SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

miercuri, 22 februarie 2012

Libera sunt nesupusa

Sunt libera
pentru ca nu ravnesc nici functii, nici bani, si niciodata nu voi renunta la principiile, idealurile si visurile mele pentru marunte interese vremelnice.

Sunt libera pentru ca am puterea de a alege, si aleg sa raman in acest partid pentru care MARTIRII nostri au luptat, au facut puscarie, au murit, au infruntat sistemul represiv al comunismului, cu toate ororile lui. NU voi pleca din PNTCD pentru a NU da satisfactie celor care ASTA VOR, ca cei ca mine sa se dea la o parte, spre a face loc altora, manevrati si manevrabili, cumparati si cumparabili. Eu raman aici, “cuiul lui Pepelea”, alaturi de altii ca mine, de care, sper, “stampilele” se vor impiedica.

Sunt nesupusa pentru ca nu voi pleca niciodata capul in fata unui “presedinte” de partid, doar pentru ca are in buzunar o stampiluta cu care isi flutura prin tribunale “legitimitatea”.

Sunt nesupusa pentru ca voi face parte din Miscarea de Rezistenta din PNTCD. Ea exista deja. Eu doar ii dau azi un nume. Ea se poate numi oricum: Aripa Conservatoare, Grupul pentru cinstirea martirilor, Aripa Ion Diaconescu… Cu incapatanare voi incerca sa adun laolalta oameni care gandesc ca mine. Impreuna cu ei, cu incapatanare ma voi opune deviatiilor vremelnicilor lideri. Impreuna cu ei, cu incapatanare voi sta drept, imi voi asuma pozitia, opiniile, in incercarea de a pastra viu spiritul inaintasilor nostri. Impreuna cu ei, cu incapatanare voi incerca sa contribui, dupa puterile mele, la schimbarea in bine a comunitatii din care fac parte – fie ca aceasta se numeste partidul, cartierul, orasul sau tara mea.

Libera si nesupusa, imi voi afisa mereu, deschis, opozitia vis-à-vis de conducerile nelegitime ale PNTCD; libera si nesupusa, imi asum toate urmarile ce vor decurge din aceasta, imi asum inclusiv riscul excluderii mele din partid. In partid sau in afara lui, eu voi ramane taranista toata viata, spre deosebire de unii sefi vremelnici ai acestuia, trecuti pe la N partide. In partid sau in afara lui voi lupta dupa puterile mele pentru ca flacara inaintasilor nostri sa nu se stinga.

Cred cu toata taria ca MIZA PNTCD NU ESTE UNA ELECTORALA. MIZA PNTCD ESTE ONOAREA INAINTASILOR SAI, CINSTIREA MEMORIEI ACESTORA: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazar, Nicolae Carandino, Nicolae Penescu, Vasile Serdici, Ion Mocsonyi-Starcea, Victor Radulescu-Pogoneanu, Camil Demetrescu, Florian Roiu, Emil Lazarescu, Stefan Stoika, Dumitru Statescu, Radu Niculescu-Buzesti…….. alaturi de ZECI DE MII de martiri care au indurat puscarie grea la Sighet, Aiud, Galati, Pitesti, Gherla, Ocnele Mari, Dej, Caransebes, Craiova, Oradea, Suceava, Ramnicu Sarat, Botosani, Vaslui, in mine, la Canal, in satele din Baragan…

Supravietuitorii acelui iad au pastrat vie flacara partidului si a idealurilor sale in ilegalitate, in conditii de o vitregie greu imaginabila, in vremuri cand nici vorba nu era ca partidul sa acceada in Parlament, cand nici parlament nu exista! IAR NOI SA VISAM LA IMPARTIREA DE LOCURI PRIN PARLAMENT ORI PRIN GUVERN, SA NE ASIGURAM O CALDURICA PERSONALA, IN DETRIMENTUL IDEALURILOR ACESTUI PARTID MARTIR?

Iar noi sa ne impiedicam de stampile si conduceri vremelnice, care nu ne reprezinta? Sa abandonam lupta, rezistenta, sa contribuim astfel la crearea unei credibilitati NEREALE SI NEINTEMEIATE a acestora, in fata opiniei publice???

Eu nu ma voi impiedica de o stampila in rezistenta mea, in initiativele si in demersurile mele viitoare, in prea umila mea lupta, care paleste in fata sacrificiului suprem ai acelor minunati OAMENI care au preferat martiriul in locul compromisului.

Insasi ramanerea mea in partid in conditiile prezente o vad ca pe o rezistenta. Compromisul il vad la cei care se duc sa candideze, pe ici-pe colo, pe la alte partide. Eu cred ca acum e momentul, mai mult decat oricand, sa strangem randurile, sa rezistam, sa nu ne risipim, SA RAMANEM in partid. Nu poate nimeni sa ne determine sa actionam impotriva vointei noastre. Daca actiunile “stampilei” nu ne reprezinta, nu vom participa la ele, le vom critica, le vom ataca, vom afirma ca nu ne reprezinta. Si n-au decat sa ne dea “stampilele” afara, noi tot taranisti vom ramane! Si ne vom intoarce cand “presedintii” care au purtat prin tribunale reperele morale ale acestui partid, ale Tarii, vor dibui o paine mai alba pe la alte partide…

Nu am garantia reusitei, nu am garantia ca demersurile mele vor fi fructuoase, nici nu stiu inca exact in ce vor consta acestea, nici nu contez pe vreun sprijin ferm, in afara de bunavointa si buna-credinta unor membri – cat mai multi, sper. Voi continua sa am initiative, in ciuda inertiei, a amortirii din partid, de care m-am lovit de multe ori… voi face pasi mici pe un drum lung, alaturi de cei care gandesc ca mine. “O calatorie de 1000 de mile incepe cu un pas” – zic chinezii. Eu am pornit in calatoria mea, a noastra, a taranistilor, cu constiinta ca “apa trece, pietrele raman”, iar “presedintii” cu stampile nu vor “stapani” partidul pe viata…

Iar atata vreme cat exista in partid un “presedinte” doar in virtutea “sceptrului” incredintat lui de un fost presedinte CARE SI-A DAT IN JUDECATA PROPRIII MEMBRI ce si-au “permis” sa-l “detroneze”, eu sunt de parere ca trebuie sa existe o REZISTENTA INTERNA, ca nu ar trebui sa ne impiedicam de o stampila, ca celor care au acaparat puterea in PNTCD trebuie sa le spunem de aici, din interior: VOI NU SUNTETI PNTCD!

Mai tineti minte filmul “Spartacus”, cu Kirk Douglas in rolul principal? Cand conducatorul roman si-a adresat intrebarea catre armata sclavilor: “Care dintre voi este Spartacus?”, sclavii s-au ridicat, rand pe rand, strigand: “Eu sunt Spartacus!” Intai unul, apoi doi, apoi trei… apoi, treptat, TOATA ARMATA A STRIGAT: “EU SUNT SPARTACUS!” La fel ca ei, eu strig, acum: EU SUNT PNTCD! Mai striga cineva cu mine?..




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu