SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

luni, 23 martie 2009

MESAJUL UNUI ŢĂRĂNIST CĂTRE LIBERALI LA CONGRES

martie 2009 by Roxana Iordache

06022009-009

Din mesajele ţărănistului Virgil Ilie, fermier, crescător de cai, fost prefect PNŢCD de Ialomiţa şi prieten al liberalilor, către Congresul PNL:

“Cum am mai spus-o, chiar dacă simpatiile mele se află printre apropiaţii domnilor Antonescu şi mai ales, Orban, nu pot sa trec peste faptul că liberalii greşesc amarnic dacă acum vor purcede la înlăturarea lui Tăriceanu din fruntea partidului”.

“Am precizat din capul locului că simpatizez pe domnul Antonescu, îl şi cunosc personal, dar rămân la convingerea că schimbarea din funcţie a unui brand rodat şi cu reputaţie precum domnul Tăriceanu din fruntea PNL este o mare prostie“.

“Situaţia în care se află PNL-ul acum necesită unitate de vederi şi lipsa oricărei lupte interne pentru putere. Liberalii trebuie să-şi unească eforturile pentru a putea face faţă presiunilor imense la care or sa fie supuşi de Ba’secu şi ai săi pedelici.

Liberalii au avantajul unui brand rodat şi victorios în lupta cu Bă’secu, brand care se cheamă Tăriceanu şi nu Antonescu“.

“Apoi, Tăriceanu mai are avantajul unui al doilea brand. Pe vremea lui s-a trait cel mai bine de la revuluţie încoace. Păi, lucruşorul ăsta nu-i deloc de neluat în seamă cu strângerea de gât a curelei care, iată, începe să-şi facă apariţia tot mai pregnant. Tre’ să fii rău dus cu pluta pentru a da cu piciorul la aşa avantaj…

Şi apoi, mă repet, de ce se bucură asa pedeii, deontologii cotrocenişti şi pupicuriştii Excelenţei Sale de înlăturarea lui Tăriceanu? Cum spuneam, chestia asta ultimă şi ar fi suficientă ca să le spună liberalilor cât de proastă este varianta înlaturării lui Tăriceanu.

Şi în final daţi-mi voie să întreb şi io ca prostul …
Care armie-şi schimbă generalul comandant în plină luptă, mai ales când acest general comandant a şi dus-o la victorie ?!
De ce să-l schimbe pe Tăriceanu, pentru că nu-i place lui Ba’secu ăsta de dânsul ?!”

“Păi ce, puţin lucru e să te chinui 5 ani să-l pui pe făraş pe Tăriceanu, să nu ai somn, să-l visezi noaptea pe duşman şi când să-ţi iei gândul să vină chiar nătăraii lui de liberali şi să ţi-l puie pe tava, pardon, făraş, făr’ ca tu să faci frun efort ?!

“Astfel calea spre neant a partidului liberalilor este deschisă şi să nu ne prindă mirarea dacă acesta o sa ia calea ţăraniştilor”.

Pe Bă’secu îl poate bate criza şi propriul guvern. Or, în acest caz Tăriceanu trebuie folosit acum, în acest an, ca să-l disloce pe Ba’secu.

Curând, oamenii o sa-şi aducă aminte că au trăit al dracului de bine, în raport cu ce o să fie, taman sub … sub Tăriceanu şi nu sub Crin, n’aşa ?

Plus de asta, Călin i-a mai tras-o lui Traian.
Deci, dacă e să o ia pe coajă, nu de la Crin o poate lua”.


FRAŢILOR !

NU FACEŢI CE AU FĂCUT ŢĂRĂNIŞTII, CA SĂ NU PĂŢIŢI CE AU PĂŢIT ŢĂRĂNIŞTII !

DUMNEZEU SĂ VĂ AJUTE ŞI SĂ VĂ LUMINEZE CALEA !

luni, 9 martie 2009

Virgil Măgureanu confirmă că Iuliu Maniu a fost agent al serviciului de informaţii britanic



Iuliu Maniu, personalitate marcanta a rezistentei anticomuniste, in solda serviciilor secrete ale Regatului Unit! Politician de exceptie, artizan al Marii Uniri de la 1918, erou martir, pe lista de plata a englezilor, cu numele de cod TOM. Asa sustine Alex Mihai Stoenescu, iar Virgil Magureanu, fost sef al SRI, confirma si vine chiar cu amanunte. Afirmatia fostului sef al SRI apare in dialogul dintre acesta si Alex Stoenescu, publicat de cel din urma in cartea „De la regimul comunist la regimul Iliescu”. Aceeasi in care Magureanu sustine ca Nicolae Ceausescu a fost rasturnat in urma unei lovituri militare „reusite partial” ori ca SRI, condus de el dupa 1990, n-a jucat dublu.

Securişti infiltraţi sub acoperire de victime
Iluzia democratiei pe care multi am avut-o imediat dupa 1989 este o alta tema care se desprinde din discutia dintre Magureanu si Stoenescu. Va reamintesc ca, imediat dupa ’90, acuzatiile din presa la adresa SRI, condus de Virgil Magureanu, erau extrem de dure. Pe scurt, era vorba despre faptul ca serviciul spioneaza in favoarea partidului de guvernamânt liderii Opozitiei, sindicatele, organizatiile civice, oamenii de cultura ori ziaristii. Tot atunci s-a vorbit mult si despre santajarea unor capi ai opozitiei cu dosare de Securitate. Anii au trecut, dar chestiunea n-a fost elucidata. Nici dupa ce Emil Constantinescu s-a instalat la Cotroceni. De fapt, nici nu se putea, din moment ce chiar el a declarat, spre sfârsitul mandatului, ca a fost invins de securisti. Acum, in dialogul cu Stoenescu, Magureanu incearca sa ridice valul. In opinia fostului sef al SRI, dupa 1990, n-a fost vorba despre politie politica ori represiune, ci despre o supraveghere cu manusi de catifea. Si pentru ca multi dintre cei care au avut de-a face cu Securitatea, ofiteri sau urmariti, au ocupat pozitii importante in mai toate structurile.
De pilda, sustine Magureanu, dupa 1990, in interiorul partidelor se infiltrasera ofiteri ai fostei Securitati, sub acoperire de „victime ale comunismului”. Ei ar fi fost coordonati din mai multe centre, iar scopul era compromiterea opozitiei. Aceiasi securisti acoperiti sunt la originea celebrului slogan „Iliescu-KGB”, care a facut multa vâlva in epoca. Conform celor spuse de Magureanu, nu doar PNT era impânzit la vârf de securisti, ci si PNL ori FSN. Asa ca, daca-i dam crezare fostului sef al SRI, Securitatea si-a revenit repede din pumnii Revolutiei si s-a pus pe treaba. Inca din zorii democratiei noastre postdecembriste.

Măgureanu confirmă, dar vine şi cu amănunte
Insa, tine sa ne convinga Virgil Magureanu, fara servicii secrete, românesti ori straine, nu s-a facut politichie nici dupa 1989, nici in perioada interbelica si nici dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In acest sens, fostul sef al SRI confirma o informatie care va isca polemici aprinse, mai ales printre istorici - Iuliu Maniu se afla pe statul de plata al agentilor secreti care lucrau pentru britanici. Este de notorietate simpatia fata de anglo-americani a lui Iuliu Maniu. Totusi, din cele spuse de Magureanu - lasând la o parte latura de luptator pentru democratie a politicianului taranist, care se opunea regimurilor totalitare din România de dinainte si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, apelând cum credea de cuviinta la toate relatiile sale politice externe - reiese ca Maniu era un agent aflat pe statul de plata al unei puteri straine.
Asadar, in dialogul cu Magureanu, Alex Stoenescu vorbeste despre aducerea in tara a fisei de agent britanic a lui Iuliu Maniu provenita din arhivele Intelligence Service. Insa si despre chitantele cu sumele pe care politicianul taranist, nume de cod TOM, le primea de la Londra. Magureanu arata ca stie povestea legata de Maniu si colaborarea sa cu serviciile britanice. Insa, in opinia sa, este de judecat daca intr-adevar activitatea de „agent englez” (a lui Maniu - n.n.) a fost impotriva intereselor tarii. „In ce masura - se intreba retoric Magureanu - activitatea lui cu nume conspirativ dauna intereselor României.” Si tot el incearca sa dea un raspuns, sustinând ca SSI i-ar fi raportat lui Antonescu faptul ca legatura lui Maniu cu britanicii era in interesul României, motiv pentru care maresalul l-a protejat pe Maniu de furia germanilor. In discutia cu Stoenescu, Magureanu foloseste de doua ori cuvântul „agent” atunci când se refera la Maniu.

Documentele sunt de la profesorul Buzatu
L-am contactat pe Alex Mihai Stoenescu, care mi-a confirmat faptul ca informatia legata de Maniu provine de la istoricul Gheorghe Buzatu (foto) si ca este vorba despre o cercetare temeinica. La rândul sau, istoricul Buzatu sustine ca documentele legate de Maniu provin de la Foreign Office, sunt autentice si au fost publicate intr-una din lucrarile sale. Adevarat, nu este prima data când se vorbeste despre acest subiect, dar, acum, autenticitatea unor asemenea informatii a fost confirmata si de catre un fost sef al unui serviciu secret, in cazul nostru SRI. Mai trebuie spus ca in arhivele respectivului serviciu de informatii se afla inca multe documente importante legate de partidele istorice si de activitatea unor lideri politici de talia lui Maniu. Acestea provin de la Serviciul Special de Informatii (SSI) si au fost luate la mâna fila cu fila de catre ofiterii SRI, dupa ce partidele istorice au intrat in legalitate. Dar sa revenim. Virgil Magureanu: „In cazul Maniu, probabil ca aceasta calitate de agent i-a intarit de-a lungul anilor pozitia si i-a permis sa mentina un canal de comunicare cu marile puteri europene, care se puteau constitui in garant al intereselor României. Aria de actiune a unui serviciu secret nu se opreste undeva, decât la limita dintre afectarea si sprijinirea interesului national.” Ramâne totusi un aspect ciudat in toata aceasta poveste. Greu de explicat, cred eu. Iuliu Maniu avea o stare materiala foarte buna, asa ca respectivele chitante care ar dovedi faptul ca el a incasat bani pentru informatiile predate englezilor pun totusi niscai semne de intrebare.

Iuliu Maniu, un luptător pentru democraţie
Transilvaneanul Iuliu Maniu a fost un artizan al Unirii de la 1 Decembrie 1918. In calitate de presedinte al Partidului National Român a purtat tratativele in vederea fuziunii cu Partidul taranesc, condus de Ion Mihalache, iar la 10 octombrie 1926 a luat fiinta Partidul National Taranesc, al carui presedinte a fost de doua ori Iuliu Maniu. Ultima perioada, 1937-1947. Politicianul a ramas in memoria românilor ca un un aparator al democratiei. Fireste, a facut compromisuri politice, dar nu si rabat in legatura cu libertatile civice fundamentale. S-a opus dictaturii regelui Carol al II-lea ori a maresalului Ion Antonescu, dar si regimului prosovietic al lui Petru Groza. In urma unei inscenari, comunistii l-a condamnat pentru „inalta tradare” la munca silnica pe viata. In 1953 a murit in penitenciarul de la Sighet. Avea 80 de ani.