Statul lor, pe banii noştri

1. Statul

Statul este puterea supremă şi suverană într-un anumit teritoriu. Statul are monopolul asupra forţei. Statul îşi exercită puterea printr-un aparat birocratic. Statul se distinge de cei care ocupă, temporar, funcţii în aparatul său birocratic; aceştia sunt demnitarii – începând cu preşedintele, primul ministru, miniştrii, parlamentarii – şi funcţionarii publici.

Din punct de vedere social, Statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituţie separată, care poate să reflecte mai mult sau mai puţin interesele societăţii. Definiţia, rolul, organizarea şi atribuţiile Statului sunt cuprinse în Constituţia fiecărei ţări. Statul trebuie să asigure cetăţenilor săi servicii publice de calitate: educaţie, sănătate, justiţie, siguranţă, asistenţă socială, pensii ş.a.m.d. Constituţia României prevede explicit - la art.47, al.1 - că „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”, iar la art.135, al.2 se spune şi ce trebuie să facă pentru aceasta.

Pentru a funcţiona, Statul are nevoie de bani, aşa că – prin Constituţie - Statul are puterea de a impune şi de a colecta taxe de la populaţie. Statul funcţionează pe banii noştri.

2. Banii noştri

Orice facem, Statul ne taxează.

Statul taxează munca: fiecare salariat plăteşte taxe, pe lângă cele achitate de angajator, iar acesta din urmă plăteşte impozit pe dividende.

Statul taxează odihna: tariful hotelier, factura de la restaurant, cablul TV, scaunul închiriat pe plajă, serviciile turistice cuprind TVA.

Statul taxează întreprinderile economice, prin impozitul pe profit şi (mult prea) multe alte taxe.

Statul taxează cheltuielile: pâinea, laptele, carnea, ziarul, chibriturile, televizorul, maşina de spălat, frigiderul, hârtia, perdelele, gazul metan, cărămizile, cimentul, becurile, automobilul, electricitatea, apa, benzina, hotelul, mobila, berea şi vinul, telefonul, biletul de tren ori de autobuz, medicamentele şi orice altă cumpărătură, toate conţin TVA.

Statul taxează încasările: pământul, pădurea, casa, acţiunile pe bursă, dobânda bancară, maşina, chiria primită şi orice alt venit, inclusiv venitul global.

Statul taxează şi altele, precum folosinţa drumurilor; ne cere taxă de solidaritate şi vrea să impoziteze pensiile şi alocaţiile...

3. Rezultatul

Serviciile publice se prăbuşesc: nivelul educaţiei este tot mai scăzut, asistenţa medicală este tot mai precară, justiţia nu este deloc oarbă, armata este caricaturală, siguranţa cetăţeanului ţine mai mult de şansa personală, protecţia socială este simbolică, iar pensiile sunt ridicole.

Statul român nu îşi îndeplineşte obligaţia constituţională de a lua „măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.

4. Explicaţia

Contradicţia dintre banii mulţi pe care ni-i ia şi ineficienţa serviciilor publice pe care ni le oferă în schimbul lor se explică prin incompetenţa, iresponsabilitatea şi corupţia aparatului birocratic al Statului român, începând de la vârf.

Acestea sunt ilustrate perfect tocmai de principalul exponent al Statului român, preşedintele. Recent, la ieşirea din restaurantul preferat - ca şi cum nu ar fi destul de semnificativă notorietatea faptului că preşedintele ţării are un restaurant preferat - Traian Băsescu i-a sfătuit pe români: "Să avem grijă fiecare de noi. Să nu aşteptăm să aibă grijă alţii, inclusiv Statul ". Este punctul final al drumului început cu sloganul “Să trăiţi bine! ”.

Palmaresul şefului Statului este însă bogat: Traian Băsescu le-a mai spus elevilor că a ajuns preşedinte fără să se omoare cu învăţătura, căci nu i-a plăcut şcoala, iar nouă că, deşi a colaborat cu Securitatea, nu are nimic să-şi reproşeze. Nu ne-am mai mirat când a derobat Statul de atribuţiile sale, declarând ritos că “criza de afară a venit, acolo va fi învinsă ”, pentru că a avut dreptate. Criza de acolo a venit şi acolo a fost învinsă. Problema este că aici continuă, agravându-se, în timp ce ei se comportă ca şi cum Statul ar fi al lor, folosind în interes personal, de gaşcă şi de partid banii noştri!

5. Concluzie

Scufundarea României nu poate fi oprită de guvernanţi. Nici alternanţa la putere - chiar prin alegeri anticipate - nu rezolvă lucrurile de la sine. Ţara are nevoie de un proiect pe termen lung, cunoscut şi asumat de societate şi promovat de oameni politici responsabili. Altminteri, Statul va fi tot al lor, pe banii noştri.

Proiectul creştin democrat pentru România Europeană îl găsiţi la: www.pntcd.eu .

Radu Sârbu