazice pe sine însuşi. Cine îi urmăreşte declaraţiile, vede că Robu ba doreşte să candideze, ba nu doreşte să candideze. Vede că, din punctul de vedere al lui Robu, Ciuhandu ba este un primar excepţional, ba unul foarte slab. Vede că Timişoara ba este cel mai minunat loc din ţară, ba că a ajuns un loc în care ţi-e groază să calci. Şi nenumărate altele;
- încercarea, în pragul împlinirii vârstei de 60 de ani, de a acredita ideea că este un candidat tânăr, prin lăsarea, uşor penibilă, a părului lung şi vopsirea acestuia;
- tentativa de a-şi crea imaginea de unic susţinător al echipei de fotbal Poli Timişoara, asociindu-se cu managementul echipei care este este principalul vinovat de situaţia traversată astăzi de clubul de fotbal, într-un moment în care toate celelalte forţe politice au ajuns la concluzia că Poli Timişoara nu poate şi nu trebuie să fie un subiect electoral;
- activitatea slabă ca senator (locul 55 ca prezenţă, locul 78 ca număr de iniţiative legislative, o singură iniţiativă legislativă adoptată de a doua cameră);
- Nicolae Robu nu este timişorean, provenind din Bocsig – Arad;
- capacitatea de a susţine un discurs pregătit anterior nu este egalată de capacitatea de a face faţă unei dezbateri serioase şi de a susţine o idee cu argumente atunci când interlocutorul îl contrazice;
- nu în ultimul rând, limbajul folosit de candidatul liberal susţinut şi de PSD-ul lui Ponta, şi de PC-ul lui Felix, pare mai degrabă decupat din antologiile de dinainte de 1989, decât al unui om cu pregătirea universitară pe care o are Nicolae Robu.
Din partea PDL, candidatul la Primăria Municipiului Timişoara este chirurgul Gheorghe Nodiţi. Consilier judeţean, director al Spitalului Judeţean, Gheorghe Nodiţi a candidat la alegerile generale unde şi-a câştigat colegiul dar, spre deosebire de Nicolae Robu, nu a ajuns în Parlament din cauza aceleiaşi legi strâmbe. Gheorghe Nodiţi este o prezenţă decentă, are şi realizări, este un om de valoare, mult superior ca discurs şi fel de a fi candidatului prezentat anterior. Din păcate, Gheorghe Nodiţi nu are o notorietate foarte mare în Timişoara, iar faptul că este susţinut de PDL nu îl ajută nicicum în lupta electorală de aici.
Alţi doi candidaţi anunţaţi până acum pentru Primăria Timişoarei sunt, mai degrabă, nişte glume. În primul rând, vorbim de Stelu Iordache, şeful televiziunii Europa Nova, care vrea să atace municipalitatea având în spate PP-DD; şi refuz să cred că OTV poate să aibă vreun succes în Timişoara. Al doilea este fostul prefect Ovidiu Drăgănescu, un om care a ieşit în evidenţă, pe vremea când deţinea această funcţie, doar prin blocarea unor proiecte importante pentru oraş (Parcul Copiilor, de exemplu). Mai mult decât atât, Ovidiu Drăgănescu a tatonat prin diverse părţi o candidatură şi în anul 2008, dar nimeni nu s-a lăsat convins de capacitatea lui de a obţine voturi peste marja de eroare. Acum, Ovidiu Drăgănescu doreşte să candideze ca independent, lucru care nu poate să-i aducă un procentaj important în economia acestor alegeri.
Rămâne de văzut cu cine va intra PNŢCD în bătălia pentru funcţia de primar. Acum, în Timişoara, există un PNŢCD unit. Conform anunţurilor făcute de ţărănişti, s-ar putea ca PNŢCD să meargă într-o alianţă cu Forumul German, care, la rândul lui, este o garanţie a seriozităţii alianţei. Orice matematică electorală ne arată că, având la bază realizările primarului Gheorghe Ciuhandu, ataşamentul dovedit de creştin-democraţi de-a lungul timpului pentru Timişoara şi faptul că spiritul Timişoarei nu acceptă oameni impuşi de la Bucureşti, oricare ar fi candidatul acestui partid, PNŢCD va câştiga încă o dată alegerile din Timişoara, electoratul local dovedind şi prin aceasta că Timişoara este şi va rămâne ALTFEL.
Ce avem, până acum, sigur pentru alegerile pentru Timişoara din 10 iunie 2012? Avem un PNŢCD care încă nu şi-a anunţat oficial candidatul pentru funcţia de primar. În cazul în care acesta va fi tot Gheorghe Ciuhandu, toate sondajele spun sigur că restul candidaţilor la funcţia de primar vor fi doar obiecte de decor în aceste alegeri. Realizările din ultimii 16 ani, faptul că Timişoara este altfel decât restul ţării cu toate că nu a fost niciodată susţinută la nivel guvernamental, sunt un atu împotriva căruia nimeni nu are ce se ofere. Pe lângă funcţia de primar, PNŢCD are şansa de a obţine mai multe voturi decât a obţinut vreodată în Timişoara, în condiţiile în care PDL este în cădere liberă, iar alegătorii liberali nu prea pot să înghită broasca de a vota concomitent cu partidul lor de suflet şi PSD-ul, în struţo-cămila USL.
Iar dacă vorbim de USL, după nenumărate tatonări din partea acestei formaţiuni în încercarea de a-l atrage pe Gheorghe Ciuhandu să candideze cu susţinerea uniunii, se pare că lucrurile s-au clarificat, candidatul desemnat fiind Nicolae Robu. Mulţi spun că este singurul contracandidat autentic pentru Primăria Municipiului Timişoara. La o privire mai atentă, însă, Nicolae Robu este departe de a fi un candidat important. Să nu uităm că acesta a ajuns senator fără să câştige nici măcar colegiul electoral în care a candidat, ci doar printr-o fericită (pentru el) redistribuire a voturilor. Realizările cu care se laudă sunt cele din calitatea de rector al Universităţii Politehnica, unde, oricine ar fi fost rector, la fondurile care au existat, ar fi reuşit cel puţin tot atâta cât a reuşit Nicolae Robu. Activitatea sa ştiinţifică recunoscută, dacă este să o comparăm cu cea a altor profesori universitari de anvergura sa în perioade similare, este aproape nulă. În plus, Nicolae Robu are câteva probleme peste care electoratul său nu o să treacă uşor, şi o să-mi permit să le enumăr:
- faptul că se contrazice pe sine însuşi. Cine îi urmăreşte declaraţiile, vede că Robu ba doreşte să candideze, ba nu doreşte să candideze. Vede că, din punctul de vedere al lui Robu, Ciuhandu ba este un primar excepţional, ba unul foarte slab. Vede că Timişoara ba este cel mai minunat loc din ţară, ba că a ajuns un loc în care ţi-e groază să calci. Şi nenumărate altele;
- încercarea, în pragul împlinirii vârstei de 60 de ani, de a acredita ideea că este un candidat tânăr, prin lăsarea, uşor penibilă, a părului lung şi vopsirea acestuia;
- tentativa de a-şi crea imaginea de unic susţinător al echipei de fotbal Poli Timişoara, asociindu-se cu managementul echipei care este este principalul vinovat de situaţia traversată astăzi de clubul de fotbal, într-un moment în care toate celelalte forţe politice au ajuns la concluzia că Poli Timişoara nu poate şi nu trebuie să fie un subiect electoral;
- activitatea slabă ca senator (locul 55 ca prezenţă, locul 78 ca număr de iniţiative legislative, o singură iniţiativă legislativă adoptată de a doua cameră);
- Nicolae Robu nu este timişorean, provenind din Bocsig – Arad;
- capacitatea de a susţine un discurs pregătit anterior nu este egalată de capacitatea de a face faţă unei dezbateri serioase şi de a susţine o idee cu argumente atunci când interlocutorul îl contrazice;
- nu în ultimul rând, limbajul folosit de candidatul liberal susţinut şi de PSD-ul lui Ponta, şi de PC-ul lui Felix, pare mai degrabă decupat din antologiile de dinainte de 1989, decât al unui om cu pregătirea universitară pe care o are Nicolae Robu.
Din partea PDL, candidatul la Primăria Municipiului Timişoara este chirurgul Gheorghe Nodiţi. Consilier judeţean, director al Spitalului Judeţean, Gheorghe Nodiţi a candidat la alegerile generale unde şi-a câştigat colegiul dar, spre deosebire de Nicolae Robu, nu a ajuns în Parlament din cauza aceleiaşi legi strâmbe. Gheorghe Nodiţi este o prezenţă decentă, are şi realizări, este un om de valoare, mult superior ca discurs şi fel de a fi candidatului prezentat anterior. Din păcate, Gheorghe Nodiţi nu are o notorietate foarte mare în Timişoara, iar faptul că este susţinut de PDL nu îl ajută nicicum în lupta electorală de aici.
Alţi doi candidaţi anunţaţi până acum pentru Primăria Timişoarei sunt, mai degrabă, nişte glume. În primul rând, vorbim de Stelu Iordache, şeful televiziunii Europa Nova, care vrea să atace municipalitatea având în spate PP-DD; şi refuz să cred că OTV poate să aibă vreun succes în Timişoara. Al doilea este fostul prefect Ovidiu Drăgănescu, un om care a ieşit în evidenţă, pe vremea când deţinea această funcţie, doar prin blocarea unor proiecte importante pentru oraş (Parcul Copiilor, de exemplu). Mai mult decât atât, Ovidiu Drăgănescu a tatonat prin diverse părţi o candidatură şi în anul 2008, dar nimeni nu s-a lăsat convins de capacitatea lui de a obţine voturi peste marja de eroare. Acum, Ovidiu Drăgănescu doreşte să candideze ca independent, lucru care nu poate să-i aducă un procentaj important în economia acestor alegeri.
Rămâne de văzut cu cine va intra PNŢCD în bătălia pentru funcţia de primar. Acum, în Timişoara, există un PNŢCD unit. Conform anunţurilor făcute de ţărănişti, s-ar putea ca PNŢCD să meargă într-o alianţă cu Forumul German, care, la rândul lui, este o garanţie a seriozităţii alianţei. Orice matematică electorală ne arată că, având la bază realizările primarului Gheorghe Ciuhandu, ataşamentul dovedit de creştin-democraţi de-a lungul timpului pentru Timişoara şi faptul că spiritul Timişoarei nu acceptă oameni impuşi de la Bucureşti, oricare ar fi candidatul acestui partid, PNŢCD va câştiga încă o dată alegerile din Timişoara, electoratul local dovedind şi prin aceasta că Timişoara este şi va rămâne ALTFEL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu