Umbra lui Iuliu Maniu. La Alba Iulia
A dat Dumnezeu şi am realizat Visul de Veacuri al lui Mihai Viteazul. După ce am vărsat sânge în primul război mondial am reuşit întregirea pământului românesc într-o singură ţară sub călăuzirea regelui FERDINAND ÎNTREGITORUL.
Am luptat cu dualismul austro-ungar şi am strâns sub steag milioane de români din TRANSILVANIA, cărora PARTIDUL NAŢIONAL ROMÂN le-a călăuzit drumul spre UNICA ŞI IREPETABILA ZI de 1 DECEMBRIE 1918, când din piepturile zecilor de mii de români strânşi la Alba Iulia s-a auzit cuvântul magic UNIRE.
Am trecut Carpaţii în vechiul regat şi am pus bazele Statului ROMÂN modern, cu bune şi cu rele, adăugând PARTIDULUI NAŢIONAL ROMÂN fibra rezistentă a pălmaşilor din PARTIDUL ŢĂRĂNESC, astfel încât am clădit PARTIDUL NAŢIONAL ŢĂRĂNESC.
Am trecut prin dictatura carlistă şi prin cel de-al doilea război mondial şi după ce am câştigat alegerile, am fost închişi în temniţe de CIUMA ROŞIE din stepă.
Acolo am murit cu zecile de mii, toată fibra acestui popor, coloana vertebrală morală în frunte cu preoţii, avocaţii, inginerii, ziariştii, învăţătorii şi simplii truditori, muncitori şi ţărani , vinovaţi de un singur lucru: NE-AM IUBIT PREA MULT ŢARA PENTRU CARE NE-AM DAT SÂNGELE ŞI NU AM CEDAT ÎN FAŢA TERORII COMUNISTE decât atunci când ne-au legat în lanţuri.
Trupul mi-a rămas la SIGHET, martor peste decenii pentru generaţiile tinere la MEMORIALUL DURERII unui popor care poate încă nu a înţeles întrutotul grozăvia dictaturii prin care a trecut.
Sufletul mi-a rămas în partidul al cărui FONDATOR şi PREŞEDINTE am fost şi din ceruri am privit cum CORNELIU COPOSU a reînfiinţat partidul meu iubit, devenit între timp PNŢCD. Dacă eram pe PĂMÂNT mi-ar fi dat lacrimile văzând că idealurile pentru care am luptat şi am murit au fost materializate de către CORNELIU COPOSU, secretarul meu personal şi în plan politic legatarul meu testamentar.
Când Corneliu s-a urcat la ceruri, am plâns alături de milioane de români trişti ca a murit ultimul SENIOR al politicii româneşti.
Am privit cu un ochi critic la tot ceea ce s-a întâmplat de atunci şi tare am fost îndurerat când sufletul meu şi al lui Corneliu au văzut că dihonia şi ura au intrat în inima partidului nostru iubit.
Ne apropiem de ziua magică de 1 Decembrie. Acum 92 de ani am făurit ceva înălţător, UNIREA TRANSILVANIEI cu MOLDOVA, ŢARA ROMÂNEASCĂ şi BASARABIA. Pe platoul ROMANILOR am băut vin fiert în aşteptarea parafării MARII UNIRI…
A SOSIT TIMPUL ca pacea să domnească în mult încercatul partid care fiinţează de peste un secol! A SOSIT TIMPUL ca oamenii care conduc destinele acestui partid să înţeleagă că duşmanii sunt singurii care jubilează când văd doua conduceri ale partidului disputându-şi în justiţie trupul şi sufletul partidului făurit de mine.
Ar trebui ca aici la Alba Iulia de 1 Decembrie, să se zămislească germenii păcii astfel încât partidul să poată să renască. Sunt convins, alături de Corneliu Coposu, aici în ceruri, că organizaţia municipală a PNŢCD Alba Iulia poate să lanseze chemarea UNIŢI-VĂ FRAŢILOR A SOSIT TIMPUL. Ascultaţi-vă unii pe alţii, lăsaţi ura deoparte, porniţi cu înţelepciune pe calea dialogului. România are nevoie de un PNŢCD puternic, vizionar şi modern, în care luptele fratricide nu-şi au rostul.
Luaţi aminte la celălalt partid istoric – PNL. Atât timp cât a fost dezbinat, nu a contat pe scena politică, iar acum este în prim planul acesteia.
Oare tot ce am făurit eu şi camarazii mei, Corneliu si camarazii săi, sângele vărsat, idealurile realizate şi cele sfărâmate în temniţele politice nu contează azi deloc pentru voi? Fie ca ochiul, simbolul partidului, să vă fie ager, mintea limpede şi cugetul curat pentru a reda partidului liniştea pierdută în bătăliile politice. Armonia, echilibrul şi dialogul trebuie să fie permanente în PNŢCD. Dumnezeu să vă ajute să le realizaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu