HAOS

Cine priveste PNTCD-ul (oare, cine-l mai priveste?), ar putea crede ca a dat norocul peste el!

Este adevarat ca in momentul de fata este fragmentat in trei grupari (si nu este exclus ca in curand sa apara si o a patra!), dar cate declaratii de bune intentii in ceea ce priveste viitorul sau!

Cata dorinta de unire!

Cate promisiuni de finantare!

Cate oferte de a-l conduce!

Una dintre grupari anunta un “congres de unificare” (bineinteles!), urmand, se pare sa se unifice cu ea insasi (ceea ce ar fi totusi o performanta fata de cum se prezinta astazi lucrurile!).

A doua anunta si ea un “congres de unificare” (desigur!) – la alta data, asa ca si unificarea ramane “pe alta data …“ - urmand ca, pentru a se facilita unificarea, actualul presedinte al gruparii sa nu mai candideze, el recomandand ca presedinte o personalitate neimplicata in ultimii ani in zbaterile partidului.

Si, ca semn al seriozitatii propunerii, prim-vicepresedintele acelei grupari (alta persoana decat cea recomandata de presedinte!) isi anunta grabit candidatura! (Sa nu piarda startul?!)

A treia grupare nu anunta nici un congres – a avut recent unul si spera ca va “transa” in favoarea sa disputa privind legitimitatea.

Deocamdata “transat” este doar partidul – in bucati mici (ca nu prea e de unde!), sa ajunga la toata lumea!

Si finantarea este asigurata (in vorbe)!

De peste tot: si din tara, si de aiurea (chiar din America! Pamantul fagaduintei, nu? Sau, oricum, al fagaduielilor…).

Mai ales de aiurea!

Sau mai pe scurt: aiurea!

Si uite asa, putem sa stam fericiti (ca linistiti nu prea putem!).

In curand vor incepe sa curga ofertele de colaborare politica, ofertele de “pozitii” in administratia locala, in parlament si, desigur, in celebrele “deconcentrate”.

Sper ca cei care trebuie sa se ingrijasca din timp sa procure carnete pentru valul de solicitanti care, entuziasmati de ceea ce vad la partid, vor navali sa se inscrie.

…Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa.

De fapt, am vrut numai sa bat saua…

Bogdan Grabowski, Presedinte PNTCD BUCURESTI sector I

97 de ani de la nasterea seniorului Corneliu Coposu

http://rares-manescu.ro 20 Mai, 2011

Astazi se implinesc 97 de ani de la nasterea lui Corneliu Coposu, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (1990 - 1995), senator, lider al opoziției din România postcomunistă si un simbol al luptei impotriva comunismului.
Corneliu Coposu s-a nascut la . 20 mai 1914, in Bobota, Judetul Sălaj.
Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj. A colaborat la ziarul clujean “România Nouă”, condus de Zaharia Boilă, la “Mesajul” (Zalău) precum și la oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul “Unirea” din Blaj. În 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj. Între 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoțit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția secretar politic al lui Iuliu Maniu. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru “înaltă trădare a clasei muncitoare” și pentru “crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.
În aprilie 1964 a fost pus în libertate după 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplarie mecanică.
În ianuarie 1990 reînființează Partidul Național Țărănesc sub titulatura Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi până la moarte. Este unul din inițiatorii Convenției Democrate Române,
În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini. Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franței la București ceremonia înmânării înaltei distincții.
Moartea sa în noiembrie 1995 a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară.
Abia la momentul mortii sale, romanii au putut afla adevarata dimenesiune a personalitatii celui care a fost, Corneliu Coposu.

Va prezint mai jos punctul de vedere pe care l-am exprimat la intalnirea Senatului PNTCD din 05.05.2011:

Situatia se dezbinare din partid face ca acesta sa fie pandit de mai multe pericole.

Membrii sunt impartiti in trei grupari – fiecare recunoscand un alt presedinte, ales in cate o adunare considerata de fiecare drept « adunare generala » (congres).

Gruparile se afla intr-o competitie de recunoastere de catre justitie, ceea ce poate duce la mai multe situatii, la fel de periculoase.

1. Prima este ca gruparile sa se blocheze reciproc, nepermitand participarea partidului la viata politica.

2. A doua este aceea ca gruparile sa caute sprijin la partidele care pot influenta deciziile justitiei, creandu-si astfel obligatii politice (intrand in relatii de subordonare).

3. A treia este ca armonizarea pozitiilor liderilor celor trei grupari sa se rezume de fapt la armonizarea intereselor lor, respectiv la impartirea functiilor de conducere, intelegere consacrata printr-o asa-zisa “motiune unica (comuna)”.

4. Al patrulea pericol - care nu mai depinde de dezbinarea actuala - deriva din dorinta unora dintre colegi de a candida la alegerile locale si la cele parlamentare, fiind dispusi ca, pentru a-si asigura succesul, sa faca chiar si aliante neonorabile intrucat sunt constienti ca in momentul de fata partidul nu are nici dimensiunea, nici organizarea si nici forta financiara necesare unei campanii electorale la scara nationala.

Nu vom avea niciodata partidul pe care ni-l dorim daca nu vom avea rabdarea si priceperea de a-l recladi temeinic.

De noi, de toti membrii obisnuiti, depinde soarta partidului : de capacitatea noastra de a impune liderilor cele mai corecte solutii si, desigur, de discernamantul cu care vom alege echipa de conducere.

Iar alegerea trebuie facuta prin vot uninominal pentru a selecta componentii om cu om (si nu “in bloc”!), conferind astfel fiecaruia autoritatea data de faptul ca a fost el insusi ales si evitand situatia de a avea o echipa deplin obedienta si recunoscatoare liderului care a intocmit “lista” motiunii.

Bogdan Grabowski

Presedinte PNTCD BUCURESTI, sector 1