SE APROPIE ALEGERILE. Taranistii nu-si identifica propriul partid dupa Milut sau Pavelescu. Deci...CONGRES! Pe cine punem in loc?

duminică, 31 august 2008

CRESTIN DEMOCRATIA -TRADITIE SI MODERNITATE


Aş dori să încep cu o mărturisire de credinţă: înainte de a fi creştin democrat, sunt naţional ţărănist, aşa cum au fost moşii şi strămoşii mei, la fel ca şi ai dumneavoastră. În Transilvania aflată sub stăpânire maghiară, interesele românilor erau apărate şi promovate de Partidul Naţional Român, a cărui acţiune politică se baza pe programul politic în 16 „punturi" enunţat de Simion Bărnuţiu la Adunarea Naţională de la Blaj, la 5/17 mai 1848. În această sală, ca şi de altminteri în întreaga Transilvanie, nu sunt români ai căror străbunici şi stră-străbunici să nu fi fost membri ai Partidului Naţional Român. Nu-i vorbă goală aceea care spune că românii din Ardeal se năşteau practic în Partidul Naţional Român. De aceea, noi ne putem mândri cu oameni ca Alexandru Mocioni, Ilie Măcelaru, Ioan Raţiu-memorandistul, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, care au făcut România Mare, iar apoi, în ţara întregită, au unit Partidul Naţional Român cu Partidul Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, înfiinţând Partidul Naţional Ţărănesc. Nu este momentul să reamintim contribuţiile PNŢ la consolidarea şi dezvoltarea României până la al doilea război mondial.
După război, naţional-ţărăniştii au intrat în puşcării ca învingători ai alegerilor din 1946. Nu a fost o victorie oarecare, ci una obţinută la un scor zdrobitor, care a demonstrat că românii ştiau că ei erau alternativa la comunişti. Acest fapt, ca şi jertfele din anii dictaturii au făcut ca, la renaşterea sa din 1989, partidul să se bucure de o aură singulară şi - chiar dacă şi-a completat denumirea cu adjectivele „creştin" şi „democrat" - tradiţia a prevalat şi a continuat să fie apelat ca „naţional ţărănist". Noi suntem „ţărăniştii" sau „naţional ţărănştii", nimeni nu ne spune „creştin democraţi" şi am greşit când am încercat să schimbăm acest lucru.
PNŢCD este un partid esenţial diferit de toate celelalte tocmai pentru valorile noastre fundamentale: morala creştină, naţionalismul luminat, dreptatea socială şi ţărănismul. Naţionalismul nostru este cu adevărat luminat, pentru că nu este îndreptat împotriva altora; nu ne-am transformat din asupriţi în asupritori, ci ne-am subordonat politicile intereselor neamului nostru: din totdeauna am urmărit întregirea ţării, independenţa şi propăşirea ei. Morala creştină ne-a impus urmărirea dreptăţii sociale. Nu în ultimul rând, memoria colectivă ne reţine ca singurul partid care s-a interesat de ţărănime, într-o ţară în care ponderea populaţiei rurale a fost - şi este şi astăzi - foarte mare.
Ultima guvernare naţional-ţărănistă, cea din perioada 1996-2000, a fost una de succes, prin reformele realizate - în exclusivitate! - de miniştrii noştri. Alinierea învăţământului românesc la standardele europene, lansarea masivă a lucrărilor publice (în primul rând la sate, dar nu numai: aducţiuni de apă, alimentări cu gaz, construcţii de drumuri şi poduri), politicile agrare de încurajare a producătorului privat, inclusiv subvenţionarea pentru prima dată a ţăranului, în detrimentul unităţilor de stat, accelerarea privatizării în industrie şi oprirea întreprinderilor cu pierderi, restructurarea şi privatizarea sistemului bancar, cooptarea UDMR la guvernare, reorientarea politicii externe a ţării, de la firul roşu cu Moscova, spre NATO şi Uniunea Europeană, toate acestea au făcut ca - în decembrie 1999 - România să fie invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dacă astăzi România este membră în NATO şi în Uniunea Europeană, meritele cele mai mari ne revin nouă, naţional-ţărăniştilor! Ritmurile ridicate de creştere economică, începând din anul 2000, se datorează tocmai guvernării noastre reformiste! Trebuie să fim mândri de guvernarea noastră şi trebuie să ne-o apărăm în faţa atacurilor de rea credinţă, care creează în mod deliberat confuzie între acţiunea administrativă a PNŢCD şi cea politică.
În plan administrativ, am avut o guvernare de succes. Din păcate, în plan politic am înregistrat numai eşecuri. PNŢCD a pierdut TOATE disputele politice. Conducerea politică a partidului a fost departe de cerinţele impuse de împrejurările foarte grele în care am ajuns la guvernare. Consecinţele cele mai grave le-a avut incapacitatea partidului de a-şi implementa politicile care-l defineau identitar. Identitatea noastră nu a fost niciodată definită de CINEVA, pentru că nu am avut lideri carismatici. Noi am fost întotdeauna votaţi pentru CEVA. Acel CEVA, care ne-a singularizat pe scena politică românească, a fost percepţia electoratului că noi vom face 1. reforma morală a clasei politice, prin ceea ce ar fi trebuit să fie Legea Ticu, de deconspirare a securiştilor şi 2. că vom restitui proprietăţile. Acestea au fost MESAJELE IDENTITARE ale PNŢCD şi tocmai aici am ratat. Legile respective s-au adoptat prea târziu şi au fost „mutilate" de Partidul Democrat, partener de coaliţie. S-a ajuns ca - sub presiunea UE - restituirile să se facă de către adversarii lor (şi ai noştri) din PSD şi PD; nu de către PNŢCD! Ne-am dovedit incapabili să facem exact ceea ce oamenii aşteptau cel mai mult de la noi! Iar dacă nu suntem cei care reformează moral clasa politică şi restituie proprietăţile, atunci CINE SUNTEM? Ce ne singularizează pe noi în percepţia publică? Nimic, pentru că din 2001 încoace, nici una dintre conducerile partidului nu a fost capabilă să construiască un nou set de mesaje identitare. Dacă nici noi nu mai ştim care este oferta noastră politică esenţială, cea care ne defineşte în faţa cetăţenilor, atunci cum să ştie ei, cetăţenii, cărora le cerem votul? În politologie este un truism faptul că oamenii nu te urmează dacă nu ştiu CINE eşti. Nu este suficient să fim urmaşii cuiva. Trebuie să fim noi înşine cineva. Degeaba ne mândrim cu trecutul, dacă nu suntem în stare să construim viitorul şi să oferim soluţii problemelor din agenda electoratului.
Timp de şase ani, PNŢCD a stat cu spatele la electorat şi s-a preocupat obsesiv de false probleme. Am avut parte de adevărate războaie interne între aşa-zişii lideri, care s-au exclus unii pe alţii; în loc să adoptăm politici, am irosit congresele pentru reorganizări interne, complet neinteresante pentru public; am schimbat denumirea partidului, renunţând la prestigiul său şi ignorând faptul că oricât de frumoasă ar fi eticheta, nu ea, ci conţinutul vinde sticla; am pierdut enorm de multă vreme încercând să facem alianţe cu partide cu mult mai mici decât noi, deşi continuam să scădem în sondajele de opinie. Toate acestea au deturnat atenţia şi energiile partidului de la problema sa principală: criza identitară.
Toate partidele care au ratat de două ori la rând intrarea în parlament au dispărut. PNŢCD nu! Nu numai că nu am dispărut, dar ni se alătură mereu membri noi. Uitaţi-vă în sală şi veţi vedea cât de mulţi colegi noi avem. Acest lucru demonstrează că partidul supravieţuieşte nu numai prin spiritul său, ci şi prin „carnea" sa. Este limpede pentru oricine că noii colegi nu au venit din interes, ci din convingerea că noi suntem singurul instrument politic care ar putea să schimbe România. Cei care ni s-au alăturat sunt doar o mică parte dintre cei care ne-ar vota, dacă am construi o ofertă convingătoare!
Candidez pentru conducerea organizaţiei judeţene Cluj din dorinţa de a ajuta partidul să depăşească criza prelungită în care se află. Împreună cu cei care mi-au făcut onoarea de a-mi fi alături pe moţiune şi în viitorul Birou Judeţean, vom desfăşura o acţiune politică pentru consolidarea organizaţiei judeţene, în ansamblu, şi a organizaţiilor locale, în particular. Imediat după aceste alegeri, vom porni la treabă: vom actualiza evidenţele şi vom încerca să atragem oameni noi; vom dezbate statutul partidului şi vom propune amendamente; vom încerca să îmbunătăţim imaginea partidului în opinia publică clujeană, prin identificarea şi promovarea unor lideri autentici şi a unor soluţii convingătoare pentru problemele clujenilor; vom desemna şi vom consacra public candidaţii noştri pentru alegerile locale şi parlamentare din anul 2008.
În acelaşi timp însă, vom folosi forţa organizaţiei noastre pentru a influenţa linia politică a partidului la nivel naţional. Partidul nu se poate limita la o politică de tip reactiv, de criticare a guvernării, specifică unui partid de opoziţie; de altminteri, nici nu mai suntem în opoziţie, pentru că am devenit partenerii politici ai partidului aflat la guvernare. Cu atât mai mult, PNŢCD trebuie să-şi consacre propriul proiect politic!
Politicienii români au dovedit că nu au viziune, nu au proiect şi că sunt preocupaţi până la obsesie numai de prezervarea şi fructificarea puterii, atâta câtă are fiecare, ca deputat, senator, ministru, etc. Majoritatea parlamentară constituită după alegeri s-a dovedit fluidă, reconfigurându-se mereu după interese momentane. Alianţe împotriva firii, ca şi cele dintre PSD, PNL, UDMR, PRM, PC, pun pe primul plan interesele de partid sau de grup, uneori chiar în detrimentul interesului naţional. Acest fapt demonstrează că asemănările dintre politicienii partidelor parlamentare sunt mult mai importante decât deosebirile. Nevoia de împrospătare a clasei politice a devenit evidentă pentru oricine, iar PNŢCD ar trebui să se folosească de actuala conjunctură pentru a demonstra că este singura alternativă reală. Cei care au venit deja alături de noi, ca şi cei care ne urmăresc mai de departe, ştiu că noi suntem altfel, iar aceasta ne obligă să construim alternativa!
Cred că revenirea în atenţia opiniei publice ar avea şanse mai mari de succes dacă s-ar face prin mesaje legate chiar de adjectivele din numele partidului. Mesajul nostru pe tema naţională ar trebui să vizeze procesul de integrare europeană a ţării. Integrarea este salutară, dar nu este tot una cum se va realiza. România nu trebuie să se topească în creuzetul european, ci dimpotrivă; scăpaţi de ruşi, trebuie să folosim circumstanţele democratice din singurul imperiu în care nu am fost târâţi cu forţa, ci în care noi am dorit să intrăm, cel european, pentru a ne reafirma valorile specifice, naţionale.
În ceea ce priveşte tema ţărănească, PNŢCD ar trebui să lupte pentru urbanizarea mediului rural, adică pentru dispariţia ţărănimii, în forma ei de astăzi. PNŢCD crede că a venit timpul ca oraşul, a cărui industrializare forţată a fost subvenţionată decenii de către sat, să-şi plătească datoriile. Europa în care ne integrăm nu are sate şi oraşe, ci localităţi mici şi mari. Urbanizarea mediului rural poate şi trebuie să fie făcută. Sunt zece milioane de români care trăiesc la ţară şi care au fost abandonaţi de politicieni. Putem să propunem politici de dezvoltare a infrastructurii rurale şi de creştere a valorii adăugate create la sate, pentru degajarea fondurilor necesare. Trebuie să ne opunem moşierilor roşii, care au moşii mai mari decât boierii de pe vremuri şi ar trebui să împiedicăm proletarizarea ţărănimii pauperizate de politicile iresponsabile de până acum. Fără să ne limităm la ţărănime, deoarece întotdeauna politicile noastre s-au adresat tuturor categoriilor sociale, suntem singurul partid care s-a preocupat cu adevărat de problemele ţăranilor.
Cauza cauzelor relelor din societatea românească este criza morală, care generează toate celelalte crize. Reforma morală a clasei politice a rămas până astăzi un deziderat. PNŢCD, ca singur partid care are morala creştină între principiile sale doctrinare, trebuie să recâştige încrederea românilor în forţa sa morală, pentru că refacerea texturii societăţii româneşti, distrusă de 45 de ani de comunism şi de 18 ani de "tranziţie", nu se poate realiza decât pe baza moralei creştine. De aici rezultă câteva direcţii de acţiune pe termen lung, dintre care mi se pare prioritară apropierea de Biserică, pe care trebuie să o servim, nu să ne servim de ea în scopuri electorale. Puterea exemplului personal contează, dar ţărăniştii sunt credincioşi practicanţi, care merg regulat la biserică, nu doar când se televizează. Trebuie să ne apropiem teologii, clerul şi - în măsura posibilului - ierarhii, manifestând interes pentru problemele lor şi convingându-i de sinceritatea demersurilor noastre. Vom putea spera la mai mult decât procentele pragului electoral doar atunci când, prin acţiunea noastră politică, vom reuşi să convingem că morala şi politica nu sunt disjuncte.
Ultima majusculă din denumirea partidului este D de la democraţie. Nu putem convinge pe nimeni că suntem un partid democratic, dacă nu respectăm regulile democraţiei în primul rând în interiorul organizaţiei noastre. Regula de aur a democraţiei este regula majorităţii, care obligă minoritatea să respecte hotărârile luate prin vot. Încălcarea repetată a democraţiei de partid a creat PNŢCD imaginea de partid dezbinat, incapabil să-şi gestioneze propriile probleme; iar atunci, cum să-i mai încredinţeze electoratul problemele sale?!? Cred că relansarea PNŢCD depinde foarte mult de capacitatea conducerii de a integra în proiectul propriu toate forţele de care dispunem; trebuie să se mizeze pe includere, mai degrabă decât pe excludere.
Sunt multe alte probleme faţă de care partidul ar trebui să se exprime. Unele sunt de natură politică: eliminarea caracterului bicefal al puterii executive din România, sistemul electoral (schimbarea sistemului de vot), reducerea numărului de parlamentari, diferenţierea atribuţiilor celor două camere ale parlamentului, etc. Dintre cele economice, prioritară mi se pare o strategie energetică, prin care să se reducă dependenţa ţării de importuri, mai ales de cele ruseşti (pentru că suntem păţiţi!), iar românii să beneficieze de căldură mai multă, cu bani mai puţini. Dintre problemele sociale, cele mai importante vizează îmbunătăţirea sistemului de asistenţă medicală şi finanţarea sistemului de pensii. Faţă de toate acestea, PNŢCD trebuie să aibă poziţii clare, tranşante, care să fie cunoscute tuturor membrilor noştri, de la vlădica-preşedinte, la opinca-membru. Abia apoi vom putea spera ca şi o parte a electoratului să ne asocieze cu soluţiile problemelor proprii.
Ne putem deosebi de ceilalţi dovedind că suntem capabili să construim şi să promovăm un proiect politic pentru România; să arătăm că ştim care sunt problemele românilor, ne pasă de ele şi avem soluţii pentru rezolvarea lor. Sunt convins că PNŢCD nu poate reveni în atenţia mass media şi a opiniei publice decât prin poziţii foarte tranşante, radicale chiar. Stă în puterea noastră să facem acest lucru, iar dacă vom acţiona cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune politică şi cu hărnicie, vom reuşi!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

vineri, 29 august 2008

O dispută anacronică?


Ce-ar mai fi de spus acum despre schisma din PNŢCD, partid repudiat de alegători în 2000 şi rămas un outsider al jocurilor politice?Şi totuşi, soarta partidului readus la viaţă de Corneliu Coposu merită un moment de meditaţie, căci separarea apelor la congresul din 24 august marchează un moment inedit în viaţa noastră politică: revolta în numele unor principii şi al unui trecut împotriva oportunismului fără scrupule pe care l-am putea numi tot atât de bine vânzare.Ce ar fi spus aşadar Corneliu Coposu despre iniţiativa domnului Miluţ de a aservi partidul liberalilor, lăsându-şi oamenii să candideze numai sub sigla PNL şi numai acolo unde vrea PNL? Putem deduce cu uşurinţă cum ar fi reacţionat liderul politic care declarase că negociază orice, dar nu negociază principii. Urmează întrebarea logică: cum a ajuns PNŢCD pe mâna unor oameni pe care Corneliu Coposu nu i-ar fi acceptat probabil niciodată ca succesori la conducerea partidului pentru care şi-a sacrificat întreaga viaţă? Desigur, şi pe vremea lui Corneliu Coposu, PNŢCD a fost populat de neaveniţi, oportunişti şi mercantili, dar nu ei dădeau tonul. Dimpotrivă, se supuneau unei cenzuri severe din partea conducerii, care ştia foarte bine cu cine are de-a face. După dispariţia lui Corneliu Coposu însă, partidul a devenit arena unor lupte de orgolii, care au dus la plecarea lui Victor Ciorbea, la scurtul intermezzo Andrei Marga şi la alte episoade care l-au aruncat treptat în derizoriu. Dar adevăratul gropar al PNŢCD se numeşte Emil Constantinescu.În iulie 2000, domnul Constantinescu abandona partidul care-l propulsase către funcţia supremă în stat anunţând că este prea scârbit de politică pentru a continua - nu însă suficient de scârbit pentru a se abţine de la impunerea unui candidat prezidenţial ales numai de el, în persoana lui Mugur Isărescu, care însă nu voia să fie candidatul PNŢCD, ci al „oamenilor cumsecade“. Astăzi avem destule elemente ca să înţelegem că a fost vorba de o diversiune majoră, menită să rupă votul fostei CDR, care se situa între 17-20% şi ar fi putut propulsa un candidat unic în al doilea tur al prezidenţialelor, asigurând totodată intrarea în parlament a ţărăniştilor. Altfel ar fi arătat viaţa noastră politică dacă, după 2000, opoziţia la PSD nu ar fi fost reprezentată timp de patru ani doar de PD şi PNL, ci şi de un partid cu o linie anticomunistă ceva mai fermă. Dar tocmai PNŢCD era marota psd-iştilor şi mai ales a lui Ion Iliescu - deci putem conchide că ei au beneficiat cel mai mult de pe urma retragerii lui Emil Constantinescu şi a comediei candidaturii prezidenţiale a lui Mugur Isărescu. Aliaţi astăzi cu liberalii, psd-iştii tocmai se pregăteau de victoria finală, prin dizolvarea totală a identităţii unui partid care le-a fost întotdeauna un ghimpe în coastă. La rândul lor, liberalii erau bucuroşi să-şi însuşească fără prea mari eforturi brandul PNŢCD. Partidul fusese, de altfel, pregătit pentru această mutare finală de Marian Miluţ, omul pus cu mâna de Emil Constantinescu în fruntea ţărăniştilor, după ce a fost candidatul prezidenţial al Acţiunii Populare, partid-fantomă creat tot de Emil Constantinescu şi apoi „vărsat“ în PNL. Nu-ţi trebuie multă imaginaţie ca să anticipezi că PNŢCD ar fi avut aceeaşi soartă şi ar fi dispărut de pe scena politică pentru a împlini visul iliescian.Iată de ce revolta condusă de Gheorghe Ciuhandu şi Radu Sârbu apare ca o gură de aer proaspăt într-o mare de miasme. Să recunoaştem că, în politica românească dominată de calcule pragmatice, unde totul se cumpără şi oricine se vinde, iar principiile sunt considerate bune de aruncat la coş, revolta unui grup de politicieni tocmai în numele principiilor care asigură identitatea partidului lor este un gest de curaj. Căci domnii Sârbu şi Ciuhandu au toate şansele să piardă alegerile şi să rămână doar cu onoarea de a nu fi vândut sufletul partidului pentru un pumn de arginţi. Pragmaticii le vor râde în nas şi-i vor eticheta drept anacronici. Dar poate că tocmai acest lucru îi face demni de respect.
Rodica Culcer

joi, 28 august 2008

RADU SARBU SUNA ADUNAREA IN PNTCD

Presedintele PNTCD ales in functie de congresul extraordinar al partidului, Radu Sarbu, lansat astazi de la Cluj un apel catre toti taranistii "dati afara sau marginalizati de fosta conducere, tuturor celor care mai sunt membri, dar nu au activat in ultimul timp, sa revina in organizatiile din care fac parte"."Fac acest apel pentru ca, asa cum am declarat si la congres, de acum PNTCD va reincepe sa faca politica, dupa foarte multi ani. S-a terminat cu excluderile si cu rearanjarea esaloanelor inferioare, partidul se intoarce cu fata catre electorat", a adaugat Sarbu.Liderul taranist a precizat ca el nu este adeptul excluderilor si nu va exclude pe nimeni din partid, nici macar pe Marian Milut, desi este sceptic in ce priveste posibilitatea ca acesta sa accepte deciziile congresului extraordinar si sa se alature noii echipe.Radu Sarbu a mai declarat ca saptamana viitoare va contacta in mod oficial liderii PNL si PD-L pentru a vedea in ce conditii ar putea sa incheie aliante politice sau electorale cu unul din aceste partide. El a precizat ca "in cazul in care nici unul din partidele amintite nu vor dori sa se alieze cu PNTCD in perspectiva alegerilor parlamentare, taranistii se vor angaja singuri in aceasta batalie electorala, vom participa si la alegerile din toamna si la toate alegerile care vor avea loc, deoarece un partid care nu este capabil sa sustina o oferta politica in campania electorala nu are ratiunea de a exista".Noul lider al PNTCD considera ca discutiile asupra scandalului din partid sunt "o furtuna intr-un pahar cu apa, pahar de 1,3%, pe care vrem sa-l transformam in lac, apoi in mare si, in final, in ocean care sa preia puterea". Radu Sarbu nu a putut preciza in cat timp crede ca va realiza acest obiectiv.
Cornelia TrifCitynews.ro
Va fi scos Miluţ cu portăreii din sediul PNŢCD?


Marian Miluţ
După opt ani petrecuţi în afara Parlamentului, PNŢCD nu a terminat cu răfuielile interne. Partidul ce realiza în 1996, prin intermediul CDR, prima alternanţă la putere de după 1989, a rămas doar cu amintirile şi cu frustrările acumulate în timp.

Fostul preşedinte al FPS, Radu Sârbu, devenit lider neoficial al ţărăniştilor, în urma unui congres extraordinar, este pus la zid de rivalul său, Marian Petre Miluţ, lider „cu acte" al PNŢCD, pe motiv că „a vândut jumătate din România".

Radu Sârbu vrea ca partidul să încerce încheierea unei alianţe cu PDL, în timp ce Marian Petre Miluţ intenţionează să mute un detaşament de ţărănişti pe listele PNL.

Miluţ: Sârbu trebuia să fie în puşcărie de mult. A vândut jumătate din ţară!

Adevărul: Cine e preşedintele PNŢCD, până la urmă?

Marian Petre Miluţ: Eu sunt preşedintele de jure şi de facto al partidului. Mai departe vom vedea la tribunal.

Domnul Sârbu spune că lucrurile nu stau deloc aşa...

Domnul Sârbu să rezolve mai întâi problema propriilor dosare de la DNA. N-aţi văzut că toate partidele au probleme la Cluj? Şi PSD, şi PRM, şi noi, toţi! Nu credeţi că băiatul ăla de la Cotroceni are treabă acolo?

Totuşi, se pare că au 26 de organizaţii de partea dânşilor...

Nu, domnule! Au fost la mine 31 de judeţe şi 41 de organizaţii, cu tot cu organizaţiile speciale. În plus, la Sinaia au fost 51 de membri din 82 ai CNC, dar ei au scos alte liste. Ei au avut doar stafiile trecutului. Or fi pus la numărătoare şi pozele de pe pereţi!

Ei susţin că au depus documentele congresului la tribunal...

Unde au depus, domnule? Vă spun eu că nu au depus nimic! Sunt nişte ordinari. Ăsta-i partid, cu astfel de oameni? De aia au ajuns unde au ajuns!

Deci nu abandonaţi lupta...

Nu numai că nu abandonez, dar în câteva zile voi avea declaraţiile de sprijin ale tuturor liderilor locali. Ce stăm să discutăm cu îngropaţii ăştia în istorie, care au lăsat datorii de miliarde la partid, pe care le-am plătit eu. Acum sunt deştepţi! Cine domnule, Sârbu ăsta, care a vândut jumătate din România? Ăsta trebuia să fie în puşcărie de mult!

Ce, stăm să discutăm cu îngropaţii ăştia în istorie? Acum sunt deştepţi! Cine, domnule, Sârbu?!
Marian Petre Miluţ,
preşedinte PNŢCD

Radu Sârbu
Sârbu: Dacă nu pleacă de bunăvoie, Miluţ va fi scos cu portăreii!

Adevărul: Care dintre congrese a avut caracter statutar?

Radu Sârbu: Convocarea unui congres extraordinar cu trei luni înainte de alegeri este extrem de inoportună. Dacă, totuşi, s-a făcut de către 26 dintre organizaţiile judeţene şi de sector, înseamnă că situaţia era destul de gravă.

Au participat 378 de delegaţi, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate plus unu din totalul de 683, deci forumul legal a fost întrunit. La şedinţa Comitetului Naţional de Conducere, care a precedat congresul, au fost prezenţi 44 de membri din totalul de 83. La Sinaia nu putea să fie, prin urmare, cvorum legal pentru acelaşi for de conducere al partidului.

Aţi fost acuzat că vreţi să orientaţi partidul către PDL...

Este o minciună. Congresul a adoptat o rezoluţie prin care hotărăşte că PNŢCD va participa la alegeri, fie prin forţe proprii, fie într-o alianţă, iar alianţa nu poate fi făcută decât cu PNL sau cu PDL. În realitate, nu va fi nicio alianţă, pentru că ambele partide sunt legate prin Alianţa D.A., care nu le permite să facă o alta până când nu o denunţă.

Veţi merge în instanţă pentru a prelua partidul?

Eu nu vreau asta. Am depus la tribunal documentele congresului şi i-am trimis domnului Miluţ, prin executor judecătoresc, o notificare, astfel încât vineri (n.r. mâine) la ora 10 să ne predea patrimoniul, sediul, arhivele. Miluţ, dacă nu predă toate acestea de bunăvoie, va fi scos cu portăreii.

Nu credeţi că toate aceste lupte nu vor aduce nimic bun pentru partid?

Eu mă întreb ce-l mână pe domnul Miluţ în luptă, pentru că aici nu e vorba numai de orgolii. Mă tem că sunt lucruri mult mai neplăcute. Mă tem de interese mercantile.

Mă întreb ce-l mână pe domnul Miluţ în luptă, pentru că aici nu e vorba numai de orgolii
Radu Sârbu,
lider neoficial al PNŢCD

ADEVARUL

miercuri, 27 august 2008

Taranistii timiseni isi scot ochii



























Conducerea PNTCD Timisoara i-a reprosat ieri lui Marius Popovici (foto), noul presedinte al Comitetului National de Conducere (CNC), ca vrea sa ii ia locul lui Gheorghe Ciuhandu in fruntea filialei Timis. Totodata ei l-au criticat pentru faptul ca s-a alaturat taberei Milut-Pavelescu. "Il invitam pe domnul Marius Popovici sa-si clarifice situatia de membru al partidului, deoarece prin prezenta dansului la intalnirea unui grup din PNTCD la Sinaia, in 24 august, a incalcat hotararea Comitetului Judetean Timis al PNTCD pentru participarea organizatiei judetene cu delegati la Congresul Extraordinar al PNTCD, care s-a desfasurat la Bucuresti la aceeasi data", se arata intr-un comunicat al taranistilor timisoreni. La reuniunea de la Sinaia, Ciuhandu a fost demis din functia de presedinte al CNC, iar in locul sau a fost ales Popovici. In paralel, la Bucuresti, Radu Sarbu era ales presedinte al PNTCD in cadrul unui Congres extraordinar convocat de tabara lui Ciuhandu. "Sa faca ce vor ei. Nu am ce sa lamuresc cu ei, dar vad ca sunt la moda excluderile. Am fost ales in fruntea Comitetului National de Conducere in mod statutar. In schimb, cei care ma contesta sunt niciunde. Nu a fost colegial din partea lor sa organizeze un Congres la Bucuresti, in conditiile in care alianta cu PNL reprezinta salvarea PNTCD. Sustin ca m-au sprijinit, dar si eu am fost in aceasta perioada finantator, sofer si presedinte pentru ei. Oricum in ultimele trei luni nu am mai vorbit cu ei. Presedintele Milut a spus ca va vorbi cu Ciuhandu si ca va lamuri problema", ne-a declarat Marius Popovici.

marți, 26 august 2008

PNTCD si-a ales noua conducere

PNŢCD şi-a ales o nouă conducere în cadrul Congresului Extraordinar desfăşurat în data de 24 august la Sala Radio. Noul preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este Radu Sârbu, a cărui moţiune a întrunit voturile a 369 de delegaţi din cele 374 de voturi exprimate.
Noi membrii aleşi ai Biroului Permanent sunt romano-americanul Doru Năsui - primvicepreşedinte, Gheorghe Ciuhandu - preşedinte C.N.C., Alexandru Kala Popescu – Secretar General şi 7 vicepreşedinţi: Ion Caramitru, Andrei Dimitriu, Adrian Ghiţă, Mihai Grigoriu, Alexandru Herlea, Virgil Petrescu şi Radu Rizescu.
Congresul Extraordinar al PNŢCD a fost convocat pentru a vedea dacă membrii partidului mai au încredere în conducerea aleasă în 2007, care a eşuat în a îndeplini obiectivele stabilite la alegere şi anume obţinerea unui procent de 5% la alegerile europarlamentare şi 7% la alegerile locale.
“Congresul a fost convocat tocmai pentru a păstra identitatea partidului. Noua conducere a fost aleasă pentru a nu scoate PNŢCD din arena politică. Pentru alegerile care se apropie, o alianţă ar fi de preferat, în primul rând cu alte partide de dreapta. Nu suntem de acord cu o fuziune prin absorbţie a partidului nostru cu PNL” a declarat noul preşedinte al PNŢCD, Radu Sârbu.
“Comitetul Naţional de Conducere (C.N.C.) de la Sinaia are un caracter informal şi chiar diversionist, având în vedere faptul că astăzi, la Bucureşti, au fost prezenţi 43 dintre cei 83 de membri ai C.N.C.” a continuat Radu Sârbu.
Pe parcursul lucrărilor Congresului Extraordinar de astăzi, participanţii au decis să-şi continue politica de păstrare şi afirmare a identităţii în viaţa publică din România, promovând în plan intern şi extern valorile consacrate ale PNŢCD, în interesul României şi al tuturor românilor: asigurarea justiţiei sociale, combaterea corupţiei, dezvoltarea economică a ţării şi îmbunătăţirea nivelului de trai.
Conducerea nou aleasă a PNŢCD s-a angajat ferm să declanşeze demersul politic şi organizatoric necesar pentru depăşirea cât mai rapidă a crizei pe care o traversează partidul şi pentru refacerea unităţii acestuia. Acest demers se bazează pe aceleaşi valori creştin-democrate de libertate, solidaritate, justiţie, respectul diversităţii de opinie şi democraţie.(AMOS NEWS)

PNTCD intre autodizolvare si supravietuire


Congresul PNTCD si alegerea unei noi conduceri formata din taranisti cu pedigree a reaprins sperantele sustinatorilor dreptei..

In ciuda turbulentelor momentane, PNTCD are sansa sa iasa din anonimatul ultimilor 8 ani.

Imediat dupa validarea noii conduceri si a noului lider Radu Sarbu, Gheorghe Ciuhandu a decalarat presei ca motivele convocarii Congresului Extraordinar au fost :

„Cele mai slabe rezultate din istoria postdecembristă a PNŢCD; strategie limitată la răfuieli personale de genul excluderilor sau îndepărtării liderilor sau a şefilor de organizaţii indezirabili; inexistenţa unui mesaj politic", au curs ieri reproşurile la adresa lui Marian Miluţ, în raportul citit Congresului de primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu.
Picătura care a umplut paharul nemulţumirilor - înţelegerea cu PNL, conform căreia ţărăniştii ar primi 30 de colegii dacă ar candida pe listele PNL, apreciată drept o „şmecherie care trădează interesele PNŢCD" şi un pas spre desfiinţarea partidului.
Moţiunea noului preşedinte, Radu Sârbu, „CreDem în România", a fost votată de 369 din cei 375 de delegaţi. Odată cu el a fost instalată şi o nouă echipă de conducere: Doru Năsui, prim-vicepreşedinte, Gheorghe Ciuhandu, preşedinte CNC, Ion Caramitru, Adrian Ghiţă, Radu Rizescu, Mihai Grigoriu, Andrei Dimitriu, Virgil Petrescu şi Alexandru Herlea, vicepreşedinţi. Moţiunea readuce în prim-plan foşti miniştri şi parlamentari din perioada 1996-2000 şi propune relansarea PNŢCD şi a ofertei politice creştin-democrate.
"Participarea unor membri PNŢCD pe listele altui partid ar putea să ne ducă la pierderea calităţii de membru al PPE prin specularea acestei situaţii de către un partid concurent, care are interesul să ne elimine din viaţa politică", a mai spus liderul ţărănist. "Această idee deşucheată pe care o are domnul Miluţ, de a introduce în Parlament 30 de colegi, mi se pare una dintre cele mai incredibile încercări de a desfiinţa partidul. Nu credeţi că aceste colegii sînt cele în care PNL nu are nici o şansă?", a declarat Ion Caramitru.

Reinfiintat la inceputul lui 1990 de fostii membri din ilegalitate ai partidului lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Partidul National Taranesc a trebuit sa isi gaseasca o noua identitate. Corneliu Coposu, secretarul lui Maniu si vechea garda a partidului, dintre care majoritatea au stat multi ani in puscariile comuniste, au decis ca partidul sa se afilieze la Internationala Crestin Democrata. La alegerile din 1990, PNTCD nu a obtinut decat 2,5% din voturi, iar candidatul propriu la presedintie, Ion Ratiu, s-a clasat pe locul trei. In toamna lui 1991, partidele istorice cum erau denumite, PNL, PNTCD si PSDR, impreuna cu mai multe asociatii, dintre care Alianta Civica era cea mai importanta, au infiintat Conventia Democrata ca sa faca fata FSN-ului, care obtinuse 66% din voturi in 1990.Rezultatul a fost victoria candidatilor Conventiei in marile orase, in primul rand in Bucuresti, la alegerile locale din februarie 1992. Spargerea FSN intre fidelii lui Ion Iliescu si Petre Roman nu a permis insa Conventiei sa castige alegerile parlamentare din septembrie 1992, din cauza ca PNL-ul condus de Radu Campeanu a parasit Conventia si a preferat sa candideze pe liste proprii. Abia in 1996, cand PNL a revenit, Conventia a castigat alegerile parlamentare si pe cele prezidentiale. Emil Constantinescu, propus de Alianta Civica si sustinut de Corneliu Coposu, l-a invins in turul doi pe Ion Iliescu. Noul presedinte al PNTCD dupa moartea lui Corneliu Coposu in 1995, Ion Diaconescu, a decis sa formeze noul Guvern impreuna cu Partidul Democrat, aripa FSN condusa de Petre Roman si de UDMR. In 2000, PNL a decis din nou sa rupa alianta cu PNTCD, iar partidul condus de Ion Diaconescu a decis sa incerce revigorarea Conventiei primind partidele lui Varujan Vosganian si Adrian Iorgulescu, Alternativa Romaniei, dar si Partidul Moldovenilor, condus de primarul Iasiului, Constantin Simirad. Ramas fara candidat la presedintie, dupa retragerea lui Emil Constantinescu, CDR 2000 cum se chema noua formatiune, l-a propus drept candidat pe premierul de la acea data, Mugur Isarescu - fara succes insa.

Conventia nu a trecut pragul electoral si pentru prima data dupa 1990, PNTCD nu a mai intrat in Parlament.Singurul oras important in care partidul a avut un primar a fost Timisoara. Gheorghe Ciuhandu avea sa preia conducerea partidului dupa 2004 si sa incerce sa dea un suflu nou formatiunii, schimbandu-i chiar numele in Partidul Popular Crestin Democrat, fara sa reuseasca insa acest lucru. Nici in 2004 si nici in 2007, la alegerile pentru Parlamentul European, cand PNTCD a fost condus de Marian Milut, partidul nu a reusit sa treaca pragul electoral, atingand cel mai scazut scor electoral din istoria sa postdecembrista.Asadar, teama garzii vechi ca alianta cu PNL ar putea duce la disparitia PNTCD-ului este de inteles. Cu toate acestea, in randul formatiunii este deja o traditie formarea de aliante, inca din 1990, pentru ca partidul nu a avut vreodata sansa sa intre singur la guvernare.

luni, 25 august 2008

Radu Sârbu, ales preşedinte al PNŢCD de către Congresul Extraordinar

Foto: Mihaela Cartis
Radu Sârbu a fost ales, duminică, la Congresul extraordinar al PNŢCD, preşedintele formaţiunii, cu 369 voturi "pentru", trei "împotrivă" şi două voturi anulate.
La preluarea lucrărilor Congresului, Radu Sârbu le-a mulţumit ţărniştilor pentru sprijinul lor. "Vă mulţumesc. Nu va fi uşor, dar sper să reuşim împreună!", le-a spus Sârbu membrilor PNŢCD. Radu Sârbu le-a promis ţărăniştilor reuniţi, duminică, la Bucureşti în Congres extraordinar, că împreună cu echipa pe care o propune va reuşi să scoată PNŢCD din criza identitară în care se află şi va reuşi să ridice nivelul scorurilor electorale obţinute de PNŢCD, începând cu europarlamentarele. Sârbu, a subliniat că fractura din PNŢCD este provocată de actualul preşedinte Marian Miluţ şi de către prim-vicepreşedintele formaţiunii Aurelian Pavelescu.
El le-a propus ţărăniştilor o echipă formată din Dorel Năsui, pentru funcţia de prim-vicepreşedinte, Gheorghe Ciuhandu pentru poziţia de preşedinte al CNC, vicepreşedinţi Ion Caramitru, Alexandru Herlea, Adrian Ghiţă, Andrei Dimitriu, Mihai Grigoriu şi Radu Rizescu şi secretar general Alexandru Cala Popescu.

RADU SÂRBU, PREŞEDINTE AL PNŢCD. MILUŢ, IMPOSTOR

Foto: Mediafax www.rfi.ro

În cadrul Congresului extraordinar al PNŢCD, susţinut la Sala Radio din Bucureşti, Radu Sârbu a fost ales preşedinte. Prim-vicepreşedinte este Doru Năsui, român-american, naţional-ţărănist din tată-n fiu şi om de afaceri de succes.

Congresul extraordinar a avut loc la solicitarea a 28 de organizaţii, deci trei sferturi din organizaţiile PNŢCD. De partea lui Radu Sârbu este tot ceea ce reprezintă spiritul autentic al partidului refondat de Corneliu Coposu, printre care preşedintele de onoare, domnul Ion Diaconescu, doamnele Flavia Bălescu şi Rodica Coposu, surorile Seniorului, Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei, Ion Caramitru, rămas ţărănist în ciuda cântecelor de sirenă.

La Sinaia, s-au întrunit, în paralel cu Congresul PNŢCD, 51 de adepţi ai lui Marian Miluţ, care n-au nici o legătură cu partidul. Iar relaţia cu PNL nu e decât o tentativă de mită pentru locuri parlamentare. Impostorii lui Miluţ au ţinut să se facă de râs, din nou, la scenă deschisă, prin decizii lovite de nulitate - cum ar fi, excluderea lui Radu Sârbu din partid şi demiterea lui Gheorghe Ciuhandu din funcţia de vicepreşedinte - ,pentru că ei, la ora actuală, sunt paraleli cu PNŢCD. Şi dacă va avea cineva curiozitatea să-i treacă în revistă pe adepţii lui Miluţ, va vedea că sunt numai venetici, adunătură de strânsură, unii chiar de pe stradă.

Miluţ a încercat să-l mituiască pe Gheorghe Ciuhandu şi să-i intimideze pe membrii şi liderii PNŢCD care s-au pronunţat pentru Congres extraordinar. Adepţii lui Miluţ au dus o politică stupidă de excludere a ţărăniştilor autentici, pentru că tot ce-l interesează pe Miluţ este să pună mâna pe sediile partidului. PNŢCD este pentru Marian Miluţ doar o afacere imobiliară.

Şi pentru ca prostia să atingă apogeul, Aurelian Pavelescu n-a găsit nimic mai convingător de făcut decât să le declare pe doamnele Coposu non gratae în PNŢCD! Le-a pus pe lista neagră, după ce le-a făcut, cu mult tupeu, o vizită acasă, pentru a le convinge să treacă de partea lui Miluţ, iar surorile Seniorului l-au refuzat politicos. Pavelescu a răspuns politeţii, cu mârlănie. Un traseist penibil. Pavelescu a fost atât de impertinent încât le-a spus surorilor Coposu că, prin participarea la Congres, “compromit numele lui Corneliu Coposu”!

Conştient că pierde, Miluţ şi-a pus firma de bodyguarzi să înconjoare sediul central al PNŢCD şi să declare presei că Jandarmeria este cea care îi apără frauda. Îl interpelez pe ministrul de Interne, Cristi David, dacă el chiar e dispus să implice statul român în această mascaradă.

Va urma o dispută în instanţă, dar Justiţia română, în mod sigur, va avea discernământul de a da câştig de cauză legalităţii şi legitimităţii.

În ce priveşte PNL, Miluţ şi gaşca impostoare care-şi arogă conducerea PNŢCD mizează pe prostirea preşedintelui Tăriceanu. Care nu se amestecă în tărâţele lui.

ROXANA IORDACHE

LA PNŢCD

luni 25 august 2008 by Roxana Iordache

Televiziunea Antena 3 prezintă Congresul PNŢCD într-un mod nu doar deformat, ci mincinos de-a binelea, degradant pentru o televiziune.

Cu toate că li s-a solicitat în mod repetat să rectifice afirmaţia stupidă că noua conducere a PNŢCD ar fi “adeptă a apropierii de PD-L” şi “s-ar opune alianţei cu PNL”, nu numai că mâncătorii necomestibil cu pricina de la Antena 3 nu au făcut rectificarea, ci au îngroşat, cu nesimţire, minciuna, până la afirmaţia că PNŢCD condus de Radu Sârbu ar fi “adversar al alianţei cu PNL”.

Minciună grosieră. Se comite aceeaşi manipulare şi prin televiziunea lui SOV, şi prin a lui Adrian Sârbu, PROTV-ul atât de dator vândut.

Ca să se împiedice singura alianţă autentică a dreptei din România, cea între PNL şi PNŢCD.

Ca dovadă şi faptul că televiziunile nu difuzează declaraţiile surorilor Coposu, care demontează minciunile incalificabile, arătând că, dimpotrivă, alianţa PNŢCD cu PNL este de dorit: şi exact în aceleaşi condiţii în care PNŢCD a ajutat PNL să revină în Parlament, nu în modul degradant - sau la mişto - al candidaturii în numele PNL. Adică, o minţire a alegătorilor, o înşelătorie tembelă pe care numai un obsedat de putere şi avere ca penibilul Miluţ o putea propune. Şi nici n-a priceput că liberalii şi-au bătut joc de el.

Oricum, Călin Tăriceanu aşteaptă validarea în Justiţie a rezultatelor Congresului PNŢCD de ieri, pentru a putea decide în consecinţă.

ROXANA IORDACHE

Congres extraordinar: PNŢCD se rupe din cauza PNL

25/08/2008

Congresul extraordinar al PNŢCD s-a întrunit ieri pentru a-l schimba din funcţia de preşedinte al partidului pe Marian Miluţ, contestat pentru faptul că a decis participarea reprezentanţilor PNŢCD în alegeri sub sigla PNL. În funcţia de preşedinte al PNŢCD a fost ales Radu Sârbu (foto), fostul preşedinte al FPS, la congresul de ieri participînd preşedintele Comitetului Naţional de Conducere al partidului, Gheorghe Ciuhandu, preşedintele de onoare, Ion Diaconescu, surorile Coposu şi fostul ministru Ion Caramitru. Ciuhandu a declarat că nici unul din obiectivele propuse de liderul Marian Miluţ nu au fost îndeplinite şi a criticat neparticiparea PNŢCD la alegerile generale sub sigla proprie. "Participarea unor membri PNŢCD pe listele altui partid ar putea să ne ducă la pierderea calităţii de membru al PPE prin specularea acestei situaţii de către un partid concurent, care are interesul să ne elimine din viaţa politică", a mai spus liderul ţărănist. "Această idee deşucheată pe care o are domnul Miluţ, de a introduce în Parlament 30 de colegi, mi se pare una dintre cele mai incredibile încercări de a desfiinţa partidul. Nu credeţi că aceste colegii sînt cele în care PNL nu are nici o şansă?", a declarat şi fostul ministru al Culturii Ion Caramitru.


De partea cealaltă, Marian Miluţ şi Aurelian Pavelescu au prezidat la Sinaia o şedinţă a aceluiaşi Comitet Naţional de Conducere, care a decis aprobarea protocolului cu PNL şi demiterea lui Gheorghe Ciuhandu şi a lui Radu Sârbu. În toiul scandalului ţărănist, o altă acuzaţie vine de la PNL, care, într-un comunicat de presă, acuză aripa Sârbu din PNŢCD că vrea să se alieze cu PD-L şi că "se duce acolo unde îi este locul, adică în partidul corupţilor, scandalagiilor şi al privatizărilor dubioase". (L.D.)congres extraordinar:PNŢCD se rupe din cauza PNL.

JURNALUL NATIONAL

duminică, 24 august 2008

AddThis Social Bookmark Button

Radu Sarbu: Se vopsesc ciorile taraniste in lebede liberale

Echipa lui Marian Petre Milut si cea care-l sustine pe Radu Sarbu se vor infrunta maine de la distanta. Congresul extraordinar de la Bucuresti sustinut de doua terimi din organizatiile PNTCD si tabara de la SINAIA pentru care Milut a cheltuit sume importante.
Disperarea cu care actualul presedinte PNTCD se agata de scaunul lui Corneliu Coposu s-a transformat intr-o batalie oarba cu costuri enorme .Se preconizeaza ca echipa lui Radu Sarbu va prelua fraiele PNTCD in ciuda declaratiilor belicoase ale unor flotanti politici de talia lui Aurelian Pavelescu.
Strategia lui Milut prevede ca taranistii sa candideze pe lista si sub sigla liberalilor in 30 de colegii uninominale din tara. Taranistii vor trebui sa se inscrie in PNL, sustine Radu Sarbu, intrucat actuala lege electorala ar interzice candidatura ca independent pe listele altui partid. El crede ca partidul ar trebui sa se prezinte la alegerile din toamna fie de unul singur, fie intr-o alianta. Din grupul celor care-l contesta pe Milut fac parte Radu Sarbu, primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, presedintele de onoare, Ion Diaconescu, si surorile Coposu, Flavia Coposu si Rodica Balaescu care au criticat conducerea PNTCD pentru nereusita in tentativa de relansare a partidului si ca a recurs la excluderi arbitrare.
28 de organizatii, vor fi prezente duminica in Sala Mihail Sora a Radiodifuziunii Romane (Sala Radio), unde va avea loc congresul extraordinar cu incepere de la ora 10.00 AM.

PNŢCD Congres Extraordinar la Bucureşti

Congresul PNŢCD de astazi marchează cea mai importantă încercare de revenire pe scena publică a unui partid istoric înfiinţat în perioada interbelică. Se va discuta dezbaterea şi adoptarea raportului Biroului Naţional de Conducere şi alegerea preşedintelui partidului, a Biroului Naţional de Conducere, a membrilor aleşi din Comitetul Naţional de Conducere.Gheorghe Ciuhandu, preşedintele CNC al PNTCD , a explicat necesitatea organizării acestui eveniment. "Organizarea acestui congres derivă din situaţia internă din partid, incluzând rezultatele foarte slabe obţinute la alegerile locale, precum şi necesitatea pregătirii unei conduite politice a partidului în alegeri. În data de 5 iulie, am avut o şedinţă a CNC la Bucureşti, iar atunci am discutat despre aceste aspecte, deşi conducerea partidului (şi mă refer aici la domnii Miluţ şi Pavelescu) a evitat acest lucru. Eu am cerut atunci, ca preşedinte al CNC, să fie ridicate sancţiunile care s-au dat şi să nu se mai ia astfel de măsuri, dar s-a refuzat. Totodată, am cerut şi convocarea congresului", a spus Ciuhandu.Acesta a mai precizat că: "În data de 23 iulie, am avut la Timişoara o discuţie cu domnul Miluţ. Atunci am discutat ca la congres să se meargă pe moţiune unică, pe care să fie reprezentanţi ai organizaţiilor din toată ţara şi să nu se mai facă excluderi până la congres. După câteva zile a retractat, motivând că, datorită colaborării cu PNL, nu mai e nevoie nici de BNC, nici de CNC, nici de congres. Totodată, a explicat că nu se poate merge în alianţă cu PNL deoarece protocolul încheiat de aceştia cu PD nu permite acest lucru. Eu nu sunt de acord cu o colaborare sub această formă (să avem oamenii noştri, dar să nu reprezinte partidul) ne privează de statutul de partid parlamentar, ar însemna să intrăm pe uşa din dos a Parlamentului. Cum adică să demisioneze din partid candidaţii şi apoi să figureze ca independenţi în Parlament şi să se reînscrie? Salutăm colaborarea cu PNL, dar o vedem sub forma unei alianţe, nu sub această formă"."La ultimul BNC am constatat că jocurile sunt tranşate şi am aflat ulterior că am fi votat pentru convocarea CNC la Sinaia, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră la care este congresul.
Nu este posibil aşa ceva. Fac apel la o atitudine echilibrată. Avem multe probleme: partidul nu şi-a îndeplinit obiectivele în alegeri, avem excluderi, BNC e blocat, se caută schimbări în organizaţiile judeţene (se pun oameni de paie, unii nici măcar nu sunt membri ai partidului). Dorim reintroducerea democraţiei interne în PNŢCD, dorim ca partidul să îşi păstreze identitatea, nu să fie agent electoral al altora la alegeri, să avem o participare demnă la alegeri, sub formă de alianţă de partide, dorim să se aleagă o nouă conducere aptă să realizeze aceste lucruri. Vom vedea câţi vor veni la Bucureşti, vom vedea câţi vor merge la Sinaia şi apoi vom trage concluziile", a declarat Ciuhandu.

sâmbătă, 23 august 2008

O alta forma de schizofrenie paranoica: MILUTZENIA


Miluţ cel insistent via Ioska Buble Blog
Am primit saptamana asta multe mail-uri de la Biroul de presa al PNTCD. Nu unul, doua, trei... ci peste 10 si toate cu acelasi continut: "Duminica la ora 10 la Sinaia va fi un CNC al PNTCD". OKKK...
Dupa ce ca am luat la cunostinta de acest aspect, azi am mai primit si o multime de telefoane la redactie - La telefon o voce blonda:
Buna ziua!
Buna ziua!
Sunt de la Biroul de presa la PNTCD. Vrem sa sa informam ca duminica...
Da da da, stim de asta, am primit comunicatele de presa...
... dar duminica la ora 10 la Sinaia la Hotelul...
Da da da... chiar stim de CNC-ul PNTCD...
... Daaa? Pai si veniti?
NU stim, com discuta in sedinta se se va hotara daca vom veni si cine va veni de la noi
Bineee, dar maine e un autocar pregatit pentru presa si veti avea masa si cazare gratuita pentru trei zile la un hotel de patru stele din Sinaia,
Multumim, dar politica postului e sa mergem cu masinile noastre si ne platim singuri cazarea.
Da, dar stiti... domnul presedinte...
Nu, nu cred ca ati inteles bine - Antena 3 daca va veni isi va suporta singura cheltuielile.
Bine atunci..., dar veniti?
Nu stim inca, poate va veni un corespondent din zona, chiar nu stiu...
Da, dar noi trebuie sa stim cine vine exact
Domnisoara (putin enervat de insistenta fetei) daca vom veni vom fi acolo.
Bine, dar veniti?
Vom vedea
La revedere!
O zi buna...
Si uite asa am aflat ca Milut, inca presedinte al PNTCD vrea sa care presa cu el 3 zile la munte doar doar nu o mai ramanea nici un jurnalist care sa relateze de la Congresul Extraordinar organizat de adversarii sai duminica la Sala Radio de la ora 10.
Taranistii vor avea duminica doi conducatori: Marian Milut si Radu Sarbu
PNTCD cu doua capete






















Marian MILUS










Taranistii nemultumiti de prestatia presedintelui Marian Milut si a decidentilor din jurul acestuia organizeaza, duminica, la Bucuresti, un Congres Extraordinar al carui scop este instalarea lui Radu Sarbu in fruntea formatiunii. Gruparea Milut-Pavelescu considera nestatutar demersul si initiaza, in aceeasi zi, la Sinaia, o sedinta a Comitetului National de Conducere (CNC), pentru a discuta despre colaborarea cu PNL, alegerile generale si revigorarea partidului. Organizatorii Congresului sustin ca acesta a fost solicitat legal, de 28 de organizatii judetene, care acopera aproape 70% din numarul delegatilor cu drept de vot. "De altfel, exista o rezolutie a Congresului din ianuarie 2007 care impunea organizarea unui Congres Extraordinar, in termen de sase luni, pentru modificarea Statutului, in sensul inlocuirii votului pe motiune cu votul uninominal. Problema este inclusa in ordinea de zi a Congresului din 24 august. As mai aminti de angajamentul public al conducerii actuale de a demisiona in cazul nerealizarii procentelor minime la europarlamentare si la alegerile locale", ne-a explicat fostul vicepresedinte taranist, Andrei Dimitriu, candidat la aceeasi functie in cadrul forului de duminica. La Congresul care va incepe la ora 10, la Sala Radio, va fi o singura motiune, cea a lui Radu Sarbu in echipa caruia intra, alaturi de Dimitriu, Alexandru Herlea, Ion Caramitru, Mihai Grigoriu, Adrian Ghita, Doru Nasui - ne-a precizat Alexandru Popescu, aspirant la functia de secretar general. Popescu ne-a declarat ca partizanii alegerilor interne sunt nemultumiti de acordul politic incheiat de echipa Milut cu liberalii, intelegere conform careia 30 de taranisti vor candida in colegii sub sigla PNL.



















Radu SARBU










Potrivit lui Popescu, aceasta manevra prin care se incearca intrarea in Parlament ar duce la decredibilizarea PNTCD in ochii electoratului. Ar mai fi de amintit ca unii fruntasi taranisti, intre care presedintele de onoare Ion Diaconescu si surorile Coposu, si-au declarat suportul pentru organizarea Congresului Extraor­dinar, in timp ce disidenta Doina Cornea a apreciat ca o astfel de manifestare nu este oportuna inainte de alegerile parlamentare. Planuri de viitor De cealalta parte, actuala conducere PNTCD sustine ca numai intalnirea de la Sinaia este statutara, iar la ea vor participa reprezentanti din "42 de organizatii judetene". Despre Congres, Milut spune ca este lovit de nulitate, iar cei care il organizeaza sunt "sabotori". Taranistii care se vor reuni la Sinaia vor analiza probleme legate de viitorul colaborarii cu PNL in perspectiva alegerilor parlamentare, vor stabili can­didatii pentru alegeri si vor discuta si despre revigorarea partidului. Riscuri si oportunitati "S-a consolidat si a devenit net majoritar acest curent care cere reformarea partidului, recuperarea lui identitara. Pentru toata lumea este evidenta lipsa grava de performanta. In politica umorile, bunul plac, vanitatile, clientelismul, improvizatiile sunt reteta sigura a esecului. Exista riscul real ca partidul, dintr-un remarcabil proiect politic sa ajunga doar o banala, dar profitabila, afacere imobiliara. Doar personalitatile autentice cu performanta omologata si imagine buna mai pot relansa partidul. (...) Taranismul e o stare de spirit. Trebuie reactivat cu tact. PNTCD trebuie perceput de opinia publica ca un partid crestin si aparator al indentitatii noastre nationale"- Andrei Dimitriu, fost vicepresedinte
Ovidiu BANCHES
ZIUA

vineri, 22 august 2008


Cancan dezvaluie aventurile sexuale ale lui Marian Milut

Aug 21, 2008

Marian Petre Milut - extraconjugale la locul de munca

Marian Petre Milut are o relatie ascunsa cu directoarea economica de la PREFAB
Un nou scandal sexual explodeaza in politica! Reporterii CANCAN au descoperit ca liderul PNTCD, influentul om de afaceri Marian Petre Milut, traieste o poveste de dragoste cu o colaboratoare casatorita si mult mai tanara. In varsta de 53 de ani, Milut are mai multe afaceri in sudul tarii, la Calarasi, acolo unde patroneaza si echipa de fotbal din Liga a II-a, Prefab Modelu. Casatorit la randul sau si cu doi copii, presedintele PNTCD si-a luat o amanta blonda, sexy, care are in jur de 35 de ani. Este vorba despre Daniela Boitan, directoarea economica de la Prefab. Surse din anturajul amantei lui Milut ne-au dezvaluit ca sotul ei ar fi aflat deja ca il insala si ca ar fi bagat divort.
Weekenduri in vila lui de la Jupiter
Aceleasi surse ne-au marturisit ca, in ultima vreme, amanta s-a schimbat radical. "Daniela parca e patroana la Prefab, nu doar directoare. Da ordine, tipa la angajati, se comporta ca si cum ar fi firma ei. Mai mult, se vede clar ca nu traieste doar din salariu. A inceput sa-si cumpere haine scumpe, are un apartament de lux in Calarasi, iar Milut i-a pus si sofer personal!", ne-a mai declarat una dintre surse. De altfel, reporterii CANCAN au mai descoperit ca Milut si amanta petrec des weekenduri la vila pe care presedintele PNTCD o are in Jupiter. "Merg mai mereu amandoi acolo, iar in rest se vad intr-un apartament pe care Milut il are in Calarasi intr-un bloc construit pentru fotbalistii de la Prefab Modelu. Ei isi imagineaza ca nu se stie despre relatia lor, dar toti angajatii vorbesc pe la colturi!", ne-a mai povestit o persoana apropiata Danielei Boitan. Contactat de reporterii nostri, Marian Milut a refuzat sa faca vreun comentariu legat de acest subiect: "Nu ma intereseaza sa vorbesc nimic cu CANCAN!"

joi, 21 august 2008

Congresul extraordinar PNTCD 24 August 2008


Gheorghe Ciuhandu: „Sâmbătă, în data de 24 august, vom organiza la Bucureşti un congres extraordinar. Necesitatea organizării acestui congres derivă din situaţia internă din partid, incluzând rezultatele foarte slabe obţinute la alegerile locale, precum şi necesitatea pregătirii unei conduite politice a partidului în alegeri.
În data de 5 iulie, am avut o şedinţă a CNC la Bucureşti, iar atunci am discutat despre aceste aspecte, deşi conducerea partidului (şi mă refer aici la domnii Miluţ şi Pavelescu) a evitat acest lucru. Eu am cerut atunci, ca preşedinte al CNC, să fie ridicate sancţiunile care s-au dat şi să nu se mai ia astfel de măsuri, dar s-a refuzat. Totodată, am cerut şi convocarea congresului. În data de 23 iulie, am avut, la Timişoara, o discuţie cu domnul Miluţ. Atunci am discutat ca, la congres, să se meargă pe moţiune unică, pe care să fie reprezentanţi ai organizaţiilor din toată ţara, şi să nu se mai facă excluderi până la congres. După câteva zile, a retractat, motivând că, datorită colaborării cu PNL nu mai e nevoie nici de BNC, nici de CNC, nici de congres. Totodată, a explicat că nu se poate merge în alianţă cu PNL deoarece protocolul încheiat de aceştia cu PD nu permite acest lucru. Eu nu sunt de acord cu o colaborare sub această formă (să avem oamenii noştri, dar să nu reprezinte partidul) ne privează de statutul de partid parlamentar, ar însemna să intrăm pe uşa din dos a parlamentului. Cum adică să demisioneze din partid candidaţii şi apoi să figureze ca independenţi în parlament şi să se reînscrie? Salutăm colaborarea cu PNL, dar o vedem sub forma unei alianţe, nu sub această formă.
La BNC-ul care a avut loc miercurea trecută, am constatat că jocurile sunt tranşate şi am aflat ulterior că am fi votat pentru convocarea CNC la Sinaia, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră la care este congresul. Nu este posibil aşa ceva. Fac apel la o atitudine echilibrată. Avem multe probleme: partidul nu şi-a îndeplinit obiectivele în alegeri, avem excluderi, BNC e blocat, se caută schimbări în organizaţiile judeţene (se pun oameni de paie, unii nici măcar nu sunt membri ai partidului). Dorim reintroducerea democraţiei interne în PNŢCD, dorim ca partidul să îşi păstreze identitatea, nu să fie agent electoral al altora la alegeri, să avem o participare demnă la alegeri, sub formă de alianţă de partide, dorim să se aleagă o nouă conducere aptă să realizeze aceste lucruri. Vom vedea câţi vor veni la Bucureşti, vom vedea câţi vor merge la Sinaia şi apoi vom trage concluziile.”

Viorel Sasca: „La noi în partid efectiv a fost democraţie, toţi şi-au putut exprima opiniile, am cerut doar ca situaţiile conflictuale să se discute în interiorul partidului. Ceea ce fac domnii Miluţ şi Pavelescu reprezintă grave încălcări ale statutului, acţiunile lor dovedesc lipsă de cultură politică şi chiar de respect faţă de partid şi membrii săi. Potrivit statutului partidului, CNC trebuie să aprobe înainte participarea partidului în alianţe, dar varianta de a trimite oameni să candideze pe listele altui partid nici nu există în statut. În plus, această variantă este şi imorală. Salutăm dorinţa PNL de a colabora cu noi, dar cred că şi ei îşi dau seama că sub această formă nu se poate. Eu m-am uitat pe protocolul încheiat de PNL cu PD şi nu am găsit nici o interdicţie pentru PNL de a merge în alegeri cu alt partid, dar poate nu e varianta completă pe site.
În ceea ce priveşte congresul - 64% din organizaţiile din ţară vor fi prezente la congres, ceea ce înseamnă că, din totalul de 684 delegaţi, vor fi prezenţi peste 400. Noi, în Timiş, avem 3 delegaţi de drept şi 92 aleşi”.

Gheorghe Ciuhandu:
„Momentan, avem o singură moţiune, pe cea a domnului Radu Sârbu, pe care o susţinem. Vrem ca în forurile de conducere ale partidului să fie reprezentanţi din toate zonele ţării. Momentan, avem din Bucureşti, Călăraşi, Olteniţa, Dolj, în rest, 2-3 din alte zone (cum e şi cazul Timişului). Domnul Miluţ a argumentat că, prin colaborarea cu PNL, nu mai e nevoie nici de BNC, nici de CNC, nici de congres. Or, acest lucru nu este adevărat. Problema nu este la PNL, căci este normal ca ei să negocieze condiţii cât mai bune pentru partidul lor. Eu de-abia în 23 iulie am aflat de negocieri, ni s-a spus doar că protocolul se va semna în câteva zile. Am fost chiar acuzat că boicotez negocierile cu PNL şi vreau să vând partidul la PD, ceea ce, pur şi simplu, este aberant. Eu doresc o colaborare cu PNL; dar sub forma unei alianţe între partide.”

PNTCD importa lideri din SUA


Unul dintre liderii comunităţii româneşti din Statele Unite ale Americii, omul de afaceri Doru Năsui, va candida pentru postul de prim-vicepreşedinte al PNŢCD. El va face echipă cu fostul preşedinte al FPS, Radu Sârbu, titreaza Amos News.
Doru Năsui a fost Presedintele "Romania -NATO Alliance"(Alianta România-NATO) care s-a dizolvat dupa atingerea obiectivului-integrarea Romaniei in NATO. Originar din Maramureş, el provine dintr-o familie de foşti deţinuţi politici. În prezent, el este unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri români din SUA şi conduce
American International Radio Inc., cel mai mare distribuitor Motorola din lume. Radu Sârbu, cel care este în prezent preşedinte al PNŢCD Cluj, va candida pentru postul de preşedinte al partidului. El i-a oferit primarului din Timişoara, Gheorghe Ciuhandu, postul de preşedinte al Comitetului Naţional de Conducere, iar Gheorghe Ciuhandu a acceptat.De asemenea, cunoscutul actor Ion Caramitru ar urma să fie vicepreşedinte al partidului, împreună cu fostul ministru al Integrării Europene, Alexandru Herlea, în prezent membru al conducerii Partidului Popular European.Noua echipă de conducere ar urma să fie desemnată în cadrul congresului extraordinar al PNŢCD care va avea loc duminică, la Bucureşti.

Daca 26 de organizatii vor reusi sa mobilizeze si sa trimita la Bucuresti 343 de reprezentantii, Radu Sarbu va fi noul presedinte al PNTCD. El si-a ales o echipa formata din 10 oameni, secund urmand sa-i fie Doru Nasui, ca prim-vicepresedinte al partidului.

miercuri, 20 august 2008

Ion Diaconescu şi surorile Coposu, contestă conducerea PNŢCD




Preşedintele de onoare al PNŢCD, Ion Diaconescu, şi surorile Coposu sunt de părere că se impune un congres extraordinar şi reclamă decizia actualei conduceri ca ţărăniştii să candideze pe listele PNL, susţinând astfel facţiunea care cere debarcarea lui Marian Miluţ şi Aurelian Pavelescu.
"Un congres extraordinar e binevenit. Sunt de acord cu colaborarea cu PNL, dar în nume propriu, nu pe listele PNL", a explicat, pentru NewsIn, Ion Diaconescu. Potrivit unei scrisori deschise adresate membrilor şi simpatizanţilor, preşedintele de onoare al PNŢCD consideră că se impune "o largă şi reală dezbatere democratică internă" pentru găsirea soluţiilor "corecte" de ieşire din situaţia generată de eşecurile electorale. De asemenea, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu, surorile lui Corneliu Coposu, critică, tot printr-o scrisoare deschisă adresată membrilor şi simpatizanţilor, faptul că revenirea partidului nu s-a produs sub actuala conducere a formaţiunii. "Pentru relansarea PNŢCD, este necesar un proiect politic care să conţină un profil clar al partidului, o finanţare corespunzătoare şi un mesaj identitar consistent şi coerent. De asemenea, proiectul politic trebuie să prevadă clar care sunt formele şi limitele colaborării PNŢCD cu alte formaţiuni politice, în scopul coagulării forţelor autentice de centru-dreapta. Suntem de părere că noua orientare a unor persoane din conducerea executivă - în sensul candidaturii câtorva ţărănişti pe listele PNL - este fatală pentru PNŢCD atât din punct de vedere juridic, dar mai ales politic", precizează cele două surori Coposu care, din aceste motive, se declară "bucuroase" de convocarea Congresului extraordinar al PNŢCD pentru 24 august, ca singura cale de reconfirmare a identităţii şi tradiţiei. Cele două sunt nemulţumite şi de politica "demiterilor arbitrare" a celor care au avut rezultate nesatisfăcătoare, "atunci când aproape toate rezultatele sunt nesatisfăcătoare", ori a celor care au păreri contrare conducerii. Prim-vicepreşedintele PNŢCD, Aurelian Pavelescu, a declarat, pe 30 iulie, la Cluj, că partidul său vrea să obţină 6-7 deputaţi în urma alegerilor parlamentare, candidând sub sigla PNL, urmând ca ulterior să constituie un grup parlamentar de independenţi. Aurelian Pavelescu a explicat avantajele colaborării cu PNL, care încă nu a fost încheiată între conducerile celor două partide. Pe de o parte, ţărăniştii îşi vor putea promova proiectele şi iniţiativele legislative de dreapta, cu sprijinul PNL, în Parlament. „Colaborarea cu PNL dă o şansă PNŢCD de a supravieţui şi a continua procesul de reorganizare pe termen mediu şi lung”, a spus prim-vicepreşedintele PNŢCD.Decizia conducerii PNŢCD a fost însă contestată de o serie de filiale ale partidului, începând cu cea din Bucureşti care a hotărât retragerea sprijinului politic preşedintelui organizaţiei, Aurelian Pavelescu, "pentru rezultatele dezastruoase obţinute la alegerile locale din luna iunie 2008, în calitate de candidat al PNŢCD la Primăria Generală a Capitalei, incapacitatea, lipsa de preocupare pentru coordonarea organizaţiilor de sector subordonate şi abateri de la principiile şi doctrina PNŢCD". La începutul lui august, 27 de filiale ale ţărăniştilor s-au întâlnit la Timişoara şi au decis convocarea unui congres extraordinar pentru schimbarea actualei conduceri, respectiv a preşedintelui Marian Miluţ şi a prim-vicepreşedintelui Aurelian Pavelescu. Constestatarii acestora vor ca şefia partidului să fie preluată de Radu Sârbu, în prezent suspendat din PNŢCD pentru o perioadă de un an.
Luni, 25 august Ion Diaconescu va implini 81 de ani !


Credinta si Democratie in Romania Europeana

MOTIUNE RADU SARBU
la CONGRESUL PNTCD


România nu are o clasă politică adecvată nevoilor sale în actuala conjunctură naţională şi internaţională. Clasa noastră politică s-a omogenizat la cel mai mic numitor comun şi a devenit evident faptul că asemănările dintre politicienii diferitelor partide sunt mult mai importante decât deosebirile dintre ei. Orice alianţă politică a devenit posibilă, pentru că nu se fundamentează doctrinar şi nu se articulează pe vreun proiect, ci toate au scopul de a accede şi a menţine la putere un grup de oameni.

O dată la patru ani, politicienii vin în faţa electoratului şi îi cer votul, după care se ocupă de propriile interese. Afacerile şterg diferenţele de culoare politică, iar atunci când sunt prinşi cu mâţa-n sac, se coalizează şi blochează actul de justiţie. Noi credem că aşa nu se mai poate! România are nevoie de un alt fel de a se face politică. România a aderat la Uniunea Europeană, dar pentru a se integra cu adevărat, România trebuie să se schimbe! România trebuie să adopte fondul culturii europene, nu numai formele ei.

Nu este suficientă construirea unor noi instituţii şi nici adoptarea aquis-ului comunitar. Trebuie schimbate mentalităţile, trebuie să ne schimbăm şi noi! Procesul trebuie să înceapă de sus, iar PNŢCD propune proiectul CreDem in Romania, un proiect creştin-democrat pentru România europeană.

Suntem absolut convinşi că România nu va progresa dacă morala nu-şi va găsi locul în viaţa sa politică. Poporul român este un popor creştin, dar câtă morală creştină există în politica de azi? Din acest punct de vedere, PNŢCD este singurul partid care are morala creştină ca principiu doctrinar şi reprezintă unica alternativă reală la toate celelalte.

Este adevărat că, deşi PNŢCD a fost întotdeauna un partid doctrinar, el şi-a pierdut locul central de pe scena politicii româneşti din cauza unor greşeli făcute de liderii săi. Am învăţat din aceste greşeli, iar moţiunea CreDem în România emană de la un nou PNŢCD, un PNŢCD optimist şi plin de speranţă, un PNŢCD care îşi propune să le dea românilor demnitatea şi încrederea pe care o merită, ca orice popor european.

  • I. România europeană are nevoie de o reconsiderare a exerciţiului puterii, de o redefinire a Statului şi a funcţiilor sale

La 18 ani de la Revoluţie, datorită evoluţiilor negative din perioada Statului comunist-totalitar - caracterizat prin funcţia represivă - şi din prezent, când statul - birocratic, ineficient şi corupt - iroseşte resursele bugetare, Statul trebuie să se reabiliteze în faţa cetăţenilor săi.

În plus, credem că Statul român are nevoie de o redefinire, atât pe plan intern, cât şi în faţa opiniei publice internaţionale. Redefinirea este cu atât mai necesară cu cât, sub presiunea globalizării, Statul pierde o parte din atribuţiile sale şi nu mai poate exersa asupra cetăţenilor săi o putere fără limite.

Statul a fost mult prea prezent în viaţa individului, ca un stăpân absolut şi necontestat, lucru care a distorsionat mentalitatea cetăţeanului şi a amplificat birocratizarea instituţiilor şi funcţiilor Statului.

PNŢCD consideră că a sosit momentul ca Statul să devină secundar în viaţa cetăţenilor săi şi să intervină în viaţa privată numai atât cât este necesar pentru a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, respectarea demnităţii umane, egalitatea în faţa legii, egalitatea şanselor, evitarea derapajelor sociale, protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător, asigurarea accesului la educaţie, siguranţa individuală şi naţională, apărarea naţională şi afirmarea naţiunii în lume.

Pentru toate acestea, sunt necesare câteva schimbări esenţiale.

1. România are nevoie de o nouă Constituţie. Pentru evitarea crizelor într-un sistem de putere, raporturile de forţă şi ierarhiile trebuie să fie clare. Trebuie să eliminăm caracterul bicefal al puterii executive, alegând între republica prezidenţială, cea parlamentară şi monarhia constituţională.

Este necesară reducerea numărului de parlamentari şi eliminarea suprapunerilor între atribuţiile celor două camere.

Trebuie asigurată o reală separaţie a puterilor în Stat prin delimitarea clară a celor trei puteri ale statului, Legislativă, Executivă şi Judecătorească şi prin stabilirea unui sistem de verificare şi de echilibru între cele trei puteri.

În acest scop, noua Constituţie va promova în mod clar puterea poporului, prin organizarea de alegeri libere şi democrate pentru toate cele trei puteri în stat. Astfel, nu numai Preşedintele ţării, parlamentarii şi primarii vor fi aleşi prin vot liber şi democrat, ci şi judecătorii şefi, procurorii şefi şi şefii de poliţie de la diverse nivele, pentru a fi scoşi de sub influenţa politicului. Este normal să fie aşa, întrucât alegerea reflectă voinţa poporului, iar aleşii trebuie să răspundă de activitatea lor numai în faţa poporului.

Parlamentul trebuie să-şi exercite mai eficient atribuţia de legiferare, pentru a restrânge intervenţiile executivului prin intermediul ordonanţelor de urgenţă. Acestea, împreună cu procedura asumării răspunderii guvernului în faţa Parlamentului, conduc la degenerarea dezbaterilor parlamentare în dispute politice sterile, creându-se imaginea unei instituţii (Parlamentul) pe cât de costisitoare, pe atât de inutilă, în timp ce Guvernul conduce ţara prin decrete (OUG). Pentru asigurarea unei reale separaţii a puterii legislative de cea executivă, se impune instituirea incompatibilităţii dintre funcţia de parlamentar şi cea de ministru.

2. Alături de principiul separaţiei puterilor în Stat, exercitarea puterii trebuie să pornească de la fundamentarea ei pe principiul responsabilităţii. Responsabilitatea deţinătorilor puterii presupune nu numai exercitarea ei în cadrul constituţional şi legal, ci şi conştientizarea faptului că deţinerea dreptului de a decide asupra celor guvernaţi presupune obligativitatea suportării consecinţelor propriilor acte şi fapte care implică exerciţiul puterii. Este obligatorie eliminarea privilegiilor demnitarilor, în primul rând ale celor care îi protejează în faţa justiţiei, ei fiind aleşi să servească poporul român, nu să-i devină stăpâni.

Prin organizarea de alegeri libere pentru fiecare din reprezentanţii celor trei puteri în stat, se obţine exact această responsabilizare a deţinătorilor de putere, care vor da socoteală numai alegătorului pentru acţiunile lor, şi nu altui deţinător de putere, dintr-o altă putere a Statului, cum se întâmplă în prezent.

3. Reforma puterilor Statului impune o justiţie independentă, eficientă şi o responsabilizare a celor care o înfăptuiesc. Lipsa reformei justiţiei împiedică reforma morală a societăţii, deoarece lipsa unui etalon fundamental între „drept" şi „nedrept" lasă societatea fără busolă morală. Reforma justiţiei, prin importanţa şi implicaţiile sale la nivelul întregii societăţi, reprezintă o condiţie esenţială a evoluţiei spre bine a fiecărui cetăţean, o garanţie a faptului că setul de valori pe care se fundamentează societatea - dreptate, proprietate, libertate - funcţionează.

4. Reconsiderarea exerciţiului puterii necesită regândirea modului de distribuire a acesteia atât între instituţiile Statului, cât şi la nivelul diferitelor paliere ale acestor instituţii. România nu a abolit încă principiile Statului centralizator, deşi o democraţie autentică presupune continuarea descentralizării politice şi administrative, în sensul amplificării implicării directe şi indirecte a cetăţenilor în procesul decizional şi în controlul acestui proces. Transferul puterii trebuie dublat de transferul resurselor corespunzătoare, fără de care descentralizarea eşuează şi se compromite. Administraţia locală este primul spaţiu public cu care cetăţeanul este în contact direct. Considerăm că majoritatea serviciilor publice sunt furnizate mai eficient de la nivel local: învăţământul preuniversitar, asistenţa socială, alimentarea cu apă, infrastructura rutieră, etc. Descentralizarea nu trebuie să fie un scop în sine, ci o metodă de a pune în prim plan comunităţile locale, cetăţeanul, până la urmă.

5. Consolidarea societăţii civile, existentă mai mult formal în România, rămâne un obiectiv major. Un Stat fără o societate civilă autentică este ca un corp fără suflet. Corpul social nu se coagulează şi nu se manifestă exclusiv la nivelul partidelor politice. Societatea civilă are rolul de a media relaţia individ-Stat, prin asigurarea participării pentru individ, în condiţiile prezervării intereselor colective. Instituţiile şi organizaţiile sociale şi civice constituie temelia unei democraţii funcţionale, permiţând cetăţeanului să participe efectiv la viaţa publică. În societăţile democratice, societatea civilă acţionează ca mecanism regulator, influenţând deciziile politice şi economice, de interes public, în general. Statul român a instituţionalizat parteneriatul cu sindicatele, patronatele şi organizaţiile neguvernamentale, dar acestea par a fi forme goale de conţinut, structuri ce promovează interesele propriilor suprastructuri, mai degrabă decât pe cele ale cetăţenilor. Mecanismele democraţiei participative sunt încă deficitare societatea românească, iar PNŢCD îşi propune ameliorarea stării de fapt.

  • II. România europeană are nevoie de o schimbare radicală a vieţii politice

1. Partidul-Stat, existent înainte de 1989, s-a perpetuat, începând cu FSN, după revoluţie. Într-o asemenea realitate se anulează orice distincţie între cetăţean şi aderent, între instituţiile şi funcţiile de partid şi instituţiile şi funcţiile Statului. Obiectivul cuceririi puterii - firesc pentru orice partid într-o democraţie - a fost înlocuit cu obiectivul „capturării" Statului. Pentru depăşirea acestei stări de fapt, partidele politice româneşti trebuie să evolueze de la statutul de partide de patronaj - care funcţionează pe baza unei relaţii clientelare dintre şefi şi militanţi - la cel de partide ideologice - bazate pe ideologie şi idei/programe.

Într-o ţară superideologizată precum România, unde - până în anul 1989 - totul era ideologie, începând cu raţiile alimentare, a fost oarecum firească trecerea în extrema cealaltă, odată cu schimbarea sistemului, în 1990. În loc de ideologii, am ales oameni: Iliescu, Roman, Stolojan, Vadim, Isărescu, etc, pentru că „ne place de X sau de Y". Prelungirea focalizării dezbaterii politice pe persoane, în loc de proiecte, este însă păgubitoare.

Faptul a fost cu certitudine iniţiat şi încurajat de serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, pentru că sunt cu mult mai uşor de manipulat imaginile unor oameni, decât proiectele politice. De aproape douăzeci de ani, românii aleg oameni, nu proiecte! Şi nu par dispuşi să stabilească o legătură între calitatea alegerilor lor şi calitatea vieţii lor. Prin revenirea la ideologie/doctrină şi programe/proiecte, partidele şi politicienii vor fi obligaţi să înlocuiască confruntarea notorietăţilor cu o competiţie a soluţiilor la problemele din agenda cetăţeanului.

Iar cetăţenii ar alege fără greş. România are nevoie de o dezbatere ideologică la nivelul partidelor, dezbatere care nu poate avea loc atâta timp cât nu se realizează o polarizare ideologică, iar acest lucru nu este posibil fără un primat al politicilor înaintea politicului.

Este în interesul pe termen lung al clasei politice să cultive viziunea, programul, principiul şi să evite sau chiar să combată pseudo-mesianismul unor lideri fără substanţă, jocurile de culise pre- şi post-electorale, deturnarea conţinutului mandatului politic, agresiunea de orice fel între actorii politici şi să le înlocuiască progresiv cu dezbaterea de idei.

În lipsa competiţiei dintre proiecte, adoptarea sistemului votului uninominal perpetuează şi încurajează personalizarea actului politic, însă nu în sensul responsabilizării directe a omului politic față de alegători, ci mai curând în sensul multiplicării instrumentelor de manipulare şi deturnare a voinţei electorale prin confuzia dintre persoană şi idei sau program, respectiv partid.

Candidaţii vor fi desemnaţi tot de către partide, iar atenţia lor va fi orientată prioritar tot spre acestea. Deja selecţia umană de până acum a unor partide indică în mod clar tendinţa populistă a investirii popularităţii mediatice (de obicei, obţinută pe cu totul alte criterii, de ex. prin muzică sau sport) cu potenţial politic.

Inflaţia acestor „personalităţi" va spori confuzia competenţelor şi va adânci criza doctrinară. Întrucât circumscripţia judeţeană va fi înlocuită de mai multe colegii, în locul unei campanii (pe listă) vor fi zece-cincisprezece campanii (pe colegii) în fiecare judeţ. Costurile vor creşte corespunzător, obligând candidaţii la înţelegeri/compromisuri suplimentare cu mediile de afaceri, care vor deveni al doilea debuşeu al atenţiei lor. Electoratul va fi obligat să se mulţumească cu locul al treilea.

În cele aproape două decenii de la căderea comunismului, România nu a ajuns la minima maturitate politică prin care oferta partidelor să fie una de idei şi nu doar de lideri, reali sau închipuiţi. Partidele politice româneşti au drept numitor comun dezinteresul sistematic faţă de dimensiunea doctrinară, faţă de normativitatea principiilor şi a ideilor. În recompunerea instituţională a României europene, partidelor politice le revine un rol nou, de forme de coagulare ideologică a unor segmente sociale.

2. Clarificările doctrinare vor permite delimitările necesare pe scena politică românească. Cu alte cuvinte, după aproape două decenii, Dreapta trebuie să se delimiteze clar de pseudo-dreapta. Nimic nu poate fi mai nociv decât confuzia. Numărul prea mare al celor care se pretind de dreapta face Dreapta necredibilă. Nu puţine partide, auto-intitulate de dreapta, amestecă scandalos planurile şi propun ca fiind mesajul Dreptei ceea ce acesteia nu îi aparţine. Partidele care se revendică din curentul de dreapta au obligaţia de a se delimita de tot ceea ce, la rigoare, nu intră în definiţia dreptei.

3. Pasul următor delimitării ideologice este delimitarea umană. Aici este vorba despre o delimitare profundă, care are în vedere ruperea de trecutul totalitar. Delimitarea faţă de cercurile de putere nelegitimate democratic este operaţiunea cea mai dificilă şi mai riscantă, însă şi cea care, nefăcută, otrăveşte tot ceea ce este ofertă politică. Nu poate fi avut în vedere doar refuzul de a colabora cu oamenii Securităţii sau de a respinge oferte financiare dubioase, ci ceva mai mult: păstrarea, prin discursul politic, a memoriei experienţei istorice de jumătate de secol. Dacă stânga are toate motivele să fie amnezică, dreapta nu trebuie să uite să aducă aminte, cu decenţă, însă nu mai puţin ferm, de ororile petrecute în istoria noastră recentă pe durata comunismului. Să nu uităm un lucru: dreapta a ajuns la putere în România tocmai pe fundalul acestei memorii. Evident, revenirea la guvernare nu se va produce pe aceeaşi schemă, însă în acelaşi spirit: un electorat excedat de abuzurile unei clase politice care nu îl mai reprezintă este sensibil la orice demers de demascare a jocului secund.

  • III. Oferta creştin-democrată: principii

1. Subsidiaritatea. Subsidiaritatea este conceptul de bază al creştin-democraţiei europene şi a stat la baza creării Uniunii Europene. Prin subsidiaritate se înţelege acel raport al Statului cu societatea în virtutea căruia Statul nu intervine nesolicitat şi nedorit, atâta vreme cât sunt respectate cadrele legale. Mai departe, solicitat să intervină, adică să ajute prin mijloacele sale specifice, Statul nu acţionează substitutiv; subsidiaritatea nu este tot una cu substituţia, pe care o preferă adepţii Statului paternalist. Subsidiaritatea nu poate fi asimilată liberalismului sau social-democraţiei. În viziune creştin-democrată, energiile persoanei nu trebuie suprimate, sub pretextul distribuirii lor inegale (ca în cazul liberalismului), dar nici nu trebuie ignorate (ca în cazul statului asistenţial).

Subsidiaritatea se poate aplica numai între parteneri egali. Când ne referim la raporturile dintre Stat şi autorităţile locale trebuie să accentuăm dimensiunea coordonării, în detrimentul subordonării.

Există patru caracteristici ale principiului subsidiarităţii:

- centralitatea omului capabil să fie responsabil pentru deciziile sale;

- responsabilitatea primară a persoanei în privinţa susţinerii vieţii sale şi a familiei sale; Statul sau orice alt organism social nu au voie să intervină nesolicitaţi;

- Statul este binevenit şi solicitat să intervină în momentul în care persoana sau comunitatea mică nu fac faţă rezolvării propriilor necesităţi;

- după restabilirea capacităţilor persoanei sau ale comunităţii de a se descurca independent, Statul are datoria să se retragă, adică nu trebuie să controleze sau să supravegheze pe cei pe care îi asistase înainte.

Subsidiaritatea nu se aplică doar raportului mare-mic, persoană-societate, puternic-slab, Stat-comunitate locală, ci şi raportului dintre două entităţi diferite ca structură, legitimitate şi finalitate, aşa cum este cazul celui dintre Biserică şi Stat. La rigoare, pentru a nu transforma colaborarea în colaboraţionism, raportul Biserică-Stat nu poate fi decât subsidiar. Adică: Biserica este autonomă în ceea ce priveşte necesităţile ei interne de bază, dar poate cere asistenţă din partea Statului atunci când, având în plan un proiect cu implicaţii sociale majore, nu îl poate duce până la capăt de una singură.

În general, ajutorul Statului este cu atât mai depolitizat şi mai eficient cu cât se adresează doar persoanelor sau segmentelor sociale care sunt în mod real în dificultate, este limitat în timp, nu reprezintă o alternativă comodă la munca proprie şi are ca finalitate respectul demnităţii persoanei şi asigurarea egalităţii de şanse.

2. Principiile economice creştin-democrate sunt libertatea, responsabilitatea, proprietatea ca bază a economiei private, realizarea binelui individual. Iniţial, Statul trebuie să apere structurile sociale (individul, familia şi grupurile sociale şi profesionale) de a fi la discreţia forţelor capitalismului de tip neoliberal. Odată scopul intermediar atins, respectiv când se ajunge la maturizarea individului şi a grupurilor sociale, se va iniţia un proces de reducere progresivă a prezenţei Statului în economie, până la nivelul minimal al păstrării funcţiilor sale legislative şi al celor din domeniile strategice.

Economia este sursa de viaţă nu numai a unui individ, ci şi a unui popor. Economia are nevoie de principii ale credinţei. Orice ciclu economic porneşte de la cuvântul dat şi se încheie cu onorarea acestuia prin împlinirea lui şi traducerea în faptă, la timpul şi locul promis iniţial. Sistemul pe care îl propunem ca model de organizare economico-socială are trei părţi constitutive: economia de piaţă, ordinea socială şi ordinea ecologică.

Economia de piaţă, liberă de intervenţiile dirijiste ale Statului, poate exista numai dacă sunt respectate o serie de principii esenţiale: libertatea economică, responsabilitatea individului - - ca revers al libertăţii sale şi proprietatea – ca bază a economiei private.

Nu există economie fără ordine şi ordine fără principii, iar principiile decurg din învăţătura creştină. Ordinea socială este garantată de dreptatea socială, de solidaritatea dintre membrii societăţii şi de asigurarea de către Stat a minimului necesar pentru cei care cad sub un anumit nivel de bunăstare.

Ordinea ecologică este înţeleasă, în viziunea creştin-democrată, ca o expresie a relaţiei omului cu mediul înconjurător. Mediul înconjurător este creaţie divină şi include nu numai mediul natural, ci şi pe cel uman, adică tot ceea ce ne înconjoară. Politicile ecologice guvernamentale obligă firmele la investiţii, deci sunt consumatoare de libertate economică; presupun însă responsabilitate.

Un rezultat pozitiv al simbiozei dintre aceste principii şi creştinism va fi perceput de către populaţie odată cu distribuirea socială a rezultatelor muncii. Redistribuirea este acut necesară României în perioada actuală, simultan cu o diminuare a gradului de aplicare a neoliberalismului în ce priveşte proprietatea şi uzufructul ei. Scopul final este realizarea binelui individual şi a binelui comun.

  • IV. Oferta creştin-democrată: mesaje

Cred că mesajul nostru principal, care ar trebui să ne devină IDENTITAR, ar trebui să fie:

„PNŢCD - CREDINŢĂ şi JUSTIŢIE”!

1. Morala creştină trebuie să fie respectată şi în politică. Cauza cauzelor relelor din societatea românească este criza morală, care generează toate celelalte crize. Reforma morală a clasei politice a rămas până astăzi un deziderat. PNŢCD, ca singur partid care are morala creştină între principiile sale doctrinare, trebuie să recâştige încrederea românilor în forţa sa morală, pentru că refacerea texturii societăţii româneşti, distrusă de 45 de ani de comunism şi de 19 ani de “tranziţie”, nu se poate realiza decât pe baza moralei creştine. De aici rezultă câteva direcţii de acţiune pe termen lung, dintre care mi se pare prioritară apropierea de Biserică, pe care trebuie să o ajutăm, nu să ne servim de ea în scopuri electorale. Puterea exemplului personal contează. Clasa politică românească nu se reformează prin schimbarea regulilor şi a sistemului de votare, ci prin schimbarea oamenilor politici. PNŢCD este format din oameni cu credinţă în Dumnezeu, oameni care nu merg la biserică doar pentru a întâlni electoratul şi numai atunci când se televizează. Fiind credincioşi, ei urmează învăţătura biblică de a-şi iubi aproapele, până la a-l servi. Noi facem politică ca să servim cetăţenii, nu pentru a ne servi pe noi!

2. Relaţia cu cultele religioase. Clasa politică românească are un raport ambiguu cu dimensiunea religioasă. Acest fapt se datorează şi lipsei unei gândiri sociale a cultelor religioase, în frunte cu Biserica Ortodoxă majoritară. Abia de foarte puţin timp se înregistrează o timidă şi încă discretă dinamică în direcţia unei teologii sociale capabile să ofere cadrul principial şi deopotrivă concret pentru un dialog între BOR şi spaţiul public. Aşa se face că, în timp ce dialogul cu sindicatele şi societatea civilă a eşuat, cel cu Bisericile (generic vorbind) nici măcar nu a început cu adevărat. Mesajul politic al PNŢCD nu trebuie să traducă interesele Bisericilor, ci valorile acestora. Este uimitor cum într-o ţară cu deficit etic major, actorii politici nu se definesc mai deloc în funcţie de opţiuni valorice. Nu avem tabere clare anti-avort şi nici altele decisiv pro-avort. Pluteşte un fel de indiferenţă şi disponibilitate la orice. Nu este cazul să polarizăm inutil opinia publică, însă o campanie electorală a Dreptei trebuie să se pronunţe mai clar în favoarea politicilor pro-familie, pro-nataliste, să circumscrie inteligent problema națională şi să contextualizeze european problemele de la nivel local. PNŢCD este împotriva instituţionalizării căsătoriilor homosexuale şi cere interzicerea adopţiilor de copii de către cuplurile homosexuale. În ceea ce priveşte dialogul cu Bisericile şi cultele religioase, trebuie recuperat un teren lăsat prea uşor pe seama unor aventurieri zgomotoşi. PNŢCD pledează pentru implicarea socială a Bisericii (trebuie redefinit rolului preotului în societate) şi se opune interferenţelor Bisericii în politică.

3. România are nevoie de Justiţie!

- Toate partidele au abandonat discursul anticorupţie, inclusiv partidele cu aură reformistă.

- Toate marile dosare anchetate de DNA sunt blocate în Parlament.

- Curtea Constituţională a decis că averile nejustificate nu pot fi confiscate.

- Agenţia Naţională pentru Integritate a rămas fără puteri şi se află sub control politic.

- Preşedintele Traian Băsescu a afirmat despre realegerea baronilor locali: "Poporul nu validează mafioţi. Nu putem spune că electoratul este solidar cu un corupt", altfel spus: electoratul a decis că nu sunt corupţi!

România, unul dintre cele mai corupte state din Uniunea Europeană, este furată în mod organizat, dar nu există nici un demnitar condamnat în instanţele judecătoreşti. PNŢCD crede că toţi suntem egali în faţa legii şi cere eliminarea oricărei discriminări pozitive a deţinătorilor puterii în faţa justiţiei. Cât timp justiţia nu este „oarbă” şi nu-şi îndeplineşte menirea de factor corector final, Statul rămâne organizat astfel încât banul public să fie furat în continuare. Este obligatorie scoaterea justiţiei de sub controlul oamenilor serviciilor secrete succesoare fostei Securităţi, care sunt principalii vinovaţi pentru nivelul ridicat al corupţiei din România.

4. Administrativ. Guvern „mare” jos, guvern „mic” sus! Descentralizarea trebuie dusă mai departe, astfel încât tot mai multe decizii să ajungă cât mai aproape de cetăţean. Nu trebuie „să redescoperim America”, ci trebuie să preluăm regulile care o fac să funcţioneze atât de democratic. Propunem ca preşedintele judecătoriei, procurorul şef şi şeful poliţiei să fie aleşi de către cetăţeni. În acest fel vor fi mai atenţi la problemele lor decât la toanele şefilor din Capitală. De asemenea, sistemul fiscal trebuie ameliorat, pentru ca banii să rămână acolo unde se produc. Guvernul să preleveze o anumită cotă procentuală, aceeaşi pentru toate judeţele.

5. Social. Este momentul redescoperirii dialogului social al partidelor politice. Sindicatele şi asociaţiile profesionale nu au un partener de dialog decât în perioadele de criză. Or, crizele trebuie preîntâmpinate, iar politicile majore nu se pot articula decât luând în calcul şi orizontul de aşteptare al partenerilor sociali. Critica opoziţiei, parlamentare sau nu, devine credibilă, adică nu se reduce la un joc de imagine, doar atunci când exprimă nemulţumiri concrete ale unor alegători concreţi.

6. Tema ŢĂRĂNEASCĂ. Fără să ne limităm la ţărănime, deoarece întotdeauna politicile noastre s-au adresat tuturor categoriilor sociale, suntem singurul partid care s-a preocupat cu adevărat de problemele ţăranilor. PNŢCD ar trebui să lupte pentru urbanizarea mediului rural, adică pentru dispariţia ţărănimii, în forma ei de astăzi. PNŢCD crede că a venit timpul ca oraşul, a cărui industrializare forţată a fost subvenţionată decenii de către sat, să-şi plătească datoriile. Europa în care ne integrăm nu are sate şi oraşe, ci localităţi mici şi mari. Urbanizarea mediului rural poate şi trebuie să fie făcută. Sunt zece milioane de români care trăiesc la ţară şi care au fost abandonaţi de politicieni. Putem să propunem politici de dezvoltare a infrastructurii rurale şi de creştere a valorii adăugate create la sate, pentru degajarea fondurilor necesare. Trebuie să ne opunem moşierilor roşii, care au moşii mai mari decât boierii de pe vremuri şi ar trebui să împiedicăm proletarizarea ţărănimii pauperizate de politicile iresponsabile de până acum.

7. Tema naţională. Cred că revenirea în atenţia opiniei publice ar avea şanse mai mari de succes dacă s-ar face prin mesaje legate chiar de adjectivele din numele partidului. Mesajul nostru pe tema naţională ar trebui să vizeze procesul de integrare europeană a ţării, obiectivul principal al politicii externe a României. Integrarea este salutară, dar nu este tot una cum se va realiza. România nu trebuie să se topească în creuzetul european, ci dimpotrivă; scăpaţi de ruşi, trebuie să folosim circumstanţele democratice din singurul imperiu în care nu am fost târâţi cu forţa, ci în care noi am dorit să intrăm, cel european.

PNŢCD consideră că politica externă a României nu trebuie să fie subordonată intereselor politice de moment. O diplomaţie puternică nu se construieşte în intervale scurte de timp, ci este suma eforturilor graduale asumate pe termen lung. Integrarea europeană trebuie să se facă cu protejarea identităţii naţionale şi promovarea interesului naţional, atât din perspectivă economică şi politică, cât şi culturală. Este esenţial ca România să nu fie subiectul unor decizii ale instituţiilor europene, ci să participe la luarea lor încă din momentul în care procesul de reflecţie se află într-o etapă incipientă. Aceasta este de altfel cea mai eficientă formulă prin care Europa politică rămâne şi Europa cetăţenilor.

  • V. Revigorarea PNŢCD

Aş dori să vă fac o mărturisire de credinţă: înainte de a fi creştin democrat, sunt naţional ţărănist, aşa cum au fost moşii şi strămoşii mei şi ai multora dintre dumneavoastră. După război, naţional-ţărăniştii au intrat în puşcării ca învingători ai alegerilor din 1946. Nu a fost o victorie oarecare, ci una obţinută la un scor zdrobitor, care a demonstrat că românii ştiau că ei erau alternativa la comunişti. Acest fapt, ca şi jertfele din anii dictaturii au făcut ca, la renaşterea sa din 1989, partidul să se bucure de o aură singulară şi – chiar dacă şi-a completat denumirea cu adjectivele „creştin” şi „democrat” – tradiţia a prevalat şi a continuat să fie apelat ca „naţional ţărănist”. Noi suntem „ţărăniştii” sau „naţional ţărăniştii”, nimeni nu ne spune „creştin democraţi” şi am greşit când am încercat să schimbăm acest lucru.

PNŢCD este un partid esenţial diferit de toate celelalte tocmai pentru valorile noastre fundamentale: morala creştină, naţionalismul luminat, dreptatea socială şi ţărănismul. Naţionalismul nostru este cu adevărat luminat, pentru că nu este îndreptat împotriva altora; nu ne-am transformat din asupriţi în asupritori, ci ne-am subordonat politicile intereselor neamului nostru: dintotdeauna am urmărit întregirea ţării, independenţa şi propăşirea ei. Morala creştină ne-a impus urmărirea dreptăţii sociale. Nu în ultimul rând, memoria colectivă ne reţine ca singurul partid care s-a interesat de ţărănime, într-o ţară în care ponderea populaţiei rurale a fost – şi este şi astăzi – foarte mare.

Ultima guvernare naţional-ţărănistă, cea din perioada 1996-2000, a fost una de succes, prin reformele realizate - în exclusivitate! - de miniştrii noştri. Alinierea învăţământului românesc la standardele europene, lansarea masivă a lucrărilor publice (în primul rând la sate, dar nu numai: aducţiuni de apă, alimentări cu gaz, construcţii de drumuri şi poduri), politicile agrare de încurajare a producătorului privat, inclusiv subvenţionarea pentru prima dată a ţăranului, în detrimentul unităţilor de stat, accelerarea privatizării în industrie şi oprirea întreprinderilor cu pierderi, restructurarea şi privatizarea sistemului bancar, cooptarea UDMR la guvernare, reorientarea politicii externe a ţării, de la firul roşu cu Moscova, spre NATO şi Uniunea Europeană, toate acestea au făcut ca – în decembrie 1999 - România să fie invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dacă astăzi România este membră în NATO şi în Uniunea Europeană, meritele cele mai mari ne revin nouă, naţional-ţărăniştilor! Ritmurile ridicate de creştere economică, începând din anul 2000, se datorează tocmai guvernării noastre reformiste! Trebuie să fim mândri de guvernarea noastră şi trebuie să ne-o apărăm în faţa atacurilor de rea credinţă, care creează în mod deliberat confuzie între acţiunea administrativă a PNŢCD şi cea politică.

Dacă în plan administrativ am avut o guvernare de succes, în plan politic, din păcate, am înregistrat numai eşecuri. PNŢCD a pierdut TOATE disputele politice. Conducerea politică a partidului a fost departe de cerinţele impuse de împrejurările foarte grele în care am ajuns la guvernare. Consecinţele cele mai grave le-a avut incapacitatea partidului de a-şi implementa politicile care-l defineau identitar. Identitatea noastră nu a fost niciodată definită de CINEVA, pentru că nu am avut lideri carismatici. Noi am fost întotdeauna votaţi pentru CEVA. Acel CEVA, care ne-a singularizat pe scena politică românească, a fost percepţia electoratului că noi vom face 1. reforma morală a clasei politice, prin ceea ce ar fi trebuit să fie Legea Ticu, de deconspirare a securiştilor şi că 2. vom restitui proprietăţile.

Acestea au fost MESAJELE IDENTITARE ale PNŢCD şi tocmai aici am ratat. Legile respective s-au adoptat prea târziu şi au fost „mutilate” de Partidul Democrat, partener de coaliţie. S-a ajuns ca – sub presiunea UE – restituirile să se facă de către adversarii lor (şi ai noştri) din PSD şi PD; nu de către PNŢCD! Ne-am dovedit incapabili să facem exact ceea ce oamenii aşteptau cel mai mult de la noi! Iar dacă nu suntem cei care reformează moral clasa politică şi restituie proprietăţile, atunci CINE SUNTEM? Ce ne singularizează pe noi în percepţia publică? Nimic, pentru că din 2001 încoace, nici una dintre conducerile partidului nu a fost capabilă să construiască un nou set de mesaje identitare. Dacă nici noi nu mai ştim care este oferta noastră politică esenţială, cea care ne defineşte în faţa cetăţenilor, atunci cum să ştie ei, cetăţenii, cărora le cerem votul? În politologie este un truism faptul că oamenii nu te urmează dacă nu ştiu CINE eşti. Nu este suficient să fim urmaşii cuiva. Trebuie să fim noi înşine cineva. Degeaba ne mândrim cu trecutul, dacă nu suntem în stare să construim viitorul şi să oferim soluţii problemelor din agenda electoratului.

Timp de opt ani, PNŢCD a stat cu spatele la electorat şi s-a preocupat obsesiv de false probleme. Am avut parte de adevărate războaie interne între aşa-zişii lideri, care s-au exclus unii pe alţii; în loc să adoptăm politici, am irosit congresele pentru reorganizări interne, complet neinteresante pentru public; am schimbat denumirea partidului, renunţând la prestigiul său şi ignorând faptul că oricât de frumoasă ar fi eticheta, nu ea, ci conţinutul vinde produsul; am pierdut enorm de multă vreme încercând să facem alianţe cu partide cu mult mai mici decât noi, deşi continuam să scădem în sondajele de opinie. Toate acestea au deturnat atenţia şi energiile partidului de la problema sa principală: criza identitară.

Candidez din dorinţa de a ajuta partidul să depăşească criza prelungită în care se află. Împreună cu cei care mi-au făcut onoarea de a-mi fi alături pe moţiune şi în viitorul Birou Naţional de Conducere, vom desfăşura o acţiune politică pentru relansarea PNŢCD prin redefinire identitară. Vom continua cu consolidarea organizatorică a partidului - în ansamblu - şi a organizaţiilor locale, în particular. Sunt categoric împotriva excluderilor! Prin includeri, nu prin excluderi, ne putem întări! BNC-ul pe care-l voi prezida nu va mai discuta niciodată chestiuni disciplinare; acesta este atributul Juriului de Onoare, Disciplină şi Arbitraj. În BNC nu ne vom mai pierde timpul cu „execuţii” în organizaţiile teritoriale, ci vom adopta politici şi ne vom ocupa de implementarea lor! Un lider puternic nu se teme de competiţie, ci, dimpotrivă, o favorizează şi promovează alţi lideri autentici. Mare parte din forţa partidului rezidă în forţa leadership-ului său.

Statutul PNŢCD trebuie modificat de urgenţă, iar prima schimbare trebuie să preîntâmpine abuzurile forului superior. Vreau să fiu clar: CIC-uri pot fi constituite numai atunci când intervine vacanţa postului de preşedinte, iar componenţa CIC-ului va fi decisă chiar de comitetul rămas fără şef, nu de cei situaţi mai sus în ierarhie, deoarece ne-au demonstrat că abuzează.

Ultima majusculă din denumirea partidului este D, de la democraţie. Nu putem convinge pe nimeni că suntem un partid democratic, dacă nu respectăm regulile democraţiei în primul rând în interiorul organizaţiei noastre. Regula de aur a democraţiei este regula majorităţii, care obligă minoritatea să respecte hotărârile luate prin vot. Încălcarea repetată a democraţiei de partid a creat PNŢCD imaginea de partid dezbinat, incapabil să-şi gestioneze propriile probleme; iar atunci, cum să-i mai încredinţeze electoratul problemele sale?!? Cred că relansarea PNŢCD depinde foarte mult de capacitatea conducerii de a integra în proiectul propriu toate forţele de care dispunem. Politica nu trebuie făcută cu ură, ci cu iubire; cu iubire faţă de cetăţenii pe care dorim să-i servim, dar şi cu iubire între noi, membri ai aceluiaşi partid. Ceea ce ne apropie este cu mult mai important decât ceea ce ne deosebeşte. Dacă vom acţiona în acest spirit, solidaritatea ne va ajuta să reuşim!

Toate partidele care au ratat de două ori la rând intrarea în parlament au dispărut. PNŢCD nu! Nu numai că nu am dispărut, dar ni se alătură mereu membri noi. Uitaţi-vă în sală şi veţi vedea cât de mulţi colegi noi avem. Acest lucru demonstrează că partidul supravieţuieşte nu numai prin spiritul său, ci şi prin „carnea” sa. Este limpede pentru oricine că noii colegi nu au venit din interes, ci din convingerea că noi suntem singurul instrument politic care ar putea să schimbe România. Suntem un partid format numai din oameni de convingere, iar aceştia pot constitui o forţă formidabilă dacă sunt bine conduşi! Cei care ni s-au alăturat sunt doar o mică parte dintre cei care ne-ar vota, dacă am construi o ofertă convingătoare!

PNŢCD trebuie să fie reconstruit, iar reconstrucţia poate începe de la vârf, dar esenţialul va veni de la bază. Trebuie să-i readucem lângă noi pe toţi cei care ne-au părăsit, indiferent dacă au făcut-o pentru că au fost excluşi, ignoraţi sau dezamăgiţi. PNŢCD nu va reuşi să revină în prim plan dacă nu vom fi capabili să recâştigăm încrederea intelectualităţii, a tinerilor, a ţăranilor gospodari, a dascălilor, a preoţilor, a întreprinzătorilor, în general a oamenilor cu convingeri morale.

Partidul nu se poate limita la o politică de tip reactiv, de criticare a guvernării, specifică unui partid de opoziţie. Ne putem deosebi de ceilalţi dovedind că suntem capabili să construim şi să promovăm un proiect politic pentru România; să arătăm că ştim care sunt problemele românilor, ne pasă de ele şi avem soluţii pentru rezolvarea lor. Sunt convins că PNŢCD nu poate reveni în atenţia mass media şi a opiniei publice decât prin poziţii foarte tranşante, radicale chiar. Stă în puterea noastră să facem acest lucru, iar dacă vom acţiona cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune politică şi cu hărnicie, vom reuşi!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!