Bucuresti: Simpozion dedicat lui Corneliu Coposu

Corneliu Coposu, ZIUA Foto Fosti prieteni, apropiati, colaboratori sau oameni care l-au admirat pe marele om politic Corneliu Coposu si-au amintit, sambata, de personalitatea acestuia, in cadrul simpozionului intitulat "Corneliu Coposu - presedintele moral al Romaniei", care a avut loc la Muzeul National de Istorie din Capitala, in contextul implinirii, la 20 mai, a 95 de ani de la nasterea Seniorului, transmite Agerpres. "Este bine sa ne amintim impreuna de Corneliu Coposu, care, in urma cu cateva zile, ar fi implinit 95 de ani. Mesajul sau ramane, in esenta, acela potrivit caruia trebuie sa dam credit tinerei generatii, care ne poate conduce spre o viata mai buna si mai plina de moralitate", a afirmat Rodica Coposu, sora marelui om politic, presedintele Fundatiei Coposu. Timp de o luna au avut loc mai multe evenimente reunite sub genericul "Coposu 95", printre care simpozioane, prezentarea cartii "Juniorii Seniorului" de Calin Tudor Zarojan si un mini-concurs la care au participat reprezentanti ai mai multor licee din Bucuresti. "Seniorul a fost mare pentru ca el insusi s-a dat deoparte in fata propriilor lui idei, iar aceste idei, daca avem norocul sa le dam mai departe generatiei tinere, inseamna ca ceea ce si-a dorit el s-a implinit", a declarat Cristian Fulger, vicepresedintele Fundatiei Coposu. Cu prilejul simpozionului de la Muzeul National de Istorie a Romaniei, a fost lansat volumul intitulat "Corneliu Coposu - un stoic contemporan", de Dorin Ivan, corespondent al Agerpres. sursa : ZIUA

Impostura lui Milut -- Surorile Coposu si Ion Diaconescu il someaza pe omul de afaceri sa nu se mai atinga de imaginea Seniorului Candidatul Marian Petre Milut, aflat la inceputul unei noi aventuri electorale in fruntea PNTCD, a primit o somatie chiar de la fruntasii taranisti veterani, care i-au cerut ferm sa renunte la asocierea cu memoria lui Corneliu Coposu. Semnatarii scrisorii remise ieri presei, Ion Diaconescu si surorile lui Corneliu Coposu - Flavia Balescu si Rodica Coposu, atentioneaza asupra unui material electoral in care este folosita imaginea Seniorului taranist si ii cer lui Milut in mod raspicat sa renunte la "impostura". "Desigur, el apartine PNTCD si este firesc ca partidul sa se sprijine in continuare pe el. Ne amintim insa cum, in diferite imprejurari, ati minimizat crezul si eforturile celor care au luptat, au suferit si au recladit partidul", ii scriu cei trei lui Milut, cu referire la Corneliu Coposu. Totodata, ei ii amintesc acestuia ca nu mai face parte din conducerea partidului incepand cu Congresul extraordinar din 24 august 2008, desi ar fi incercat, "prin tertipuri avocatesti", sa intarzie inregistrarea noii conduceri. "Toate acestea ne fac sa consideram ca fiind total nepotrivita asocierea dumneavoastra cu imaginea lui Corneliu Coposu. Va somam sa renuntati la aceasta impostura!", incheie veteranii taranisti. Imediat ce scrisoarea a fost facuta publica, a aparut si dreptul la replica al lui Milut, acesta sustinand ca Seniorul "nu mai este de mult timp in proprietatea unei persoane anume, indiferent de legaturile de familie ci este un simbol al luptei pentru democratie si modernizare a Romaniei" si ca folosirea imaginii sale este vitala pentru succesul partidului in alegeri.

Afisul omniprezent De pe DN1 pana in Ma­ramures, portretul candidatului impanzeste soselele Romaniei mai ceva decat candidatii liberali, pesedisti si pedelisti la un loc. Si in Bucuresti, Milut anunta ca "te reprezinta" de pe afise cat blocul. Omul de afaceri explica pe site-ul personal ca isi doreste o campanie "tonica si alerta", asa ca investeste considerabil in promovarea online, unde PNTCD are conturi pe retelele de socializare Facebook si Twitter. Pe deasupra, gruparea lui Milut a apelat la un truc, cumparand domeniul www.euro­parlamentare-2009.ro. Practic, al doilea rezultat al cautarii pe Google a cuvantului "euro­parlamentare" este un site care nu pare sa apartina unui partid politic pana nu este accesat. Nu este insa nimic mai mult decat simpla pagina de campanie a taranistilor lui Milut. Conflictul care macina PNTCD a erupt odata cu decizia lui Milut de a permite candidatura unor taranisti pe listele PNL pentru alegerile din toamna. Contestatarii acestei decizii, intre care se aflau Ion Diaconescu, Ion Caramitru si surorile Coposu, l-au ales pe Radu Sarbu in fruntea partidului in august 2008, in urma unui Congres extraordinar. Alegerile s-au desfasurat la cateva ore dupa ce Sarbu fusese exclus din partid de catre gruparea din jurul omului de afaceri. Fiecare dintre cele doua factiuni si-a revendicat legitimitatea de a conduce partidul, ajungandu-se in instanta pentru determinarea adevaratei conduceri. La sfarsitul lui octombrie 2008, Tribunalul Bucuresti a trimis cazul Parchetului. Interese imobiliare La baza conflictului dintre cele doua tabere taraniste ar sta, printre altele, si intentia lui Milut de a cumpara sediul partidului, dupa cum afirma fosti lideri taranisti, sub protectia anonimatului. Omul de afaceri avea de gand sa infiinteze o fundatie prin care sa achizitioneze sediul de pe bulevardul Carol, desi acest lucru ar fi fost contrar legii partidelor. El ar fi avut in plan sa darame partea din spatele cladirii si sa construiasca un bloc, exprimandu-si intentiile in Biroul National Central inca din martie 2007. In prezent, sediului din centrul capitalei i s-a pus lacat, oamenii lui Milut izgonindu-i pe cei fideli lui Sarbu. La randul sau, Radu Sarbu a intentat proces pentru redobandirea cladirii, amenintand inca de asta-toamna ca va prelua sediul "cu portareii".

aursa : ZIUA

În luna august 2007, am publicat o analiză, care începea aşa: „Economia naţională este în pericol! Începe să se audă zăngănitul „armelor” care pot pune capăt unei perioade de creştere destul de îndelungată pentru a provoca euforia guvernanţilor. Or, se ştie, euforia adoarme vigilenţa şi întunecă raţiunea; iar somnul raţiunii... Pericolul nu vine de la dl Geoană, care - exact ca Emil Constantinescu pe vremuri - pentru a părea mai bărbat, a studiat limbajul gesturilor şi-şi drege glasul înainte de a căsca gura. Pericolul vine din America. După atâţia ani în care i-am aşteptat, până la urmă americanii au venit şi – mai mult decât atât – ne-au introdus în lumea lor. Pe de o parte ne apără de alţii (ştim noi de cine!), dar pe de altă parte am ajuns dependenţi de bursa de la New York.” Şi încheiam: „La Bucureşti, euro a început să crească.”
Lunile au trecut, simptomele crizei s-au înmulţit, dar Călin Popescu Tăriceanu vorbea despre ”oportunitatea” ivită pentru români de a cumpăra case ieftine în Florida, pentru că doar ”ei” sunt în criză, pentru noi veghea dânsul... Întrebarea este: liberalii au fost chiar atât de incompetenţi sau chiar atât de iresponsabili? Nu au înţeles ce se întâmplă sau le-a păsat numai de interesul lor electoral?
Guvernul liberal este responsabil pentru o eroare strategică monumentală: într-o perioadă de creștere economică, a consumat toată această creștere și s-a mai și îndatorat suplimentar. Deficitul bugetar a crescut, de la 1,3% din PIB - în 2004, la 2,6% - în 2007 și 5,3% - în 2008! Mai rău decât atât, liberalii s-au dovedit incapabili să absoarbă fondurile europene; ce șansă mai mare poți avea, decât să primești fonduri imense de la UE și să nu fii în stare să le absorbi?
Între timp, s-a dovedit că avem de-a face cu cea mai gravă criză de până acum, o criză care încă nu şi-a atins apogeul, ale cărei evoluţii şi sfârşit nimeni nu se încumetă să le anticipeze, dar care, cu siguranţă, va schimba fundamentele economiei şi finanţelor mondiale. PIB-ul lumii scade, pentru prima oară după al doilea război mondial, iar România nu poate să scape neatinsă, ba dimpotrivă: analiştii consideră Europa de Est ca fiind „zonă de risc maxim”. Pericolul major pentru întreaga regiune rezidă în prăbuşirea influxurilor de devize, ceea ce - pe fondul importantelor deficite de cont curent - poate provoca falimente naţionale.

Chiar dacă suntem mai obișnuiți decât alții cu crizele (începând cu anul 1940, am trecut dintr-o criză într-alta), de data aceasta situația este foarte gravă, pentru că s-au înrăutățit brusc și dramatic circumstanțele externe. Occidentul nu mai poate să ne împingă, ba dimpotrivă, ne trage înapoi, la locul pe care îl merităm, deoarece criza economiei românești are şi alte cauze decât criza internațională.

Pe scurt, consumăm mai mult decât producem, iar economia națională nu este suficient de restructurată, pentru a fi competitivă. De peste 15 ani, România își ”rostogolește” datoria, mărind-o continuu, pentru că în fiecare an România consumă (cu tot) mai mult decât produce. Investiţiile străine, exporturile, cei plecaţi să muncească în străinătate şi creditele au menţinut echilibrul.

Începând cu luna noiembrie 2008, toate cele trei surse majore de valută ale României s-au păbușit la mai puțin de jumătate: exporturile, investițiile străine și banii ”căpșunarilor”, iar creditele au devenit prohibite.

Pe bună dreptate, la sfârşitul anului 2008, Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale, a declarat că “Imposibilitatea finanțării contului curent este cel mai mare pericol pentru România, față de toate celelalte pericole potențiale, care ar fi reducerea creșterii PIB, creșterea șomajului, inflația crescută și stagnarea creditării. Statul nu trebuie să contribuie la adâncirea deficitului ”. Imposibilitatea finanțării deficitului de cont curent înseamnă crah, faliment național. Este evident că 1. ţara trebuie să-şi reducă deficitele şi 2. are nevoie de bani, respectiv de finanţări externe, pentru a nu intra în incapacitate de plată!

Pentru a reduce deficitul de cont curent sunt posibile trei mari tipuri de măsuri: o politică monetară restrictivă, o politică fiscală strânsă și încurajarea economisirii, nu a consumului. Aceasta este teoria; să vedem ce face guvernul.

Față-n față cu criza, guvernul Boc pare incompetent, populist și neconvingător. Cu tot pericolul iminent, guvernul PDL-PSD a debutat în aceeaşi notă de optimism în care şi-au încheiat mandatul liberalii: a refuzat să accepte riscul unei crize majore în România şi a construit un buget care prevedea pentru anul 2009 o creştere a PIB cu 2% şi a veniturilor bugetare cu 18%, faţă de 2008. Au alocat bani pentru tichete de vacanţă, pentru renovarea a 1152 de biserici, pentru majorarea pensiilor şi a alocaţiilor pentru şomeri. Legea bugetului a fost adoptată spre sfârşitul lunii februarie, când se ştia deja că, în ianuarie, PIB scăzuse cu 2%, iar încasările bugetare cu 20% (minus 38% faţă de prevederea bugetară!) faţă de ianuarie 2008.

Ca şi pe vremea liberalilor, se poate pune întrebarea: oamenii aceştia sunt chiar atât de incompetenţi sau chiat atât de iresponsabili? Nu înţeleg amploarea crizei şi pericolele pentru România sau nu-i interesează decât realegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte? Cu ajutorul celor de la PSD, Emil Boc a promovat un buget care – în loc să preîntâmpine şi să atenueze efectele crizei în România – încearcă să asigure realegerea lui Traian Băsescu, la prezidenţialele din toamnă (“prostănacul” de la PSD va fi oare, sparing partener ?).

Dacă primul ministru, Emil Boc, este un moţ silitor, care se pricepe la drept constituţional, dar nu-i făcut pentru funcţii executive şi este “afon” la economie, în schimb, Traian Băsescu, al cărui purtător de cuvânt şi de politică este dl Boc, are experienţa şi înţelegerea necesare momentului; ca şi vechimea în funcţie, pentru că stă de patru ani la Cotroceni. Cu toate acestea, preşedintele Băsescu a început prin a declara că nu vrea să audă de FMI, a continuat afirmând că “este necesară consultanţa FMI, dar nu şi banii săi” şi a sfârşit prin a accepta totul, inclusiv banii, mai ales banii. Faptul confirmă extrema gravitate a perspectivelor pe termen scurt ale României.
Ţara are o datorie externă relativ redusă, de 50 miliarde euro, din care cea publică este de 10,80 miliarde. Prin acordurile recent încheiate cu instituţiile financiare internaţionale, România va fi creditată cu 20,50 miliarde euro, adică îşi triplează datoria publică! Trei comentarii se impun:
1. Din cauza proastelor guvernări din perioada 2001-2008 - când creşterea economică a fost irosită din incompetenţă şi interes electoral – şi din cauză că băncile străine din România - care au realizat câştiguri substanţiale finanţând creşterea economică - nu sunt dispuse sau capabile să asigure devizele necesare acum, împrumutul nu are alternativă, iar fără el crahul ar fi devenit certitudine.
2. Multe clauze sunt secrete, deşi vorbim despre bani publici, dar se ştie că termenul de rambursare va fi extrem de scurt, de numai 3-5 ani. Va trebui ca – pe lângă obligaţiile decurgând din credite mai vechi - să plătim şi cei 20 de miliarde de euro în 5 ani! Ceauşescu aproape că ne-a omorât când a rambursat 11 miliarde de dolari în opt ani …
3. Miliardele de euro nu vor sta în Banca Naţională, ci vor acoperi obligaţiile de plată la extern ale sectorului privat, care are de achitat peste 20 miliarde euro, numai în anul 2009. Aşadar, banii nu vor fi doar “o centură de siguranţă”, ci sunt chiar una de salvare şi deci, nu vor fi returnaţi după o vreme, ci vor fi plătiţi, iar pentru aceasta, românii îşi vor reduce dureros consumul. Este ceea ce preşedintele Băsescu numeşte, din demagogie electorală, “solidaritate”.
Se mai poate pune o întrebare: oare cum se face că guvernul, care are zeci de mii de angajaţi în structurile sale, a greşit fundamental bugetul naţional, iar FMI, a cărui reprezentanţă din România are doar câteva zeci de experţi, a avut dreptate când a prognozat scăderea cu 5% a PIB şi cu 10% a veniturilor bugetare? Ca dovadă că Traian Băsescu, pardon, Emil Boc rectifică bugetul, preluând cifrele FMI, la numai şase săptămâni de la adoptare, bătând toate recordurile în materie de viteză a rectificării.
Cu astfel de guvernanţi, privesc cu groază la viitor şi mă întreb dacă vor fi capabili să se descurce cu 20 de miliarde. Pentru că CRIZA vine, vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie, vine, vine, calcă totul în picioare! Călca-i-ar pe ei, nu pe noi, cei care vom plăti facturile! (Publicat in Bursa)

Publicat de Radu Sarbu

Mesaj transmis de domnul Wilfried Martens, Preşedintele Partidului Popular European, cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la naşterea Seniorului Corneliu Coposu

Wilfried Martens, Preşedintele PPENăscut în urmă cu 95 de ani, Corneliu Coposu este întruchiparea spiritului secolului 20, ca puţini alţii dintre contemporanii săi. De fapt, el reprezintă tot ce a avut mai bun de oferit secolul 20, în ceea ce priveşte valorile, curajul şi talentul politic.

S-a născut în 1914, într-o regiune aflată atunci pe teritoriul Austro-Ungariei. A devenit liderul Partidului Ţărănesc Creştin Democrat în perioada interbelică, apoi, în timpul regimului Antonescu din cel de-al Doilea Război Mondial, s-a alăturat rezistenţei, iar după 1947, a intrat în rândurile opoziţiei anticomuniste. A suferit zeci de ani de persecuţii din partea comuniştilor, a fost încarcerat şi trimis la muncă silnică. Şi-a pierdut soţia din pricina unei boli pe care aceasta a contactat-o în închisoare. Şi a continuat să îşi ispăşească pedeapsa cu muncă forţată, chiar şi după ce a fost eliberat din închisoare. Dar toate astea nu l-au îngenuncheat pe Corneliu Coposu. Convingerile sale şi credinţa sa au fost de nezdruncinat. Chiar şi atunci când era constant terorizat de Securitate, a reuşit, în anii '80, să stabilească şi să-şi menţină legăturile cu creştin-democraţii români aflaţi în exil şi cu mişcarea Creştin-Democrată Internaţională.

Când, în decembrie 1989, românii s-au eliberat de sub jugul unuia dintre cele mai brutale regimuri comuniste din Europa, Corneliu Coposu a revenit în atenţia publică. Imediat a trecut la treabă, a început să planifice, să organizeze, să construiască şi să conducă alternativa creştin-democrată la rămăşiţele vechiului regim, persoane transformate peste noapte în naţionalişti şi populişti. În prima jumătate a anilor '90, a reuşit să devină una dintre figurile proeminente ale politicii româneşti. Atunci l-am cunoscut. Admiraţia mea pentru acest om a crescut de la o conversaţie la alta. Am simţit întotdeauna că are ce să ne înveţe, pe noi, pe europeni. Şi asta datorită convingerilor sale democratice şi a credinţei sale de nezdruncinat că Europa trebuie să fie întreagă şi liberă. Şi a credinţei sale în Dumnezeu, care l-a ajutat în cele mai negre momente ale dictaturii şi i-a dat puterea să ducă până la capăt luptele politice din România liberă.

Întotdeauna mi-l voi aminti ca pe un mare prieten. Şi toţi ni-l vom aminti ca pe un om exemplar – Român, European, Creştin şi Democrat.

Wilfried Martens,
Preşedinte al Partidului Popular European