SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

joi, 3 decembrie 2009

Traian Ungureanu pe blogul său îndeamnă la revoltă.

Dragă Traiane,
Nu te alarma. La Timişoara nu au ars morţii a doua oară. Nu fii agitat! Nu ne purta de grijă. Suntem teferi, lucizi şi buni apărători. Ca timişorean, am vegheat, ca de 1 decembrie, acum pot să-ţi recunosc, să nu se întâmple nicio violenţă pe străzile oraşului. Ca nu cumva, prin vreo falsă grijă părintească, să aibă Tătucul tău prilej de a se victimiza şi a avea ocazia constituţională de a scoate Armia pe străzi.
Ştiu, dragă Traiane, că nu grija faţă de morţii Timişoarei îţi aspreşte mintea şi scrierea, tu cel care din salariul tău de europarlamentar şi din cele 50 de locuri pe care le ai la dispoziţie nu ai dus la Bruxelles niciun fiu de revoluţionar.
Arzi, Traiane, degeaba! Nu ne purta ipocrit de grijă. Din rândurile tale se resfiră, şomoiog, disperarea. Plezneşte regimul Băsescu şi aici te doare.
Dar stai liniştit şi vezi-ţi de bruxellită. Nu trebuie să ţipi aşa de tare, că auzim şi surdina şi paşii mărunţi şi vocile şoptite.
Cred că haina de legionar nu te prea cuprinde. Acei bărbaţi au luptat pentru o idee, nu pentru un om. Erai înalt, cu pana colorată, metaforele tale stârneau orgasme, iar acum oh, biet milog, nu eşti decât o flaşnetă din corul de ţucalari, cu pretenţii de trompete. Nu îţi plâng de milă. Ai de unde să-ţi duci traiul şi după 6 decembrie. Există, vorba unuia, şi viaţă de după.
Dacă tot atât îi porţi de grijă memoriei Seniorului, te invit, dragă Traiane, la Bellu Catolic, să pui şi tu, ca şi mine, un Kent la crucea Seniorului. Dacă nu ştii drumul, administratorii te vor călăuzi.
Nu te-am văzut niciodată atât de încrâncenat. Îţi tremură chiloţii sau ce ai? Nu mai eşti responsabil pe ce scrii? Chiar ţi-ai pierdut raţiunea sau vrei să ne anunţi voalat că Arsenalul prezidenţial are tunurile îndreptate spre noi?
Am mai răzbit printre tancuri, dragă Traiane, când tu cărai benzile pe la BBC şi nu ţi-a pus nimeni Kalaşnikovul în piept.
Dragă Traiane, putem să ne ducem singuri de grijă, stâpâni pe memoria, pe spiritul nostru neconvertit, pe pana noastră şi pe mintea pe care nu am pierdut-o în cele din urmă. Vezi-ţi de ale tale şi lasă-ne nu ne mai brusca şi ameninţa!
Şi mai ceva. 1.Xll se scrie poate pe cruci, dar nu ziua naţionala a României care e toată ziua 1 decembrie, cu "d" mare. Eşti grăbit, nervos şi agitat.
Dacă nu am fi toleranţi te-am da pe mâna justiţiei pentru instigare. Ştim că nimeni nu-şi va risca libertatea sau viaţa pentru un preşedinte care de luni e Nimeni.
Citesc printre rândurile tale disperarea şi-ţi plâng de milă în ce hal ai ajuns.
Apropo, ne poţi privi în ochi de luni încolo?
Ţi-am ataşat cântecul suferinţei noastre. Nu eşti capabil să vibrezi. Lacrimile tale, sunt, de crocodil.E mult fard Traiane pe obrazul vostru cârpit.

http://mariusghilezan.blogspot.com/2009/12/draga-traiane.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu