SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

duminică, 3 aprilie 2011

Cuvantarea Membrului de rand al PNTCD

la o Adunare Generala a Partidului, care nu va avea loc nicicand

Motto: Fiecare conteaza??

Aceasta este o cuvantare pe care eu, membrul de rand al partidului, n-o voi tine niciodata. Pentru ca eu, membrul de rand, nu am dreptul sa particip la CNC-uri si congrese. Nici audienta nu pot sa-mi programez la presedintele partidului, pentru ca nu mai stiu cine este si unde il gasesc. Si, daca totusi il voi identifica, sunt sigur ca va fi prea ocupat pentru a ma asculta pe mine, simplu membru. Va fi ocupat, desigur, cu negocieri, procese si aranjamente despre care eu nu stiu nimic.

Eu, membrul de rand al partidului, sunt destinat sa iau act de hotararile celor mari, eventual sa le aprob, dupa ce sefii mei din partid le-au luat cu de la sine putere, fara sa le treaca prin cap sa ma intrebe sau sa ma asculte. Le-au luat in urma unor negocieri si aranjamente de care eu, membrul simplu, aflu doar din zvonuri.

Eu sunt doar masa de manevra, carne de tun, eventual ridicator de mana pe la adunari oficiale ale partidului, adunari in care am uneori norocul sa fiu delegat. Recunosc deschis ca adeseori am votat impotriva vointei mele (caci nimeni nu e dispus sa ma intrebe ce vreau) sau in necunostinta de cauza (neavand habar de dedesubturile “ aranjamentelor politice”), fiind totusi convins ca votez pentru binele partidului si crezand, cu naivitate, ca votul meu va conta, in timp ce unii sau altii se pregateau sa-l conteste sau mergeau pe aranjamente “pe sub mana, ignorandu-mi votul.

Am avut incredere in liderii partidului, am crezut mereu ca sunt inteligenti si lucizi, ca vor binele acestui partid, ca stiu ei mai bine, sunt oameni cu experienta si maturitate politica, cu studii, onoare si caracter”. Am crezut ca si contestatiile, si aranjamentele isi au, poate, rolul lor si ca, de fapt, eu nu ma pricep deloc la politica, la chestii juridice cu atat mai putin, si e cazul sa ma las pe mana liderilor, ca ei stiu mai bine ce fac.

Ei bine, stimatii mei lideri, in ultimi 2-3 ani mi-ati aratat ca m-am inselat acordandu-va atata credit. Mi-ati inselat asteptarile si m-am saturat de jocurile voastre pornite din orgolii sau, cine stie, din interese care mie imi scapa. Oricum, pe mine, menbrul de rand, NU ma intereseaza interesele voastre, ci numai crezul si onoarea Partidului, pe care nu vreau sa-l las sa moara...

Eu, membrul de rand al PNTCD, vreau lideri care sa-si tina cuvantul dat si sa-si respecte angajamentul semnat. Care sa nu ma dea in judecata ca am semnat cu un rand mai sus sau mai jos intr-un tabel de prezenta. Vreau un presedinte care sa NU se slujeasca de partid, ci sa slujeasca PNTCD-ul, cu cinste si onoare, asa cum l-am slujit eu, membrul simplu, ani de zile, fara a cere nimic si fara a castiga nimic, manat fiind doar de crezurile si de idealurile acestuia.

Eu, membrul de rand al partidului, nu vreau sa mi se mai bage pe gat “echipe” de sefi alesi pe motiuni. Vreau sa fiu liber sa optez pentru fiecare membru al echipei de conducere, individual, vreau sa judec eu, cu capul meu, si sa aleg conform judecatii mele si a preferintelor rezultate din aceasta, nu sa votez un sef care sa-mi impuna preferintele lui pentru sefii mai mici.

Eu, membrul de rand al PNTCD, vreau sa dau mana cu toti colegii, fara a-i socoti dusmani, pentru ca apartin unei aripi sau alteia. Vreau unitatea acestui partid frant si jucat in picioare prin tribunale, risipit prin congrese, dezbinat in numele unor interese straine de partidul lui Maniu, al lui Mihalache si al lui Coposu.

Eu, membrul de rand al partidului, vreau sa fiu ascultat, vreau sa mi se ceara parerea cand se vorbeste de aliantele PNTCD cu alte partide. Si nu vreau sa fuzionez cu nimeni, nu vreau sa ma pierd in marea masa a FSN-ului. Vreau sa-mi incerc puterile si sa particip onorabil la alegeri pe liste ale partidului in care m-am inscris, in care am fost inaintea unora sau a altora dintre lideri si in care sper ca voi fi si dupa ce acestia vor pleca.

Asa, lipsit de experienta politica, cum sunt, eu, membrul simplu al PNTCD, sunt suficient de matur si de lucid ca sa-mi dau seama ca o alianta rusinoasa, in loc de a propulsa partidul in parlament, il va face sa piarda si acel biet procent pe care il mai detine in optiunile electoratului ce se incapataneaza sa sprijine acest partid din care cu mandrie (inca) fac parte .

Iar 1-2 locuri de parlamentari castigate printr-o astfel de alianta nu vor fi suficiente nici pentru a face politica taranista adevarata, nici pentru a aduce vreun bine Tarii. Vor fi suficiente insa sa ma acopere de rusine pe mine si partidul meu. Eu, membrul de rand al PNTCD, voi pleca, rusinat, capul, in fata rudelor, vecinilor, colegilor, prietenilor si cunoscutilor. Unii ma vor scuipa, altii ma vor injura, altii imi vor intoarce spatele, cu dispret. Imi voi pierde in fata lor respectul castigat ca unul dintre ultimii mohicani anticomunisti, care credeau ca principiile nu se negociaza si nu se tranzactioneaza, ca politica nu poate fi despartita de morala. Si nu voi avea replica in fata tuturor celor ce ma cunosteau astfel si ma respectau ca atare. Sau, ma rog, voi avea o replica absolut meschina si jalnica, pe care sefii mei din partid mi-o vor pune cu forta in gura: stiti, pentru un loc in parlament...”.

De aceea, domnilor sefi din partidul acesta, NU va bazati pe mine sa lipesc in campania electorala afise cu PNTCD+UNPR = LOVE, pentru ca asta nu se va intampla. Nu de alta, dar s-ar putea ca alianta asta sa nu ma prinda in partid, s-ar putea sa ramaneti doar voi, 2-3-5-9 lideri, dimpreuna cu stampilele care va dau “legitimitate”, desigur. Tineti minte ca si PCR-ul avea stampile, dar asta nu l-a facut legitim in ochii mei si ai multor altor milioane de romani. Cat despre o alianta cu USL... ma mai gandesc. Nu de alta, dar nu prea imi plac... motanii.

Eu, membrul de rand al PNTCD, nu stiu exact ce negociati acum voi, liderii, la masa verde a arbitrajului” sau a „jocurilor de noroc”. Dar tineti minte: eu, membrul de rand, EU sunt partidul! Fara mine, voi, sefii mei din partid, indiferent cata valoare intrinseca ati avea, ca lideri sunteti egali cu ZERO, toti adunati la un loc. Nu ma ignorati, caci am sa ies curand din letargie ca dupa un somn de moarte... iar de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”…

Cristina Andrei
www.taranista.wordpress.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu