Ultima fratie a Securitatii

Publicat de Adriana Dutulescu

Astazi, in Romanica noastra scumpa, s-a inchis cercul. Pe la prinzisor, cind o stea in urcare a Opozitiei vorbea in Parlament, si cind, in patul de acasa, probabil, tovarasului sau, Luceafar al aceleiasi Opozitii, ii ieseau ochii din cap de indignare la auzul atator “va vom sprijini, domnule prim-ministru”. Un baiat tuns care ii prezenta omagii unui alt baiat tuns. Linga o masa ministeriala la care stateau alti baieti tunsi plus o blonda ministresa la Munca, nevasta tot a unui baiat tuns.

Tunsoarea este importanta. Este ca uniforma, ca stelele de pe umar care nu se vad, dar se recunosc prin numarul de milimetri de par cerut la frizer. Ce-i drept, un anumit socru nu era tuns-tuns, dar de la un grad incolo, greutatea de pe umeri se recunoaste altfel, dupa criterii mai profunde legate de numarul de aliante la guvernare negociate 2-3 ani la drum de seara in varf de deal la Cotroceni.

De ce s-a inchis cercul?

Pentru ca Securitatea n-a murit. Securitatea a nascut pui vii. I-a tuns, le-a cumparat costume armani si ochelari cu rame Prada, i-a trimis la Oxford, Harvard si alte fabrici de diplome sclifosite, i-a bagat in Parlament, in ministere, in servicii, in institutele de sondare a opiniei, in biserici, in ong-uri, in “intelighentie”, in Piata Universitatii, in companiile de stat, in companiile private, in firmele care au contracte cu companiile de stat, si, in principiu, cam peste tot. Probabil ca exista mari sanse sa ii gasim si la chioscul din coltul blocului. Securitatea “reformata”, spilcuita, inteligenta, poliglota, culta in cap, iubitoare de raliuri si sejururi luxoase, sau securitatea grobiana, cu burta greu strinsa in sacou cromat, cu ceafa transpirata si iubitoare de manele, securitatea rasata, cu papion si abonament la biblioteca, securitatea tinara si plina de promisiuni de mai bine pentru tarisoara. Securitatea este ca aerul pe care il respiram. Este o mentalitate, un mod de viata, un mod de a conduce o tara, de a face averi si de a intinde tentaculele puterii peste tot.

Este minciuna care ni se serveste in fiecare zi sub denumirea de “realitate” si pe care o inghitim cu pofta, si speranta ca, anul asta, la alegerile astea, de data asta, vom trage lozul cu noroc si vom primi mai multa faina si biscuiti mai fragezi la coada pentru “ajutoare”.

Follow the money, zice o vorba desteapta care te invata cum sa afli, intotdeauna, resortul oricarei actiuni si intimplari din viata care, se vede treaba, bate filmul.

Recomandabila ar fi o vorba si mai inteleapta: RUN!

Din Romanica scapa cine poate.