17 ANI DE LA DISPARIŢIA SENIORULUI

Azi se împlinesc 17 ani de la întoarcerea la Dumnezeu a lui Corneliu Coposu.
Chiar n-aş vrea să spun mai multe. Doar atât: măcar câteva luni dacă mai trăia, Băsescu n-ar fi fost cu putinţă.
În rest, vedeţi fotografia, e o capodoperă, pentru că îl surprinde în intimitate – în public era mereu surâzător şi asta tot din discreţia lui funciară.
Am mai spus-o şi o repet – în deşert, evident: fotografia îi aparţine lui Pascal Ilie Virgil, adică, el e autorul, am fost împreună la Senior acasă. Şi mi-a dăruit-o, iar Seniorul mi-a scris o dedicaţie pe ea.
Când am publicat pe blogul meu prima oară fotografia de mai sus, am precizat că ea poate fi preluată doar cu menţionarea autorului, dacă nu există şi atâta bun simţ încât să fie precizată şi sursa.
Aiurea! Poza e multiplicată pe net ca şi cum ar fi o târfă de Obor, Dumnezeu să mă ierte! Şi să mă ierte minunea de om că am postat-o. Azi am aflat că până şi psihopaţii de la “Noua republică” au preluat fotografia, evident, ca şi cum s-ar revendica. Şi ca şi cum Corneliu Coposu n-ar fi fost monarhist aşa cum respira.
Corneliu Coposu a existat. Depun mărturie.

 http://roxanaiordache.wordpress.com/2012/11/11/17-ani-de-la-disparitia-seniorului/